Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 24-10-2014 în dosarul nr. 17501/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.10.2014
PREȘEDINTE – A. A. S.
GREFIER – G. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile având ca obiect „ plangere proces verbal ” formulata de petentul G. V. in contradictoriu cu intimatul I.P.J. Galati
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 24.10.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată:
Prin cererea introdusă pe rolul acestei instanțe la data de 30.09.3013 sub nr._, petentul G. V., în contradictoriu cu intimata I. G., a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr_ încheiat la data de 16.09.2013.
În fapt, petentul a arătat că, la data de 16.09.2013, în jurul orei 19:00, împreună cu numitul T. V., au adus la domiciliul petentului o mașină cu struguri, pe care au parcat-o în fața porții petentului. În momentul opririi mașinii, vecinul petentului a ieșit din curte, aducându-i acestuia din urmă injurii, motiv pentru care soția petentului a sunat la Secția 1 de Poliție pentru a denunța acest fapt. Petentul a mai arătat că, a mers la Poliție întrucât organele constatatoare nu au ajuns la fața locului, acestea ajungând doar în momentul în care și petentul a sosit la Secția de Poliție. Pentru aceste motive, petentul a solicitat anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La cerere au fost anexate procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției și copie după cartea de identitate.( filele 3-4).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform chitanței aflate la fila 7 din dosar.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare însă, la solicitarea instanței, a depus raportul agentului constatator și copie după fișa intervenției la eveniment( filele 15-16).
Plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal de contravenție, întrucât, în raport de considerentele Deciziei nr 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, procesul verbal de contravenție nu a fost legal comunicat până la data introducerii cererii de chemare în judecată. Mai mult decât atât, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost încheiat la data de 16.09.2013, iar plângerea contravențională a fost înregistrată la data de 30.09.2013, așadar în termenul legal de 15 zile.
Analizând actele dosarului, instanța reține:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 16.09.2013, petentul G. V. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 200 lei întrucât, la data de 16.10.2013, în jurul 19:30, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a provocat și participat la conflictul iscat între el și numitul, T. M..
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Petentul a refuzat semnarea procesului verbal de contravenție, aspect necontestat de acesta, iar organul constatator s-a aflat imposibilitatea identificării unui martor asistent, întrucât persoanele de față au refuzat această calitate.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară și sub condiția confirmării de către instanță în urma probelor administrate în contradictoriu.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege și, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumție relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 254-255 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Raportat la principiile menționate, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 16.09.2013 reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată direct de către agentul constatator, instanța apreciază că faptele reținute de acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Totodată, petentul, beneficiază de prezumpția de nevinovăție față de fapta constatată în sarcina sa, prezumpție pe care a răsturnat-o, prin declarația martorului T. V., declarație care nu se coroborează ,în totalitate, cu susținerile petentului din plângerea contravențională și nici cu mențiunile consemnate în procesul verbal de constatare sau în fișa de intervenție la eveniment.
Astfel, din declarația martorului(fila 27 din dosar), instanța reține că numitul T. M.( vecinul petentului, i-a adresat inițial injurii acestuia din urmă, întrucât mașina de struguri a fost parcată și în fața porții sale, blocându-i accesul în curte. Acest aspect se coroborează și cu susținerile petentului din plângerea introductivă, în sensul în care, vecinul acestuia, M., a început să îi adreseze injurii cu acea ocazie.
Totodată, instanța reține că relatările făcute de martor, în continuare, respectiv că petentul a fost agresat de către vecinul T. M. în intervalul de timp dintre momentul sesizării telefonice a organelor de poliție și momentul ajungerii polițiștilor la fața locului nu corespund adevărului, întrucât nu se coroborează cu susținerile petentului din plângerea introductivă, acesta din urmă afirmând că, imediat după ce soția sa a telefonat la Secția 1 de Poliție a mers la poliție, deci nu a avut loc o altă altercație.
Mai departe, instanța reține și faptul că nici susținerea petentului nu se coroborează cu celelalte probe din dosar, deoarece, conform fișei de intervenție la eveniment, organele de poliție au fost sesizate la data de 16.10.2013, în jurul orei 19:30, deplasându-se imediat la fața locului, loc în care a fost găsit și petentul G. V., acesta neputând fi deopotrivă la Secția 2 de Poliție și la domiciliul său, concomitent.
Analizând aceste probe, instanța concluzionează că, de fapt, între petentul G. V. și numitul T. M. a izbucnit un conflict verbal întrucât acesta din urmă i-a adus injurii primului. Ca urmare a acestui fapt, soția petentului G. V. a sesizat organele de poliție din Secția 2 de Poliție G., organele constatatoare fiind sesizate prin dispecerat în jurul orelor 19:30 despre acest eveniment. Acestea, s-au deplasat de urgență la fața locului, găsindu-i pe G. V. și T. M. în plin conflict, amenințându-se reciproc, motiv pentru care s-a procedat la sancționarea contravențională a celor doi. Totodată, din cuprinsul raportului agentului constatator(fila 15), instanța mai reține și că, organele de poliție l-au auzit pe petent, aflat în stare de ebrietate, aducând injurii și cuvinte jignitoare unui vecin, aceste aspecte fiind percepute în mod nemijlocit de către organul constatator care se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, motiv pentru care fac dovada realității până la proba contrară ce îi incumbă petentului. Având în vedere că petentul a propus audierea în calitate de martor a numitului T. V., a cărui declarație se coroborează doar parțial cu celelalte probe existențe în cauză, respectiv doar în privința faptului că numitul T. M. a început conflictul, instanța concluzionează că situația de fapt consemnată în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției corespunde adevărului, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției fiind legal și temeinic.
În drept, conform art. 3 pct. 24 din Legea 61/ 1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, constituie contravenție fapta de a provoca ori participa efectiv la scandal, în locuri sau localuri publice. Astfel, petentul deși nu a inițiat conflictul din cauză a participat la acesta și, mai mult, l-a susținut, fapta fiind petrecută pe . într-un loc public.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, în baza art. 23 alin 3 din OG 2/2001, instanța constată că aceasta a fost orientată spre minimul special prevăzut de art. 4 alin 1 lit. b din L 61/1991, respectiv amendă în cuantum de 200 lei, sancțiune pe care o apreciază justă în raport atât de pericolul social al faptei contravenționale, respectiv, periclitarea vieții și integrității oamenilor cât și de scopul pe care această sancțiune trebuie să îl atingă, respectiv un scop atât punitiv cât și preventiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, plângerea contravențională formulată de petentul G. V., CNP -_, cu domiciliul in Galati, ..16, în contradictoriu cu intimata I. G., cu sediul in Galati, ., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr_ din 16.09.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria G..
Pronunțată astăzi, 24.10.2014, în ședință publică.
P.,GREFIER,
Red.A.A.S./Dact.G.M./5 ex./31.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 31/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
