Plângere contravenţională. Sentința nr. 02/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 5973/233/2014
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 02.12.2014
Instanța constituită din:
Președinte – A. B.
Grefier – S.-M. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulate de petentul B. V. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. G., având ca obiect plângere contravenționala – . nr._”.
Din actele și lucrările dosarului, Instanța in urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 01.04.2014, petentul B. V., în contradictoriu cu intimata Poliția L. G., a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit în data de 17.03.2014, solicitând anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că data săvârșirii faptei nu este cea menționată în procesul-verbal, lucrările fiind executate cu mult timp înaintea constatării, de fostul proprietar, la data controlului, în apartamentul nou cumpărat, efectuându-se numai o curățenie.
De asemenea a susținut că procesul-verbal contestat este lovit de nulitate absolută întrucât a fost întocmit cu încălcarea Legii nr. 50/1991 ce prevăd că dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001 și ale Legii nr. 50/1991.
În probațiune au fost depuse înscrisuri, fără a fi formulate alte cereri pentru încuviințarea și administrarea de probe.
Intimata Poliția L. G., legal înștiințată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii arătând că din cuprinsul procesului-verbal rezultă că petentul a efectuat lucrări de construcție reprezentând desființarea cămării din bucătărie și a peretelui despărțitor dintre bucătărie și sufragerie, fără a deține autorizație de construire.
În continuare, a precizat, raportat la apărările petentului, că la data întocmirii actului constatator acesta avea calitatea de proprietar al imobilului, fiind obligat să facă demersuri pentru . dacă lucrările au fost efectuate de fostul proprietar. Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 50/1991 prevăd obligativitatea executării construcțiilor numai pe bază de autorizație iar în conformitate cu prevederile art. 28 din lege, odată cu aplicarea amenzii pentru faptele constatate ca urmare a construirii fără autorizație, se dispune oprirea executării lucrărilor, desființarea lucrărilor executate sau, după caz, .>
Intimata arată faptul că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor iar procesul verbal a fost comunicat petentului prin afișare la domiciliu.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a constata și sancționa contravenția intimata apreciază că lucrările de construcții au fost efectuate fără autorizație, fapta fiind comisă în formă continuă, data săvârșirii este data întocmirii procesului-verbal, potrivit art. 13 din OG ne. 2/2001. Având în vedere temeiul invocat intimata susține că ar fi excesiv de formală anularea actului constatator pe motiv că nu a fost menționată data săvârșirii contravenției, deși autoritățile locale competente au luat la cunoștință de lucrările executate la data de 17.03.2014, data de la care începe să curgă termenul de prescripție de doi ani.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ., ale Legii nr. 50/1991 și ale OG nr. 2/2001.
Intimata a solicitat judecata cauzei în lipsă și a depus la dosar copie a documentației ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal.
În cauză, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Plângerea contravențională este legal timbrată potrivit dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 94 pct. 4 C.proc.civ., fapta fiind săvârșită pe raza de competență a Judecătoriei G..
Plângerea este introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, fiind înregistrată la data de 01.04.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 17.03.2014, petentul B. V. a fost sancționat contravențional, cu amenda în cuantum de 1.000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Potrivit celor consemnate în procesul-verbal contestat, în urma controlului efectuat la data de 13.03.2014 la imobilul situat în mun. G., ., ., s-a constatat că, la adresa menționată, au fost executate lucrări de construcție reprezentând desființarea cămării din bucătărie și a peretelui despărțitor dintre bucătărie și sufragerie, fără a se deține autorizație de construire.
În drept, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
Astfel, procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. De asemenea, cuprinde obiecțiunile formulate de petent și este semnat de acesta.
Prin decizia nr. 7 din 20.11.2000 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție pe calea recursului în interesul legii s-a stabilit că „în cazul construcțiilor în curs de executare nu poate fi considerată ca dată a săvârșirii faptei decât data constatării contravenției, iar in cazul construcțiilor finalizate data săvârșirii faptei este cea a terminării construcției” momente din care trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție de 2 ani prevăzut de art. 31 din Legea 50/1991”.
