Plângere contravenţională. Sentința nr. 1339/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1339/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 13435/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
*operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1339/2014
Ședința publică de la 13 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. Z.
Grefier C.-D. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul P. G. și pe intimatul I.P.J. G., având ca obiect plângere contravetionala PA NR._.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 31.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 13.02.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 16.07.2013 pe rolul acestei instanțe sub Dosar nr._, petentul P. G., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 12.07.2013, solicitând anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
În motivarea acțiunii, petentul a arătat că este angajat al S.C. ASTRA N. SEC S.A. ca agent de pază, iar la data de 11/12.07.2013, a fost de serviciu în obiectivul de pază Siderurgistul.
Mai arată petentul că în intervalul orar 05:00-05:30, a sosit un echipaj de poliție, iar în urma legitimării petentului, acesta a fost sancționat pentru faptul că a adormit în timpul programului.
Potrivit susținerilor petentului, în jurul orei 04.30, respectiv 04:50 a primit accesul în obiectiv a autovehiculului special de ridicare a gunoiului al S.C. BRAI-CATA S.R.L. B. cu nr. de înmatriculare_, aspect înregistrat în registrul de evidență auto.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La cerere au fost atașate, în original - procesul verbal contestat (fila 3).
Legal citat, intimatul I.P.J. G. a formulat întâmpinare (filele 10-11), prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca nefondată, deoarece procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale și sancțiunea a fost aplicată în mod corect.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 333/2003.
În susținere, la întâmpinare a fost atașat raportul agentului constatator (fila 11).
Plângerea contravențională a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei potrivit dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.94, pct.4 C.pr.civ., fapta sancționată fiind săvârșită în circumscripția Judecătoriei G., iar plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
În cauză, la termenul din data de 13.12.2013 instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din 12.07.2013, petentul P. G. a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 100 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 60, lit. e din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.
Potrivit celor consemnate în procesul-verbal contestat, la data de 12.07.2013, ora 05.13, ., petentul, în calitate de agent de securitate în cadrul S.C. ASTRA N. SECURITY S.R.L., punctul de lucru G., a fost depistat dormind în cabina postului de pază nr. 1 din cadrul obiectivului BAZA SPORTIVĂ SIDERURGISTUL G., din mun. G., ..
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._ din 12.07.2013, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de acest text de lege. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
De asemenea procesul-verbal este semnat și de către petent și cuprinde mențiunile formulate de acesta, conform cărora acesta a luat la cunoștință.
Potrivit art. 48 lit. b din Legea nr. 333/2003, în timpul serviciului, personalul de pază este obligat să păzească obiectivul, bunurile și valorile nominalizate în planul de pază și să asigure integritatea acestora. Conform art. 60 lit. c din același act normativ, încălcarea de către personalul de pază ori gardă de corp a acestei obligații constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 61 lit. c cu amendă de la 100 la 300 lei.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că procesul verbal este întemeiat în fapt, petentul nedovedind în cauză o altă situație decât cea reținută de agentul constatator.
Deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Astfel, din cuprinsul registrului de evidență auto și din analiza planșelor foto depuse de către petent nu reiese faptul că petentul nu a săvârșit fapta contravențională, instanța considerând că aceste înscrisuri nu sunt de natură a înlătura prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal contestat.
Instanța reține și faptul că petentul a semnat procesul verbal fără a formula obiecțiuni, fapt a cărui semnificație nu poate fi decât aceea a acordului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
Este evident că semnarea procesului verbal în acest mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință a faptei imputate de către agentul constatator. Astfel, în lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste că persoana sancționată s-a aflat în eroare sau a fost constrânsă să semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt în aceste condiții nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul verbal contestat.
În aceste condiții, instanța constată că fapta contravențională, astfel cum a fost circumstanțiată în cuprinsul actului sancționator există și că petentul se face vinovat de săvârșirea acesteia.
Cu toate acestea, relativ la individualizarea sancțiunii aplicate de către intimată, instanța reține că art. 5 alin. 5 al O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța de judecată, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, administrează probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Instanța apreciază că împrejurările săvârșirii faptei, astfel cum au fost descrise în cuprinsul procesului verbal, nu sunt de natură a releva un pericol social ridicat astfel încât aplicarea sancțiunii avertismentului este o măsură suficientă atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru atenționarea petentei cu privire la conduita sa viitoare.
Pentru considerentele expuse și în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/ 2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va modifica procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 12.07.2013, în sensul că va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 100 lei cu cea a avertismentului.
Totodată, instanța va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi va recomanda ca pe viitor să respecte dispozițiile legale privind îndeplinirea obligațiilor impuse de legislația fiscală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul P. G.,domiciliat în G., .. 3, ., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G. cu sediul în G., . împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 12.07.2013.
Modifică în parte procesul verbal . nr._ încheiat la data de 12.07.2013, în sensul că înlocuiește sancțiunea cu amenda contravențională în sumă de 100 lei cu sancțiunea avertisment.
Numai cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria G..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare,
Pronunțata în ședință publică azi, 13.02.2014.
P., Grefier,
Jud. Z. A. P. C. D.
Red ZA/dact PCD/2 exp/03.07.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 28/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3923/2014.... → |
|---|
