Plângere contravenţională. Sentința nr. 2532/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2532/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 14157/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.8637
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2532/2014
Ședința publică din data de 14 Martie 2014
Instanța constituită din:
Președinte –A. S.
Grefier – I. A. T.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect „ plângere contravențională” formulată de către petenta S.C. C. G. S.R.L., cu sediul în G., ., jud. G., în contradictoriu cu intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU, cu sediul în G., .. 24, jud. G..
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 07.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.03.2014, când a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 26.07.2013 sub nr._, petenta S.C. C. G. S.R.L., în contradictoriu cu intimata G. Națională de Mediu – Comisariatul Județean G., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit de intimată la data de 15.07.2013, solicitând instanței anularea acestuia sau, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt a plângerii petenta a arătat că prin procesul verbal contestat a fost sancționată cu o amendă contravențională în cuantum de 2.500 lei, reținându-se că nu a depus declarațiile privind fondul de mediu în termen precum și avertisment pentru că nu a realizat măsurători pentru monitorizarea factorilor de mediu – nivelul de zgomot și ape uzate.
Criticând legalitatea procesului verbal, petenta a susținut că acesta a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 16 din O.G. 2/2001, fiind în consecință lovit de nulitate. Astfel, s-a susținut că faptele contravenționale pentru care s-a dispus sancționarea petentei au fost descrise doar în mod generic în procesul verbal,comisarul Gărzii de Mediu neindicând faptele concrete și nici împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptelor și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, o astfel de prezentare lipsită de conținut echivalând cu lipsa acesteia și atrăgând nulitatea actului întocmit, în condițiile art. 17 din O.G. 2/2001. În susținerea tezei petentei s-a mai adăugat că lipsa descrierii faptelor în cuprinsul procesului verbal nu poate fi complinită prin descrierea realizată în raportul de inspecție fiscală iar vătămarea cauzată societății petente prin modul deficitar de întocmire a procesului verbal contestat nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia.
Privitor la temeinicia procesului verbal contestat, petenta a susținut că situația de fapt reținută de organele intimatei nu corespunde realității. Referitor la prima faptă contravențională reținută în sarcina petentei, s-a arătat că termenul de depunere a declarației aferente lunii mai 2013 la Administrația Fondului pentru Mediu a fost depășit cu câteva zile, declarația fiind depusă la data de 01.07.2013, în loc de 25.06.2013, însă această întârziere nu a fost cauzată de reaua-credință a societății petente. Astfel, s-a arătat că activitatea societății petente a fost întreruptă în anul 2013 din cauze economico-financiare și că, dat fiind că în perioada vizată de această declarație societatea nu a desfășurat activitate, nu a produs niciun prejudiciu prin nedepunerea în termen a declarației în discuție deoarece nu a introdus niciun bun pe piață în această perioadă.
În subsidiar, s-a învederat instanței că sancțiunea amenzii în cuantum de 2.500 lei aplicată de intimată pentru nedepunerea în termen a declarației nu este proporțională prin raportare la gravitatea redusă a faptei săvârșite și, ca atare, petenta apreciază că se impune înlocuirea acestei sancțiuni cu cea a avertismentului.
În drept, plângerea contravențională a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. 2/2001.
La cerere s-a atașat, în copie, procesului verbal . nr._/15.07.2013 (f.9), raportul de inspecție fiscală nr. 414/04.07.2013 (f.10-13).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru, conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 (f.2).
Intimata G. Națională de Mediu – Comisariatul Județean G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, procesul verbal fiind legal si temeinic întocmit.
În motivarea întâmpinării s-a susținut că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea art. 16 și 17 din O.G. 2/2001, faptele constatate și sancționate fiind descrise în mod detaliat și explicit în raportul de inspecție nr. 414/04.07.2013, raport la care se face trimitere în procesul verbal de sancționare a contravențiilor.
Intimata a arătat că în urma controlului efectuat la data de 04.07.2013 de doi comisari ai intimatei la punctul de lucru al petentei situat în mun. G., ., s-au constatat neregularitățile pentru care petenta a fost sancționată prin procesul verbal suspus analizei. Astfel, s-a constatat că societatea petentă nu a realizat măsurători ai indicatorilor de calitate a apelor uzate așa cum se prevede în autorizația de mediu, că petenta nu deține pentru anii 2011 și 2012 rapoarte de încercare pentru măsurarea nivelului de zgomot, cât și că declarația privind cantitatea de ambalaje introdusă pe piață aferentă lunii mai a fost depusă la Administrația Fondului pentru Mediu în luna iulie.
