Plângere contravenţională. Sentința nr. 3911/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3911/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 5755/233/2013
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.3911
Ședința publică din data de 17.04.2014
Președinte – R. D.
Grefier – V. A.
Pentru astazi fiind amanata pronuntarea solutionarii cauzei civile avand ca obiect plangere contraventionala formulata de petentul C. C. B. impotriva procesului verbal de contraventie emis de intimatul I.P.J. G..
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data 11.04.2014, fiind consemnate in încheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru astazi, 17.04.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, petentul C. C.-B. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 16.02.2013 de Poliția mun. G. – Serviciul Rutier, solicitând anularea acestuia.
În motivare, petentul a arătat că nu a circulat cu viteza reținută în procesul-verbal de contravenție, mai ales că nici condițiile meteo nu permiteau acest lucru, fiind întuneric.
Mai arată petentul că pe sectorul de drum pe care a circulat nu există limitator de viteză
Precizează petentul că a achitat jumătate din minimul amenzii și solicită restituirea acestei sume.
În drept, plângerea nu este motivată.
În dovedire, petentul a depus înscrisuri (filele 4-5
Intimata poliția Mun. G., legal citată, a depus buletinul de verificare metrologică, raportul agentului constatator și un CD conținând înregistrarea abaterii.
În cauză, s-a procedat la vizionarea înregistrării în Cameră de Consiliu, în prezența apărătorului ales al petentului, ocazie cu care s-a încheiat procesul-verbal din 03.04.2014 (fila 33).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 16.02.2013 de Poliția mun. G. – Serviciul Rutier (fila 4), petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 675 lei și reținerea permisului de conducere, motivat de faptul că în data de 16.02.2013 a circulat cu viteza de 135 km/h pe Drumul de Centură, în zona Peco Mol.
Plângerea este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În privința prezumției de nevinovăție în procedura contravențională, CEDO a elaborat o bogată jurisprudență, stabilind că această prezumție impune ca instanțele să nu pornească de la premiza că cel trimis în judecată a comis actul incriminat, ca sarcina probei să revină acuzării, îndoiala fiind în beneficiul acuzatului (in dubio pro reo).
Curtea a stabilit că această prezumție nu este absolută, în fiecare sistem de drept fiind operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atât timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Procesul-verbal de contravenție nu este doar un „act de acuzare”, asemănător rechizitoriului, ci și un mijloc de probă, forța probantă a proceselor-verbale fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate. Întrucât art. 47 din OG 2/2001 dispune că procedura de judecată prevăzută de acest act normativ se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, se vor aplica regulile din procesul civil privind admisibilitatea, administrarea și aprecierea probelor și având în vedere caracterul mixt al probelor, care aparțin atât procedurii civile, cât și dreptului civil, sunt aplicabile reglementările dreptului substanțial în această materie, anume art. 1169-1206C.civ.
Din această perspectivă, în materie contravențională, i-ar reveni petentului obligația de a propune probe și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției.
Astfel, prezumția de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept procesul verbal de constatare a contravențiilor nu este contrară dispozițiilor art.6 par.2 și trebuie să se facă de către instanțe o analiză de la caz la caz, dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales in ceea ce privește dreptul la apărare al petentului.
Nu se poate nega forța probatorie a procesului verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind totuși un act întocmit de către un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra. În măsura în care procesul verbal de constatare a contravenției nu este susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are altă probă de nevinovăție, nu se mai poate susține temeinicia procesului verbal fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art. 6, practica instanțelor interne prin care petentului i se solicită să dovedească faptul că nu a săvârșit contravenția fiind una contrară prevederilor Convenției.
În cauză, instanța constată petentul nu s-a aflat în imposibilitate de a se apăra, nefiind surprins de sancțiunea primită. De altfel, petentul a semnat și i s-a comunicat procesul-verbal de contravenție chiar în momentul constatării contravenției.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, invocând faptul că circula cu o viteză mai redusă decât cea reținută în procesul-verbal.
Din buletinul de verificare metrologică rezultă că cinemometrul a fost verificat la data de 13.04.2012, iar valabilitatea verificării este de 1 an (fila 23).
Din vizionarea înregistrărilor efectuate cu aparatul radar, instanța constată că petentul a circulat cu viteza de 137 km/h pe Drumul de Centură din Municipiul G..
În aceste condiții, instanța constată că petentul a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționat.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Respinge plângerea contraventionala formulata de petentul C. C. B., domiciliat in Galati, . nr.12, ., . verbal de contraventie . nr._/16.02.2013, emis de intimatul I.P.J. G., cu sediul in Galati, ., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.R.D./Tehnored.V.A.- 5ex.-09.05.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 19/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 25/2014. Judecătoria... → |
|---|
