Plângere contravenţională. Sentința nr. 12/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 22701/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.12.2014
PREȘEDINTE – A. A. S.
GREFIER – G. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile având ca obiect „plangere proces verbal ” formulata de petenta Arcelor Mittal G. S.A. in contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. Bucuresti.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 05.12.2014 si apoi la 12.12.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.12.2013 sub nr._, petenta A. G. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADNR - Secția Drumuri Naționale București și CNADNR – CESTRIN, anularea procesului-verbal . nr._ din data de 02.12.2013. În subsidiar, a cerut înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment. A mai solicitat petenta obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, la momentul săvârșirii faptei, înstrăinase autovehiculul în discuție către . B., conform contractului de vânzare-cumpărare.
Prin urmare, petenta nu mai avea calitatea de utilizator a autovehiculului astfel că nu putea fi sancționată contravențional, pentru fapta dedusă judecății.
Petenta a invocat excepția autorității de lucru judecat având în vedere că în alte dosare având aceleași părți au mai fost invocate situații juridice ca cea din speța de față, instanțele pronunțându-se irevocabil asupra cauzelor respective.
Petenta a mai invocat faptul că procesul-verbal nu a fost semnat corespunzător deoarece, nefiind vorba despre un înscris în format electronic, acesta nu putea fi semnat prin semnătură electronică ci trebuia semnat olograf. Mai mult decât atât, petenta a susținut că procesul-verbal nu este semnat nici măcar electronic.
În drept, petenta a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002, Ordinul nr. 769/2010 și C. proc. civ.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar, în copie, procesul-verbal contestat, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, factura emisă în temeiul contractului, procesul-verbal de predare-primire, adresă emisă de către Primăria Municipiului G.-Direcția de Taxe și alte venituri locale nr_/04.10.2012, fișa de înmatriculare a autovehiculului (filele 12-21).
Pârâta a formulat în termen legal întâmpinare, prin care a arătat că potrivit dispozițiilor art. 7 și 8 coroborate cu cele din art. 1 alin. 1 pct. b din OG nr. 15/2002, reiese cu claritate că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români, persoane fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
A precizat că procesul-verbal îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG nr. 2/2001 și OG nr. 15/2002, contravenția fiind constatată prin intermediul mijloacelor specifice, contravenientul fiind identificat în baza de date furnizate de MAI, iar procesul-verbal fiind semnat de către agentul constatator cu certificatul calificat emis de CertSIGN SA.
A mai arătat intimata că înscrierea în cartea de identitate a utilizatorului (persoană care este responsabilă de achitarea rovinietei), este o condiție de opozabilitate față de terți, până la modificarea mențiunii cu privire la utilizator, persoana trecută cu această calitate fiind obligată la plata rovinietei și la plata amenzii contravenționale stabilite pentru circulația fără rovinietă.
În apărare, intimata a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar în copie, dovezile de comunicare a procesului-verbal, certificatul agentului constatator, autorizație de control și planșe foto prin care a fost constatată fapta (filele 28-31).
La data de 08.07.2014 petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat apărările formulat prin plângere.
Instanța a încuviințat pentru petentă și intimată proba cu înscrisuri, considerând că este pertinentă și concludentă cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele: Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru, conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 (f.2).
Legal citată, intimata C.N.A.D.N.R. S.A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca nefondată. S-a susținut că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitate a autoturismului ca deținător sau utilizator al vehiculului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției. Totodată s-a arătat că orice schimbare a proprietarului autoturismului devine opozabilă terților doar după înscrierea noului proprietar în certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a vehiculului. În final, s-a susținut că atâta timp cât petenta figurează ca proprietar al vehiculului atât în certificatul de înmatriculare cât și în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculări, acestuia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. O.G. 2/2001, O.G. 15/2002, legea 455/2001 și ordinul M.T.I. nr. 769/2010.
Intimata a depus la dosarul cauzei dovada comunicării procesului verbal (f.27), certificatul calificat pentru semnătură electronică, autorizația de control a agentului constatator (f.28) și planșe foto doveditoare a contravenției (f. 29-30).
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care, în esență, a reiterat argumentele aduse pe calea cererii introductive.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 101 din O.G. nr. 10/2002, Judecătoria G. fiind instanța în a cărei circumscripție domiciliază petentul. Totodată plângerea contravențională este introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.(1) din O.G. nr. 2/2001.
În ședința publică din data de 28.11.2014, pentru motivele consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, instanța a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat.
În cauză instanța a încuviințat proba cu următoarele înscrisuri depuse la dosar.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 02.12.2013, petenta a fost sancționată contravențional în baza art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 pentru că a încălcat prevederile referitoare la achitarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale, respectiv a circulat la data de 14.11.2013, ora 14:11 cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ fără a deține rovinietă valabilă pe DN 22 B, la km 12 + 000 m.
Petentei i-a fost aplicată o amendă de 250 lei.
În drept, verificând legalitatea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 02.12.2013, în conformitate cu prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiile legale care reglementează condițiile necesare pentru încheierea sa valabilă.
Cu privire la motivul invocat de petentă privind lipsa semnăturii valabile potrivit dispozițiilor legale reglementate de Legea 455/2001, instanța constată că procesul-verbal atacat conține mențiunea expresă că documentul a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către N. A. C., titular al certificatului depus la fila 28.
Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile”, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul-verbal corespund întrutotul stării de fapt și de drept reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.
Întrucât art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept conform căruia unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să o facem, se reține că procesul-verbal de contravenție este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe un înscris care, emanând de la intimată și recunoscut de către aceasta, dobândește potrivit legii valoarea unui act autentic, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces-verbal de contravenție.
Reținând natura de act administrativ de drept public a procesului-verbal de contravenție, așadar de înscris autentic definit Codului civil în vigoare, rezultă că incidența în privința procesului-verbal de contravenție a normelor privind semnătura electronică nu îi înlătură acestuia calitatea de act autentic, emis de un funcționar public competent și cu respectarea solemnităților prevăzute de lege.
Respectarea prevederilor legale enunțate în materia semnăturii electronice, respectiv art. 6 și art. 7 Legea nr. 455/2001, incidente în prezenta cauză, rezultă din probatoriul administrat, constând pe de-o parte în dovada calității de agent constatator a celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție atacat, numitul A. C. N. îndeplinind funcția de agent constatator, în cadrul C.N.A.D.N.R. S.A., pentru sancționarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute de O.G. nr. 15/2002.
Sub aspectul temeiniciei, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008)
Potrivit art. 8, alin.1 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă, iar potrivit art. 7 alin 1 din același act normativ responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului, prin utilizator înțelegându-se, în sensul prezentei ordonanțe persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.
Din textul de lege anterior reprodus rezultă că pentru ca o persoană să aibă calitatea de utilizator al unui autovehicul și prin urmare să aibă responsabilitatea deținerii unei roviniete valabile, nu este suficient ca aceasta să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare al vehiculului, ci este necesar și ca respectiva persoană să fie proprietarul vehiculului sau să dețină un alt drept asupra vehiculului care să-i confere prerogativa folosinței mijlocului de transport.
Din contractul de vânzare – cumpărare pentru un vehicul rutier folosit nr. 4321/323/28.09.2012 (f.13-16), rezultă că în data de 28.09.2012, petenta a vândut către S.C. A. Auto S.R.L autoturismul marca Dacia Solenza cu numărul de înmatriculare_, cu . UB (f.14), autoturismul fiind predat cumpărătoarei la data de 02.10.2012 astfel cum reiese din procesul verbal de predare primire de la fila 18, pentru plata acestuia petenta emițând la dat de 02.10.2012 factura fiscală în valoare de 2100 lei (f. 17).
Totodată, din adresa emisă de Primăria G. (f. 20), reiese că la data de 04.10.2012 petenta a solicitat scoaterea din evidențele fiscale a mijlocului de transport marca Dacia Solenza, cu . UB03674.
Din coroborarea acestor înscrisuri rezultă că autoturismul înstrăinat de petentă prin contractul de vânzare cumpărare încheiat în data de 28.09.2012 și cu privire la care aceasta a solicitat la data de 04.10.2012 scoaterea din evidențele fiscale este același cu cel care a fost surprins la data de 14.11.2013 circulând pe DN 22B fără rovinietă valabilă. Contractul de vânzare cumpărare a dobândit dată certă la data la care a fost înregistrat în evidențele Primăriei G., respectiv la data de 04.10.2012, data înregistrării reieșind din adresa de la fila 20.
Conform art. 11 alin. (4) din O.U.G. 195/2002 republicată, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat sa solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, in termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului. În concluzie era în sarcina cumpărătorului să facă demersurile necesare pentru înmatricularea autoturismului pe numele său.
Având în vedere cele arătate mai sus precum și faptul că transferul dreptului de proprietate asupra bunului obiect al contractului de vânzare cumpărare se produce chiar la momentul încheierii contractului, fără a fi necesară vreo formalitate ulterioară în acest sens, instanța reține că la data săvârșirii contravenției, respectiv data de 14.11.2013, petenta nu mai avea calitatea de utilizator al autoturismului cu numărul de înmatriculare_ , așa cum este definită aceasta prin art.1 alin. (1) lit. b din O.G. nr. 15/2002 și prin urmare nu mai era ținută nici de obligația de a deține o rovinietă valabilă pentru acest vehicul.
Constatând că petenta nu putea avea calitatea de subiect activ al contravenției reținute în procesul verbal contestat, apreciază instanța că sancționarea acesteia este netemeinică, motiv pentru care va admite plângerea contravențională, va anula procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 02.12.2013 și va exonera petenta de plata amenzii contravenționale în sumă de 250 lei aplicată prin procesul verbal anulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petenta Arcelor Mitttal G. SA, cu sediul in G., ., în contradictoriu cu intimata CNADNR București-CSTRI CESTRIN, cu sediul in Bucuresti, . .401 A, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr_/02.12.2013.
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . 13 nr_ încheiat la data de 02.12.2013 și exonerează petentul de la plata amenzii în cuantum de 250 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria G..
Pronunțată astăzi, 12.12.2014, în ședință publică.
P.,GREFIER,
Red.A.A.S.
Dact.G.M./5 ex./18.12.2014
| ← Fond funciar. Sentința nr. 20/2014. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 2579/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