Cu privire la fapta contravențională constând în nedepunerea în termen a declarației privind cantitatea de ambalaje introdusă pe piață, intimata a mai arătat că petenta nu a putut prezenta dovada primirii declarației aferente lunii aprilie 2013 de către Administrația Fondului pentru Mediu și nici declarațiile aferente anului 2012 și lunilor ianuarie, februarie 2013, cu toate că prin nota de constatare nr. 527/21.06.2011 intimata a stabilit în sarcina petentei ca măsură obligația de a declara cantitățile de ambalaje introduse pe piața națională până la data de 25 ale lunii viitoare.
Prin urmare, intimata a susținut că, având în vedere importanța respectării măsurilor de protecție a mediului, cât și faptul că petenta a mai fost sancționată cu avertisment pentru săvârșirea aceluiași tip de faptă contravențională în cursul anului 2011, sancțiunea amenzii în cuantum de 2.500 lei aplicată petentei respectă principiul proporționalității.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 alin. 2 din C.pr.cv, O.G. 2/2001, O.U.G. 195/2005 și O.U.G. 196/2005.
La întâmpinare au fost atașate următoarele înscrisuri raportul de inspecție fiscală nr. 414/04.07.2013 (f.33-37), raportul de inspecție fiscală nr. 527/21.06.2011 (f.38-39), autorizația de mediu nr. 105/10.07.2009 (f.40-43), procesului verbal . nr._/15.07.2013 (f.44).
Petenta a formular răspuns la întâmpinare prin care, în esență, a reiterat argumentele formulate pe calea plângerii contravenționale privind nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal, precum și nerespectarea principiului proporționalității în stabilirea sancțiunii contravenționale de către intimată.
Instanța este competentă să soluționeze cauza în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001, Judecătoria G. fiind instanța în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta sancționată prin procesul verbal contestat. Totodată plângerea este introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.(1) din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal fiind înmânat reprezentantului petentei la data de 15.07.2013, iar plângerea contravențională fiind trimisă instanței, prin serviciu de curierat, la data de 26.07.2013.
În cauza instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile atașate plângerii contravenționale și întâmpinării, precum și cu următoarele înscrisuri depuse de petentă la data de 06.03.2014Ș confirmarea de primire din data de 01.04.2013 (f.62), factura din data de 23.05.2013 (f.63) și confirmarea de primire din data de 03.07.2013 (f.64).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._/15.07.2013 (f. 44), petenta S.C. C. G. S.R.L. a fost sancționată contravențional potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 2 din O.U.G. 196/2005 pentru încălcare prevederilor art. 10 alin. 3 din O.U.G. 196/2005 cu o amendă în cuantum de 2.500 lei. Totodată a fost sancționată cu avertisment pentru încălcarea art. 94 alin. 1 lit b din O.U.G. 195/2005.
Potrivit celor consemnate în procesul-verbal . nr._/15.07.2013, în urma controlului efectuat la data de 04.07.2013, ora 13.00, la punctul de lucru al petentei situat în mun. G., ., control finalizat prin nota de inspecție fiscală nr. 414/04.07.2013, s-a constatat că petenta nu a depus la termen declarațiile privind fondul pentru mediu și nu a respectat condițiile din actele de reglementare obținute, respectiv nu a efectuat măsurători privind monitorizarea factorilor de mediu (nivel de zgomot și ape uzate). În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
În raportul de inspecție fiscală nr. 414/04.07.2013 (f.33-37) s-a reținut, cu privire la prima faptă contravențională imputată petentei, că societatea a declarat la Administrația Fondului pentru Mediu cantitatea de ambalaje pusă pe piață ca fiind egală cu zero conform declarațiilor aferente lunilor martie, aprilie și mai 2013, că a fost prezentată la control doar confirmare de primire de către AFM a declarației aferente lunii martie, precum și că declarația pentru luna mai 2013 a fost depusă în luna iulie.
Cu privire la cea de-a doua faptă contravențională pentru care a fost întocmit procesul verbal contestat, în raportul de inspecție fiscală nr. 414/04.07.2013 s-a consemnat că pentru monitorizarea factorului de mediu apă societatea nu a realizat măsurători ai indicatorilor de calitate a apelor uzate așa cum prevede autorizația de mediu și că pentru anii 2011 și 2012 societatea nu deține rapoarte de încercare pentru măsurarea nivelului de zgomot.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Conform art. 10 alin. 3 din O.U.G. 196/2005 operatorii economici producători si importatori de bunuri ambalate si de ambalaje de desfacere si operatorii economici responsabili pentru gestionarea anvelopelor uzate sunt obligați sa calculeze si sa declare lunar, pana la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a desfășurat activitatea, diferența dintre obiectivul calculat utilizând procentajul stabilit prin legislația în vigoare ca obiectiv de valorificare anual și obiectivul efectiv realizat, nedepunerea la termen a declarațiilor lunare privind obligațiile la Fondul pentru mediu constituind contravenție și sancționându-se cu amenda de la 2.000 lei la 2.500 lei conforma art. 15 alin. 2 din O.U.G. 196/2005.