Analizând procesul verbal contestat, instanța constată că în cuprinsul său se menționează că a fost încheiat la data de 17.03.2014, pentru fapta constatată cu ocazia controlului efectuat la data de 17.03.2017, fără a se menționa aspecte cu privire la data la care au fost efectuate lucrările de construire reținute de intimată în sarcina petentului.
Data săvârșirii faptei în materie de construcții nu este aceeași cu data întocmirii procesului-verbal sau data efectuării controlului, mai ales că din modalitatea de redactare a procesului verbal rezultă că lucrările erau finalizate la momentul controlului. În speță nu este aplicabil art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, care se referă la contravențiile continue, pentru care termenul de prescripție se calculează de la data constatării. La data constatării contravenției, lucrările erau finalizate iar săvârșirea faptei de a executa lucrări de construcție fără autorizație nu s-a prelungit până la data constatării.
O interpretare contrară ar conduce la soluția imprescriptibilității, ceea ce ar fi neconform cu principiile ce guvernează materia răspunderii și ar duce la ignorarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 50/1991 care stipulează că dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.
Prin urmare, agentul constatator, având în vedere faptul că lucrarea fusese finalizată la data constatării contravenției, avea obligația de a face cercetări pentru a afla data terminării acestei lucrări, aceasta fiind și data săvârșirii contravenției.
Menționarea datei comiterii faptei contravenționale, care nu este același lucru cu data întocmirii procesului-verbal (aceasta din urma fiind menționată în cuprinsul procesului-verbal, respectiv 17.03.2014), este importantă pentru calcularea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale, existând obligativitatea menționării separate a celor două date. Chiar dacă, prin ipoteză, data săvârșirii contravenției (care este în speță data finalizării construcției), era identică cu data constatării ei, iar menționarea unei singure date în procesul-verbal era suficientă, totuși ar fi fost necesar să se poată deduce din cuprinsul procesului-verbal că fapta a fost săvârșita (adică lucrarea de construcție a fost finalizata) la data constatării ei.
Din cuprinsul procesului-verbal se poate observa că agentul constatator nu a menționat data reală la care s-a comis contravenția, mențiune obligatorie potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și absolut necesară pentru ca petentul să își poată formula apărări cu privire la momentul la care a efectuat lucrările, dar și pentru aprecierea legalității aplicării sancțiunii din punct de vedere al prescripției aplicării acesteia.
Astfel instanța are în vedere că data săvârșirii faptei nu este aceeași cu data întocmirii procesului-verbal sau data efectuării controlului.
În aceste condiții, instanța va analiza dacă dreptul de constatare a contravenției nu s-a prescris.
Fapta contravențională în materie de construcții are o anumită specificitate în comparație cu alte fapte contravenționale, în sensul că nu se consumă instantaneu, ci are o desfășurare în timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârșind fapta de la data începerii construcției și până la terminarea ei.
În cauză instanța are în vedere faptul că petentul a precizat că edificarea construcției a fost finalizată înainte de data de 18.02.2014, data achiziționării imobilului.
Cu privire la susținerea intimatei în sensul că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 37 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 potrivit cărora ”lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor”, instanța apreciază că a da efect acestor prevederi înseamnă a admite că, în materia construcțiilor neautorizate, nu operează termenul de prescripție și, prin urmare, a lipsi de eficiență juridică dispozițiile art. 31 din Legea nr. 50/1991.
În consecință instanța reține că agentul constatator a consemnat în mod greșit data săvârșirii faptei ca fiind cea a constatării contravenției.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită plângerea și să anuleze procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, întocmit la data de 07.03.2014, cu consecința exonerării petentului de plata amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul B. V., având CNP_, domiciliat în G., ., Cod poștal_, județ G. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. G. cu sediul în G., ., Cod poștal_, județ G..
Anulează procesul verbal . nr._ întocmit la data de 17.03.2014 și exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.12.2014.
Președinte Grefier
Judecător A. B. S.-M. B.
Red.AB / Dact. SMB/5 ex / 11.12.2014
.>
.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 02/2014.... → |
|---|
