Plângere contravenţională. Sentința nr. 3788/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3788/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 14251/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR. 3788
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.04.2014
PREȘEDINTE – A. S.
GREFIER – I. A. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile având ca obiect „ plangere proces verbal ” formulata de petentul E. M. C. in contradictoriu cu intimatul I.P.J. Galati.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 28.03.2014, 04.04.2014, 08.04.2014 si apoi 15.04.2014 ,când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.07.2013 sub nr._, petentul E. M. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G., anularea procesului verbal . nr._ din data de 20.07.2013, prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 32 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 34/2008.
În motivarea plângerii sale, petentul a arătat că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa deoarece a solicitat prezența organelor de poliție pe fondul unui conflict pe care l-a avut cu un agent de pază care s-a așezat în imediata apropiere a autovehiculului petentului, fapt ce nu i-a permis petentului să își pună automobilul în mișcare. A arătat petentul că apelarea la organele de poliție nu s-a făcut în mod abuziv deoarece situația în care se afla întrunea elementele unei situații de urgență. S-a mai susținut că sectorul de drum pe care intrase pentru a-și parca autovehiculul nu era un drum închis circulației nefiind prevăzut cu niciun indicator în acest sens și că acțiunea că agentului de pază al Consiliului Local de a se posta în fața autovehiculului petentului, atunci cât acesta a dorit să își pună autovehiculul în mișcare, i-a îngrădit petentului dreptul la liberă circulație.
În drept, plângerea contravențională a fost întemeiată pe disp. art. 92 alin. 4 din O.U.G. 195/2002 și art. 3 și art. 4 din Regulamentul de punerea în aplicare a O.U.G. 195/2002 iar în dovedirea acesteia sa atașat la dosar procesul verbal contestat (f.4) și planșe foto(f.6-8).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru, conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 (f.15).
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar rapoarte ale agenților de poliție (f. 30-31) și declarația olografă a agentului de pază C. I. (f.32).
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiat martorul C. I. G. (f. 37).
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 20.07.2013, petentul E. M. C. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei, pentru că la data de 20.07.2013, ora 10.55, a alertat organele de poliție prin serviciul 112 în mod nejustificat, sesizând un scandal în fața Consiliului Județean G., fapt ce nu s-a confirmat, petentul pătrunzând cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în spațiul aferent Consiliului Județean G., contravenție prevăzută și sancționată de art. 32 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 34/2008.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De altfel, prin plângerea formulată, nici petentul nu a invocat atare cauze, criticile sale vizând temeinicia procesului verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 32 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 34/2008.
Potrivit prevederilor art. 2 din alin. 2 O.U.G. nr. 34/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență, numărul unic pentru apelurile de urgență se apelează atunci când este necesară intervenția agențiilor specializate de intervenție, pentru asigurarea asistenței imediate în situații în care este periclitată viața, integritatea ori sănătatea cetățeanului, ordinea publică, proprietatea publică sau privată ori mediul.
Conform art. 32 alin. 1 lit. b din aceeași lege, constituie contravenție alertarea falsă a agențiilor specializate de intervenție și se sancționează cu amendă de la 500 de lei la 1.000 de lei, iar potrivit art. 3 lit. c din alin. 2 O.U.G. nr. 34/2008 alertare falsă reprezintă utilizarea intenționată a numărului 112 pentru determinarea alarmării sau intervenției agențiilor specializate de intervenție în mod nejustificat.
Din întreg probatoriul administrat, instanța reține că petentul a apelat serviciul 112 pe fondul unui conflict avut cu agentul de pază al Consiliului Județean G.. Astfel, petentul, după ce și-a parcat autoturismul în curtea Consiliului Județean G. și a fost interpela de un agent de pază care i-a solicitat să își mute automobilul din spațiul aferent instituției. Petentul a părăsit însă zona lăsându-și autovehiculul în locul în care parcase, iar după aproximativ 15 minute a revenit la autovehicul.
În opinia instanței, afirmațiile petentului în sensul că agentul de pază i-a îngrădit libertatea de mișcare, apelul la serviciul 112 fiind justificat de necesitatea înlăturării acestei îngrădiri sunt neîntemeiate.
Astfel, fiind audiat la termenul de judecată din data de 31.03.2014, martorul C. I., angajatul societății de pază care avea în consemn la data săvârșirii faptei contravenționale cercetate clădirea Consiliului Județean G., a arătat în depoziția sa că la data săvârșirii evenimentului i-a solicitat petentului să aștepte venirea echipajului de intervenție însă nu s-a apropiat de petent la mai puțin de 3 m, iar petentul nu a dat semne că ar fi urmărit să plece anterior sosirii echipajului deoarece nu s-a mai suit în automobil ci doar a depozitat niște pachete cu care venise în interiorul acestuia și nu a pornit motorul automobilului (f.37).
În aceste condiții, se reține că motivul invocat de petent în justificare apelului nu a fost dovedit prin probele administrate în cauză.
Mai mult, chiar în situația în care susținerile petentului învederate instanței la termenul de judecată din data de 21.02.2014 ar fi fost în totalitate veridice, se apreciază că situația de fapt nu impunea alertarea organelor de poliție prin apelarea serviciului 112.
Astfel, petentul a susținut că agentul de pază s-a așezat în fața automobilului,în sensul de mers al autovehiculului, astfel că, deoarece petentul se grăbea iar agentul a refuzat să plece din fața mașinii, petentul a apelat serviciu 112. Din planșele foto depuse de petent la dosar (f.7-8), planșe care așa cum reiese atât din cele afirmate de martor cât și de petent, surprind autoturismul petentului în poziția în care acesta a fost inițial parcat, instanța observă că petentul avea la dispoziție suficient spațiu de manevră pentru a ieși din parcare cu autoturismul, chiar în ipoteza în care agentul de pază s-ar fi așezat în fața autoturismului, motiv pentru care nu se poate reține că petentului i s-a îngrădit libertatea de mișcare.
Instanța reține prin urmare că fapta petentului, constând în alertarea organelor de poliție prin SNUAU 112 în mod nejustificat constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 32 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 34/2008 cu amenda cuprinsă între 500 și 1000 lei.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, având în vedere gradul de pericol social al contravenției, circumstanțele în care aceasta a fost săvârșită, precum și în raport de atitudinea petentului, atitudine ce vădește faptul că acesta nu conștientizează caracterul antisocial al faptei sale, instanța apreciază că aplicarea sancțiunii contravenționale, amendă în cuantum de 500 de lei (minimul prevăzut de lege), este suficientă pentru a determina petentul ca, pe viitor, să nu mai săvârșească astfel de fapte, fiind proporțională cu gradul de pericol social al contravenției.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul E. M. C., cu domiciliul in Galati, ., ., împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 20.07.2013, emis de intimatul I.P.J. Galati, cu sediul in Galati, ..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.04.2014.
P.,GREFIER,
Red.A.S.
Dact.G.M./5 ex./25.06.2014
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 25/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 30/2014. Judecătoria... → |
|---|