Potrivit art. 94 alin. 1 lit. b din O.U.G. 195/2005 persoanele fizice si juridice au obligația de a respecta condițiile din actele de reglementare obținute, neîndeplinirea obligației a funcționa cu respectarea prevederilor autorizației/autorizației integrate de mediu pentru activitățile care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecției mediului constituind contravenție și sancționându-se cu amenda de la 50.000 lei la 100.000 lei conform art. 96 alin. 3 din O.U.G. 195/2005.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . AA nr._/15.07.2013, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientei, faptele săvârșite, data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Instanța constată că în chiar cuprinsul procesul verbal sunt precizate faptele constatate și sancționate, respectiv: nedepunerea la termen a declarațiilor privind fondul pentru mediu și nerespectarea condițiilor din actele de reglementare obținute, respectiv nu a efectuat măsurători privind monitorizarea factorilor de mediu (nivel de zgomot și ape uzate). Prin urmare susținerea petentei potrivit căreia procesul verbal este întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001 deoarece în cuprinsul acestuia nu sunt menționate faptele constatate și sancționate este vădit neîntemeiată.
Cea de-a doua critică de nelegalitate invocată de petentă, rezultată potrivit susținerilor acesteia din nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001 privitoare la descrierea faptei contravenționale este de asemenea neîntemeiată.
Conform art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001 procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este incheiat; numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia; indicarea societatii de asigurari, in situatia in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie; posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plangerea.
În primul rând, cât timp în procesul verbal se face referire la raportul de inspecție fiscală 414/04.07.2013, acesta fiind individualizat prin număr și dată, instanța apreciază că acest raport face parte integrantă din procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, fiind astfel suficient și răspunzând exigențelor art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001 ca agentul constatator să descrie în mod corespunzător faptele contravenționale în cuprinsul acestui raport. Or, în speță, agentul constatator a descris în mod precis și exact faptele în cuprinsul raportului de inspecție fiscală, datele consemnate în acesta fiind suficiente instanței pentru a realiza controlul specific de legalitate și temeinicie. De astfel, nici petenta nu a susținut că faptele ar fi insuficient descrise în raportul de inspecție fiscal, ci criticile sale au vizat modul lapidar în care au fost descrise faptele în procesul verbal.
În al doilea rând, soluția menținerii procesului verbal subzistă chiar în măsura în care s-ar îmbrățișa teza propusă de petentă, potrivit cărei pentru respectare exigențelor impuse de art. 16 din O.G 2/2001 descrierea faptei trebuie realizată în cuprinsul procesului verbal, iar nu în alte acte conexe. În acest sens instanța are în vedere că nulitatea rezultată din încălcarea prevederilor art. 16 al. 1 din O.G. 2/2001 este o nulitatea relativă care, pentru a produce efecte juridice, trebuie să fi produs petentei o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Prin urmare, în cauza dedusă judecății, chiar dacă s-ar reține că procesul verbal a fost întocmit cu încălcarea dispoziților art. 16 alin.1 din O.G. 2/2001, instanța apreciază că petenta nu poate dovedi existența unei vătămări cauzate de încălcarea art. 16 de către agentul intimatei. Astfel, rațiunea instituirii cerinței ca în cuprinsul procesului verbal să se descrie în mod concret contravenția este aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justei sancțiuni aplicate, precum și aceea de a permite persoanei sancționate să formule apărări în cunoștință de cauză. Or, în speța dedusă judecății, faptele sunt în mod detaliat descrise în raportul de inspecție fiscală – act tehnico-juridic elaborat de către comisarul de mediu în urma unei inspecții în teren, în care sunt consemnate toate informațiile relevante obținute ca urmare a controlului, permițând astfel atât instanței să realizeze controlul specific, cât și petentei să-și formuleze apărările prin raportare la datele înscrise în raportul de inspecție, cum de altfel din analiza plângerii contravenționale reiese că societatea petentă a și făcut.
În concluzie, se reține că procesul verbal a fost în mod legal întocmit.
