Plângere contravenţională. Sentința nr. 4210/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4210/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 13695/233/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înreg. nr.8637
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4210
Ședința publică de la 25.04. 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Grefier E. M.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta P. C. M. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. – SERVICIUL RUTIER, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.07.2013.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.04.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului și pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.04.2014, apoi la data de 22.04.2014 și apoi la data de 25.04.2014 dată la care a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 18.07.2013 pe rolul acestei instanțe sub Dosar nr._, petenta P. C. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G. – Serviciul Rutier, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 15.07.2013, solicitând anularea acestuia.
Petenta a arătat că în mod netemeinic a fost sancționată pentru fapta de a fi condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ în localitatea Frumușița cu viteza de 109 km/h și de a nu fi avut asupra sa permisul de conducere, întrucât se deplasa cu viteza legală prin localitatea menționată și a prezentat agentului de poliție actele solicitate de acesta, inclusiv permisul de conducere.
La cerere a fost atașat, în copie, procesul verbal contestat (fila 3).
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare, dar la solicitarea instanței a depus la dosar înregistrare video, buletin verificare metrologică aparat radar și atestat operator radar al agentului constatator, precum și raportul agentului constatator.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fapta fiind săvârșită în circumscripția Judecătoriei G. iar plângerea este introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din 15.07.2013, petenta P. C. M. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 720 lei, precum și cu măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru fapta prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și cu avertisment pentru fapta prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din aceeași ordonanță.
Potrivit celor consemnate în procesul-verbal contestat petenta a condus autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare_ pe DN26, pe raza localității Frumușița, cu viteza de 109 km/h, viteză înregistrată de radar Autovision . 154 pe HDD 11 și nu avea asupra sa permisul de conducere.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._ din 15.07.2013, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Procesul verbal este semnat de petentă.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Potrivit art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Totodată, conform art. 102 alin. (3) lit. e din O.U.G .nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În cauza de fața, din înregistrarea video depusă la dosar de către intimat, rezultă că cele reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat corespund realității, petenta rulând cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, la data de 15.07.2013, în jurul orei 19:00, cu viteza de 109 km/h pe DN26, în raza localității Frumușița.
De asemenea, instanța constată că aparatul radar cu care a fost înregistrată viteza autoturismului petentului este verificat metrologic, la dosarul cauzei fiind depus, în copie, buletinul de verificare metrologica nr._ din 11.04.2013. Fapta a fost înregistrată și reținută de un agent constatator care deține atestat de operator radar.
În atare condiții, instanța reține că fapta prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. e din O.U.G .nr. 195/2002 corespunde realității, iar susținerile petentei în sens contrar sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni, nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2), iar potrivit acestui text legal, participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.
Nici cu privire la această faptă, petenta nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de contravenție. Mai mult, instanța are în vedere aspectul semnării de către petentă a actului de sancționare, fără obiecțiuni în ceea ce privește fapta de a nu avea asupra sa permisul de conducere, fapt a cărui semnificație nu poate fi decât aceea a acordului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
Este evident că semnarea procesului verbal în acest mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință a faptei imputate de către agentul constatator. Astfel, în lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste că persoana sancționată s-a aflat în eroare sau a fost constrânsă să semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt în aceste condiții nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul verbal contestat.
Referitor la sancțiunile aplicate petentei prin procesul-verbal de contravenție, instanța le socotește legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind dispuse amenda în minimul special prevăzut de lege (9 puncte amendă) iar sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile este prevăzută de textul normativ incident în speță pentru fapta de depășire a vitezei legale cu peste 50 km/h. Totodată, instanța apreciază că aceste sancțiuni sunt justificate în raport de pericolul social al faptelor, tradus prin riscul pe care conduita petentei îl prezintă pentru siguranța circulației rutiere, neimpunându-se înlocuirea amenzii cu avertisment. De asemenea, pentru fapta prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, agentul constatator a aplicat petentei sancțiunea avertismentului.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta P. C. M. împotriva procesului verbal . nr._ din 15.07.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta P. C. M. cu domiciliul în G., . G., ., . cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. – SERVICIUL RUTIER, cu sediul în G. ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.07.2013.
Numai cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.04.2014.
Președinte, Grefier,
Judecător A. B. M. E.
RED. A.B.
Dact.M.E./20.06.2014/5ex
| ← Cerere de valoare redusă. Încheierea nr. 06/2014. Judecătoria... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 996/2014.... → |
|---|
