Pretenţii. Sentința nr. 980/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 980/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 3622/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 980
Ședința publică de la 04 Februarie 2014
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect pretenții formulată de reclamanta . prin lichidator judiciar CI B. D. în contradictoriu cu pârâta ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria,având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 04.02.2014 când a dat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.03.2012, reclamanta S.C. K. S.R.L. – societate în faliment, prin administrator judiciar C.I. B. D., a chemat în judecată pe pârâta .., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2003,20 lei cu titlu de debit neachitat și la plata dobânzii legale calculate conform OG nr. 9/2000 și a circularelor BNR.
În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că în perioada aprilie 2011 - mai 2011 pârâta . achiziționat marfă în valoare de 2295,22 lei din care a rămas neachitată suma de 2003,20 lei, emițându-se în acest sens facturile fiscale nr. 13/19.04.2011 și 15/02.05.2011, marfa corespunzătoare fiind livrată.
A mai precizat că s-a încercat contactarea reprezentanților pârâtei, inclusiv prin invitația la conciliere directă nr. 3656/27.08.2012, dar pârâta a refuzat plata sumelor datorate și nici nu s-a prezentat la data și ora fixată pentru conciliere.
A invocat faptul că această creanță este certă, lichidă și exigibilă, astfel că se impune admiterea cererii. A solicitat și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, calculate potrivit OG nr. 9/2000 și a circularelor BNR
În drept, a invocat prevederile art. 969 și ale art.1073 din cod civil 1864.
A solicitat judecata cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C..
A învederat că în temeiul art. 77 din Legea nr. 85/2006, acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru și timbru judiciar.
În susținerea cererii, a depus la dosar înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul: dovada intrării în insolvență, notificarea pârâtei, cele două facturi (filele 4-9).
Legal citată, pârâta .. nu a formulat întâmpinare, dar reprezentantul său a învederat oral la termenul din 29.10.2013 că între societăți au existat creanțe reciproce și că în prezent reclamanta este cea care datorează bani pârâtei.
În susținerea acestei poziții, pârâta a depus fișa de client și fișa de furnizor a reclamantei și toate documentele de plată dintre părți pe perioada derulării relației comerciale dintre părți (filele 12-71).
La termenul din 10.12.2013, prezenta la dezbateri, reprezentanta reclamantei a învederat că între societăți nu a operat compensarea de drept, nici anterior deschiderii procedurii insolvenței și nici în cadrul acestei proceduri și că pârâta trebuia să solicite constatarea compensării în cursul procedurii, drept de care nu a înțeles să uzeze.
Pentru termenul din 28.01.2014, reclamanta a depus și precizări scrise în sensul celor arătate în ședința din 10.12.2013.
Tot la termenul din 28.01.2014, pârâta a depus concluzii scrise prin care a reiterat împrejurarea că între părți au existat datorii reciproce, că pârâta nu datorează în prezent nicio sumă de bani reclamantei, ci aceasta din urmă este cea restantă cu suma de 291,85 lei. A mai arătat pârâta că a încercat stingerea datoriilor reciproce, însă nu a reușit datorită lipsei de comunicare cu administratorul reclamantei, anterior intrării în insolvență, întrucât acesta a avut probleme grave de sănătate .
Nu a invocat nici un temei de drept.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru în baza art. 77 din Legea nr. 85/2006 a insolvenței.
Instanța este competentă să soluționeze cauza, în baza art. 1 pct. 1 și 3 și art. 5 C..
Analizând probele administrate în cauză, instanța constată că cererea reclamantei nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
În fapt, între părți au existat relații comerciale reciproce care s-au derulat pe o perioadă mai îndelungată, între 2008 – 2012, în cadrul cărora reclamanta a emis facturile fiscale nr. 13/19.04.2011 și 15/02.05.2011 în cuantum total de 2295,22 (filele 7-8).
Din fișa de furnizor (fila 12) depusă de pârâtă în ceea ce privește relația cu reclamanta, rezultă că la data de 17.01.2012, pârâta figura în contabilitatea reclamantei cu un sold debitor de 7644 lei, reprezentând contravaloarea a mai multe facturi fiscale, printre care și cele evocate în prezenta cauză.
De asemenea, din fișa de client (fila 49), depusă tot de pârâtă, rezultă că la data de 10.02.2011, reclamanta datora pârâtei o sumă totală de 7936,75 lei, reprezentând contravaloarea a mai multe facturi fiscale, fără a fi fost identificată vreo plată ulterior acestui moment.
Prin sentința civilă nr. 139CC din data de 23.02.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ (filele 4-5), s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de reclamantă, CII B. D. fiind numită administrator judiciar.
În drept, potrivit art. 969 Cod Civil de la 1864 (act normativ incident în cauză, întrucât relațiile comerciale ale părților s-au derulat la momentul la care acesta era în vigoare) contractul reprezintă legea părților, acestea fiind ținute să își îndeplinească obligațiile asumate, facturile emise de către părți reprezentând contracte în formă simplificată.
