Pretenţii. Încheierea nr. 30/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 30/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 2394/233/2013
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 30.09.2014
Instanța constituită din:
Președinte – C. F. M.
Grefier – I. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. în contradictoriu cu pârâtul U. A. - TERITORIALĂ MUNICIPIUL G., PRIN PRIMAR, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 150 C.proc.civ., nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța a declarat închise dezbaterile și a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a oferi părților posibilitatea să depună concluzii scrise la dosar,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 07.10.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.09.2014.
Președinte, Grefier,
Jud. C. F. M. I. M.
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9836
Ședința publică din data de 07.10.2014
Instanța constituită din:
Președinte – C. F. M.
Grefier – I. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. în contradictoriu cu pârâta U. A. - TERITORIALĂ MUNICIPIUL G., PRIN PRIMAR, având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 30.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a oferi părților posibilitatea să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea la data de 07.10.2014.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 31.01.2013, sub nr._, reclamanta O. V. INSURANCE GROUP SA a chemat în judecată pârâții C. L. G. și UAT MUNICIPIUL G. PRIN PRIMAR, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 2236,20 lei reprezentând despăgubire, 372,65 lei dobandă legală calculată de la data plații despăgubirii, 30.04.2010 si pană la data formulării cererii de chemare in judecată și la plata dobânzii legale, in continuare, până la plata efectivă a debitului.
A solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că, în fapt, la data de 18.02.2010, circulând pe raza Municipiului G., auto Chevrolet Aveo cu număr de înmatriculare_, condus de numita T. Tudorița Speranța, a intrat in coliziune cu o groapă din carosabil, nesemnalizată corespunzator, inregistrând avarii.
La data producerii evenimentului, pentru autoturismul respectiv exista polița de asigurare facultativă pentru riscul de avarii tip CASCO . nr 0534401emisă de BCR Asigurări SA, in prezent O. V. SA, asigurat BCR Leasing IFN SA.
În baza solicitării asiguratului și în temeiul contractului de asigurare, reclamanta a deschis dosarul de daună nr. AVA/GL/_/10 și a acordat despăgubirea de 2236,20 lei reprezentând contravaloare reparații avarii, sumă pe care urmează să o recupereze de la cel vinovat de producerea daunei în temeiul art. 22 din Legea 136/1995.
Mai arată că răspunderea pârâților rezultă și din prevederile art. 5 din OUG 195/2002, cât și din disp. art. 40 din OG 47/1997.
Pârâții au fost invitați la conciliere directă, însă nu au dat curs acestui demers.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1349-1395 Noul Cod Civil, art. 998 C.civ. vechi, art. 22 și 54 din Legea nr. 136/1995, art. 21, 36 și 62 din Legea nr. 215/2001, art. 5 alin. 2 și art. 113 din OUG 195/2002 și art. 2 și 3 din OG nr. 13/2011.
În dovedire a propus proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică auto si proba testimonială.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 21,8 lei și timbru judiciar de 3 lei (fila 2).
Reclamanta a solicitat și judecarea cauzei în lipsa părților, potrivit art. 242 alin.2 C.pr.civ.
În susținerea cererii formulate, a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul Municipiul G. prin Primar, legal citat, nu a fost reprezentat în instanță, dar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, deoarece reclamanta nu a dovedit incidența în cauză a vreunuia din cazurile prevăzute de art. 58 din Legea 136/1995 și nici nu a făcut dovada prejudiciului produs de acest pârât.
În esență, pârâtul a mai arătat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, nefiind stabilită culpa sa ori existența unui prejudiciu cert, în plus avaria autovehiculului putea fi produsă doar în condițiile unei viteze de conducere peste limita legală de 50km/h.
În drept a invocat art. 205-108 ncpc., OUG 195/2002, Legea 136/1995.
A solicitat și judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 411 al 2 ncpc.
Legal citat, pârâtul C. L. G., a fost reprezentat în instanță și a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale de folosință a Consiliului L. întemeiată în principal pe lipsa unui patrimoniu propriu a acestui pârât, lipsa personalității juridice și caracterul deliberativ al autorității pe care o reprezintă.
