Plângere contravenţională. Sentința nr. 3075/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3075/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 13741/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.8637
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3075/2014
Ședința publică din data de 28 Martie 2014
Instanța constituită din:
Președinte –A. S.
Grefier – I. A. T.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect „ plângere contravențională” formulată de către petent C. D. C., cu domiciliul în G., .. 50, ., ., în contradictoriu cu intimat I.P.J. G., cu sediul în G., ., jud. G..
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 21.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.03.2014, când a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.07.2013 sub nr._, petentul C. D. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G., anularea procesului verbal . nr._ întocmit la data de 04.07.2013, înlăturarea măsurii complementare a suspendării dreptului de conduce, restituirea amenzii achitate și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 04.07.2013, în jurul orelor 12.00, a fost oprit de un agent de poliție care i-a adus la cunoștință că ar fi circulat pe sensul opus de mers, punând astfel în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic. Petentul a susținut că cele reținute în procesul verbal sunt netemeinice și, făcând referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a susținut că în cauză revine intimatului să facă dovada săvârșirii faptei reținute în procesul verbal, persoana sancționată beneficiind de prezumția de nevinovăție. A mai adăugat petentul că nu se face vinovat de contravenția reținută deoarece doar a depășit porțiunea de drum pe care nu se putea circula și totodată că procesul verbal nu s-a inserat măsura complementară dispusă, măsura care de altfel nu putea fi luată decât de seful poliției rutiere a județului G. conform art. 96. alin. 4 din O.U.G. 195/2002.
În dovedirea plângerii, întemeiată în drept pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și dispozițiile O.U.G. 195/2002 petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba cu martori.
La plângere s-a anexat, în copie, procesului verbal . nr._ întocmit la data de 04.07.2013, dovada de circulație și chitanța din data de 05.07.2013 în valoare de 240 lei (f.5-7).
Legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare în cauză însă a depus la dosar raportul agentului constatator ( f. 23-24) și procesului verbal . nr._/04.07.2013 (f.25).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru, conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 (f.18).
Instanța este competentă să soluționeze, Judecătoria G. fiind instanța în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta sancționată prin procesul verbal de contravenție atacat. Totodată plângerea contravențională este introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.(1) din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal fiind înmânat petentului la data de 04.07.2013, iar plângerea contravențională fiind depusă la oficiul poștal la data de 18.07.2013 (f. 9).
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 04.07.2013, s-a încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ prin care petentului i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 480 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. d din O.U.G. 195/2002.
Din conținutul actului de constatare rezultă că la data de 04.07.2013, ora 12.05, petentul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe . din mun. G., dinspre . . opus de circulație punând în pericol siguranța traficului și ceilalți participanți la trafic.
Totodată, în raportul agentului constatator s-a reținut că petentul se afla singur în automobil la data săvârșirii faptei sancționate.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 101 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 rep.: „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire”.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. De asemenea procesul verbal a fost semnat de către petent, cu obiecțiuni.
Motivele de nelegalitate invocate de petent sunt vădit neîntemeiate. Potrivit art. 96 alin. 4 din O.U.G. 195/2002 „în cazul cumulului de 15 puncte de penalizare suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către șeful poliției rutiere din județul sau municipiul București care îl are în evidență pe titularul permisului de conducere”. Astfel, în mod evident, art. 96 alin. 4 din O.U.G. 195/2002 stabilește competența șeful poliției rutiere în materia suspendării exercitării dreptului de a conduce doar în ipoteza în care suspendarea dreptului de a conduce este consecința acumulării punctelor de penalizare. Or, în speța dedusă judecății, măsura suspendării dreptului de a conduce a fost luată în temeiul art. 101 alin. 3 din O.U.G. 195/2002 potrivit căruia pentru contravenția reținută în sarcina petentului se aplică și sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce, sancțiune a cărei aplicare este de competența agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța consideră că situația de fapt reținută de către agentul constatator corespunde realității, fiind constatată direct de către agentul de poliție.
Instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Contrar susținerilor petentului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dată în aplicarea art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu se opune aplicării unui mecanism care, în materie de circulație rutieră, nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal cu realitatea, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră (Cauza H. și alții v. Romaniei, decizie de inadmisibilitate din 13 martie 2012, paragraf 12).
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agent sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Instanța constată că petentul, pe lângă faptul că nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nici nu a prezentat o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Mai mult, instanța constată că în plângerea contravențională formulată petentul nu a prezentat un alt mod credibil de desfășurare a evenimentelor consemnate în actul sancționator, relatările din plângerea contravențională fiind ambigue și nedovedite. În acest sens instanța reține că în cererea de chemare în judecată susținerile petentului privitoare la situația de fapt sunt limitate la afirmația potrivit căreia nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa deoarece a depășit porțiunea de mers pe care nu se putea circula, fapt ce va fi probat și prin declarația martorului propus prin fotografiile pe care le va depune. Or, petentul nu a depus planșele foto la care a făcut referire iar la termenul de judecată din data de 21.03.2013 s-a constatat imposibilitatea audierii martorului propus de petent.
Față de argumentele expuse anterior, instanța reține că petentul se face vinovat de săvârșirea acestei fapte contravenționale prevăzute de art. 101 alin. 3 lit. d din O.U.G. 195/2002, procesul verbal fiind în mod temeinic întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege – echivalentul a 6 puncte amendă - este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Este neîntemeiată solicitarea petentului de înlocuire a amenzii cu avertisment, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 7 alin. 2 din O.G. 2/2001, întrucât fapta săvârșită nu este de gravitate redusă, iar din atitudinea manifestată de petent pe parcursul soluționării cauzei nu a rezultat că acesta a înțeles consecințele faptelor sale. Ca atare, instanța reține că sancțiunea avertismentului nu este de natură să atingă dubla finalitate (preventivă și punitivă) și nu se impune a fi înlocuită sancțiunea amenzii aplicată prin procesul verbal contestat.
Sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce a fost luată de drept în baza art. 101 alin 3 din O.UG. 195/2002, nu este supusă aprecierii instanței și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, ci privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă încălcarea regulilor de circulație pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
Pentru motivele mai sus expuse, instanța apreciază ca procesul-verbal contestat în prezenta cauză a fost în mod legal și temeinic întocmit, astfel încât plângerea formulată de petent apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 04.07.2013, către petent C. D. C., cu domiciliul în G., .. 50, ., ., în contradictoriu cu intimat I.P.J. G., cu sediul în G., ., jud. G..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. A.S. /Tehnored.G.M./06.05.2014/5 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6718/2014. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 6243/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