Conform prevederilor art. 1143 - 1145 Cod Civil 1864, când două persoane sunt datoare una alteia, operează între dânsele o compensație care stinge amândouă datoriile, compensația operând de drept, în puterea legii, chiar dacă debitorii n-ar ști nimic despre aceasta, datoriile stingându-se reciproc în momentul în care se găsesc deodată și până la concurența valorii lor.
Pentru a opera compensația legală trebuie ca cele două creanțe reciproce să aibă ca obiect bunuri fungibile, să fie certe, lichide și exigibile.
În prezenta speță, ambele părți figurează la data de 23.02.2012, data deschiderii procedurii insolvenței față de reclamantă, cu datorii reciproce, datoria reclamantei față de pârâtă fiind mai mare cu 291,85 lei. Reprezentanta reclamantei nu a contestat existența acestei creanțe a pârâtei față de reclamantă.
Este adevărat că ambele părți puteau pe calea dreptului comun să invoce compensarea de drept prevăzută de art. 1144 Cod Civil 1864 înainte de . sau să încheie un proces-verbal de compensare convențională a debitelor, însă pârâta a motivat neîncheierea acestor înscrisuri cu lipsa de colaborare din partea reprezentanților reclamantei, aspect care se coroborează cu aspectele reținute în sentința de deschidere a procedurii insolvenței reclamantei.
Potrivit art. 52 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, deschiderea procedurii de insolvență nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condițiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.
Instanța va reține că prevederile art. 52 din Legea nr. 85/2006 nu fac distincție între un creditor care s-a înscris la masa credală și unul care nu s-a înscris pentru a se putea opera compensarea. Dacă pârâta ca și creditor se înscria la masa credală cu suma de 7936,75 lei, debitorul (reclamanta) îi opunea compensarea de drept intervenită tocmai în temeiul art. 1144 Cod Civil 1864.
În egală măsură, s-a dispus prin textul de lege mai sus arătat ca și creditorul să poată opună compensarea față de debitorul său, dacă acesta din urmă s-ar fi îndreptat cu acțiune în pretenții împotriva sa după deschiderea procedurii.
Singura condiție impusă de textul de lege este ca să fi fost îndeplinite condițiile pentru compensare la data deschiderii procedurii, condiție îndeplinită în cauză.
Dacă instanța ar interpreta prevederile art. 52 din Legea 85/2006 în sens restrictiv, respectiv că se aplică doar pentru creditorii înscriși la masa credală, s-ar ajunge la un tratament de inegalitate în fața legii a acelorași subiecte de drept civil, creându-se debitorului o situație mai favorabilă în mod nejustificat. Practic s-ar ajunge ca pentru un debitor, care din motive chiar și imputabile lui a ajuns în starea de insolvență, să primească un beneficiu din partea legii în contra patrimoniului unui creditor pentru creanțe reciproce, care altfel ar fi fost supuse compensării.
Așadar, instanța va reține că interpretarea oferită de reclamantă prin reprezentant legal prevederilor art. 52 din Legea nr. 85/2006 ar conduce la încălcarea dispozițiilor art. 16 al.1 din Constituția României în sensul că cetățenii, și deci și persoanele juridice, sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări”, cât și la încălcarea normelor prevăzute de art. 6 din CEDO.
Așa cum s-a arătat, cele două creanțe ale părților, cea a reclamantei de 7644 lei și cea a pârâtei de 7936,75 lei, au fost scadente reciproc la data de 17.01.2012, deci înainte de pronunțarea unei soluții asupra cererii reclamantei de deschidere față de aceasta a procedurii insolvenței.
Prin urmare, compensarea de drept a creanțelor reciproce a intervenit la data de 17.01.2012, astfel încât, la data deschiderii procedurii de insolvență, respectiv la 23.02.2014, creanțele erau stinse prin compensare legală, astfel încât pârâta nu avea cu ce creanță să se înscrie la masa creditorilor, reclamanta debitoare fiind cea care datora suma de 291,85 lei.
Ca atare, instanța observă că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate, debitul pârâtei fiind stins ca urmare a intervenirii compensării legale între datoriile reciproce dintre părți la data de 17.01.2012.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 2003,20 lei cu titlu de debit neachitat și la plata dobânzii legale calculate conform OG nr. 9/2000 și a circularelor BNR.
Instanța observă că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată în condițiile art. 274 C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantei . – societate în faliment, prin lichidator judiciar CI B. D. cu sediul în G., .. 76, formulată în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în G., Bld Dunărea, nr. 28, .,., având ca obiect pretenții.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. BRUMĂElena B.
RED.OB/TEH.EB/4EX/04.03.2014 .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 621/2014. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