Pe fondul acțiunii pârâtul C. L. a solicitat la rândul său respingerea ca neîntemeiată a acțiunii. Apreciind că nu are calitatea de administrator al drumului și că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru antrenarea răspunderii sale, avariile putând fi provocate și de situații ce antrenează culpa conducătorului auto iar nu doar de existența unei gropi în carosabil.
În drept au fost invocate prevederile art. 41,61 și115 C.proc.civ., art. 187 și 188 C.civ. și art. 58 din Legea nr. 136/1995.
Acest pârât a depus la dosar și practică judiciară (filele 55-58).
Prin incheierea de la termenul de judecată din data de 02.12.2013, instanța a respins ca nefondată excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului C. L. G., a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. G. și a respins acțiunea formulată in contradictoriu cu pârâtul C. L. G., ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. instanța a reținut că prin cererea de chemare in judecata reclamanta a solicitat obligarea în solidar a pârâților C. local G. și Municipiul G. reprezentat prin primar la plata sumei de 2.236,20 lei cu titlu de despăgubire, la plata sumei de 372,65 lei cu titlu de dobândă legală calculată de la data plății despăgubirii (30.04.2010) și până la data formulării cererii de chemare în judecată, dobândă legală în continuare, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, cerere motivata prin aceea ca reclamanta l-a despăgubit cu aceasta suma pe asiguratul sau pentru avariile produse autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ ca urmare a acroșării unei gropi aflată pe o stradă din mun. G.. Apreciind că pârâții sunt responsabili, reclamanta a considerat ca este îndreptățită sa se îndrepte împotriva acestora pentru recuperarea sumei.
În drept, potrivit pct.III, nr.1 din Anexa la Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică, străzile din municipii sunt în proprietatea acestor unități administrativ-teritoriale; deci, în speță, întrucât . afirmă că există groapa care a produs avaria se află în MUNICIPIUL G. ea este în proprietatea MUNICIPIULUI G..
Potrivit art.5, alin.1, 2 și 6 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, administratorul drumului public are obligația să întrețină calea de rulare și răspunde pentru neîndeplinirea acestei obligații, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii. Rezultă că în cauză responsabilitatea ar putea aparține MUNICIPIULUI G..
Conform art.62, alin.1 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, MUNICIPIUL G. este reprezentat, inclusiv în justiție, doar de instituția primarului. Niciuna dintre celelalte entități legate de existența municipiului – inclusiv C. L. G., care constituie doar organul deliberativ al unității administrativ-teritoriale – nu are calitatea de a îl reprezenta.
De altfel, soluția legală este logică, având în vedere că municipiul are o existență abstractă, asemenea oricărei persoane juridice; faptele oricăruia dintre organele persoanei juridice sunt faptele persoanei juridice înseși, iar răspunderea aparține persoanei juridice iar nu organului. În cauză, deci, chiar și pentru faptele CONSILIULUI L. G., răspunde tot MUNICIPIUL G..
În plus, în privința unităților administrativ-teritoriale, legea stabilește expres că acestea sunt reprezentate exclusiv de primar, deci unicul reprezentant al MUNICIPIULUI G. este primarul acestuia. Așadar, o acțiune bazată pe răspunderea pentru faptele MUNICIPIULUI G. trebuie îndreptată doar împotriva MUNICIPIULUI G., iar această unitate administrativ-teritorială va sta în justiție prin primarul său.
În consecință, instanța a admis admită excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. G. și a respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Cu privire la capacitatea de folosință a pârâtului C. local G., respectiv cu privire la excepția lipsei capacității de folosință a acestui pârât, instanța a apreciat că acesta are capacitate de folosință, chiar dacă nu are calitate procesuală pasivă, cele două excepții vizând aspecte diferite.
Capacitatea de folosință, astfel cum este definită, implică aptitudinea persoanei de a avea drepturi si de a-și asuma obligații pe plan material, persoana cu capacitate de folosință in sens material având și capacitatea procesuala in legătura cu drepturile si obligațiile sale.