Cu privire la controlul de temeinicie, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul verbal a fost în mod temeinic întocmit, probele administrate în cauză nefiind apte să dovedească o situație de fapt contrară cele reținută în procesul verbal.
Astfel, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 10 alin. 3 coroborat cu art. 15 alin. 2 din O.U.G. 196/2005, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 3 din O.U.G. 196/2005 petenta avea obligația de a depune declarația privind obligațiile la Fondul pentru mediu aferentă lunii mai 2013 până la data de 25 iunie 2013 iar petenta a depus această declarație cu depășirea termenului, chiar petenta recunoscând că a transmis către Fondul pentru mediu această declarație la data de 1 iunie, aceasta fiind primită de instituția destinatară la data de 03 iulie 2013, aspect ce reiese din confirmarea de primire de la fila 64.
Referitor la contravenția prevăzută de art. 94 alin. 1 lit. b din O.U.G. 195/2005, instanța constată că potrivit măsurilor stabilite prin autorizația de mediu nr. 105/10.07.2009, petenta era ținută să monitorizeze factorul de mediu apă precum și nivelul de zgomot anual (f.42), or așa cum reiese din raportul de inspecție fiscală nr. 414/04.07.2013 societatea nu a realizat aceste obiective în anul 2011 și 2012, aspect care de altfel nu a fost contestat de petentă.
Prin urmare, instanța reține că procesul verbal a fost în mod temeinic întocmit, petenta fiind făcându-se vinovată de ambele contravenții pentru care a fost sancționată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 conform cărora sancțiunea contravențională trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal.
Instanța constată că pentru contravenția prevăzută de art. 10 alin. 3 din O.U.G. 196/2005 petentei i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în sumă de 2500 lei, în condițiile în care această contravenție se sancționează cu amenda între 2.00 lei și 2.500 lei.
Cererea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului este nejustificată prin raportare la dispozițiile art. 7 alin. 2 din O.G. 2/2001, urmând a fi respinsă. În acest sens instanța reține în principal că, așa cum rezultă din raportul de inspecție fiscală nr. 527/21.06.2011 (f.38-39), petenta a fost sancționată anterior cu sancțiunea avertismentului pentru nerespectarea obligației de a declara în termen cantitatea de ambalaje introdusă pe piață. Or, având în vedere atât că că după aplicarea sancțiunii avertismentului petenta a săvârșit din nou același tip faptă contravențională, cât și că din atitudinea avută de petentă pe parcursul soluționării cauzei, concretizată în minimalizarea gradului de pericol social al faptei săvârșită, rezultă că aceasta nu a înțeles gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu este aptă să atingă în cauză scopul specific sancțiunilor contravenționale. În plus, instanța constată că, cu ocazia aceluiași control s-a constatat săvârșirea de către petentă a două contravenții, pentru una dintre acestea chiar intimata aplicând sancțiunea avertismentului.
Instanța reține însă că aplicarea amenzi în cuantumul maxim prevăzut de lege nu corespunde unei juste individualizări a sancțiunii, încălcând principiul proporționalității. Astfel, instanța are în vedere că împrejurările săvârșirii faptei (depunerea unei singure declarații cu întârziere de câteva zile) nu vădesc un grad ridicat de pericol social și prin urmare se impune reducerea amenzii la minimul special.
Având în vedere că pentru contravenția prevăzută de art. 94 alin. 1 lit. b din O.U.G. 195/2005 petentei i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului – cea mai blândă sancțiune contravențională iar instanța este învestiră ca urmare a plângerii formulate de contravenientă, această sancțiune nu poate fi supusă examenului de proporționalitate.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentă, va modifică în parte procesul verbal . nr._ încheiat la data de 15.07.2013, în sensul că va reduce cuantumul amenzii aplicate pentru contravenția prevăzută de art. 15 alin. 2 din O.U.G. 196/2005, de la suma de 2.500 lei la suma de 2.000 lei. Totodată va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. C. G. S.R.L., cu sediul în G., ., jud. G. în contradictoriu cu intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL JUDEȚEAN G., cu sediul în G., .. 24, jud. G..
Modifică în parte procesul verbal . nr._ încheiat la data de 15.07.2013, în sensul că reduce cuantumul amenzii aplicate pentru contravenția prevăzută de art. 15 alin. 2 din O.U.G. 196/2005 de la suma de 2.500 lei la suma de 2.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal menționat.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria G..
Pronunțata în ședință publică, azi, 14.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. A.S. /Tehnored.G.M../ 5 ex. /07.05.2014
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 24/2014. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 2968/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