Chiar dacă pârâtul nu are patrimoniu și nici personalitate juridică este de observat că potrivit Codului de procedură civilă au aptitudinea de a sta ca parte în proces, în calitate de pârât, și entități care nu au personalitate juridică și patrimoniu, art. 41 al. 2 din codul de procedură civilă prevăzând că asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.
De asemenea, potrivit disp. Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală consiliile locale reprezintă autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii ca autorități deliberative (art. 23 din lege). Potrivit disp. art. 36 din Legea nr. 215/2001, pentru exercitarea atribuțiilor date de lege consiliul local are capacitatea de a aproba, la propunerea primarului, contractarea și/sau garantarea împrumuturilor, exercită, în numele unității administrativ-teritoriale, toate drepturile și obligațiile corespunzătoare participațiilor deținute la societăți comerciale sau regii autonome, în condițiile legii, hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, orașului sau municipiului, după caz, precum și a serviciilor publice de interes local, în condițiile legii, hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii.
Toate aceste hotărâri despre care legea arată că sunt luate de consiliul local pentru exercitarea atribuțiilor legale sunt hotărâri care implică neechivoc aptitudinea de avea drepturi si de a-și asuma obligații civile pe plan material. Capacitatea de folosință pe plan procesual este indisolubil legată de capacitatea de folosință sub aspect material.
Pornind de la dispozițiile art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice potrivit cărora: „Capacitatea de folosință este capacitatea de a avea drepturi și obligații”, capacitatea procesuală de folosință apare ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual. Persoana care are capacitate de folosință a drepturilor civile are și capacitate procesuală de folosință în legătură cu drepturile și obligațiile sale.
În condițiile în care legea nr. 215/2001 acordă Consiliului L. puterea de a hotărî cu privire la drepturi de natură civilă ale unității administrativ teritoriale și de a-și asuma obligații de natură civilă, rezultă că pe plan material C. local are capacitate de folosință și pe cale de consecință are capacitate de folosință și pe plan procesual.
Pentru aceste considerente urmează a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei capacității de folosință a Consiliului local G..
În cauză, au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri si proba cu expertiză tehnică auto, raportul de expertiză întocmit de expertul C. C., aleatoriu desemnat, se află la filele 86-95 din dosar.
Analizând actele si lucrarile dosarului, constată următoarele:
Așa cum rezultă din cererea de despăgubire și declarația numitei T. Tudorița Speranța, în timp ce circula la data de 18.02.2010 cu autoturismul înmatriculat sub numărul_ pe . . ., și-a avariat jantele si anvelopele stânga față și spate, ca urmare a pătrunderii cu roațile într-o groapă aflată pe carosabil, care era plină cu apă, pe care nu a văzut-o si nu a putut sa o evite.
În baza poliței de asigurare facultativă pentru riscul de avarii tip CASCO . nr_ (fila 7), numita T. Tudorița Speranța s-a adresat societății de asigurări reclamante cu o cerere de despăgubire, fiind constituit dosarul de daune AVA/GL/_/10.
Piesele avariate au fost înlocuite, potrivit facturii . nr_/13.04.2010 in valoare de 2236,20 lei (f 10 dosar).
Reclamanta a aprobat și efectuat plata daunei în cuantum de 2236,20lei, așa cum rezultă din extrasul de cont aflat la fila 16 din dosar, plata fiind efectuată direct către unitatea service care a înlocuit janta avariată.
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamanta urmărește recuperarea acestei sume, invocând mecanismul subrogației personale consacrat de dispozițiile art. 22 din Legea 136/1995, în virtutea căruia asigurătorul preia, în limitele indemnizației plătite persoanei păgubite prin producerea cazului asigurat - în speță, accidentul rutier soldat cu avarierea autoturismului - acțiunea în regres în contra autorului faptei cauzatoare a prejudiciului.
Instanța constată că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate.
Astfel, din materialul probator existent la dosar, rezultă faptul că auto Chevrolet Aveo_, asigurat la societatea reclamantă, a suferit o avarie la jantele si anvelopele autovehiculului, ca urmare a faptului că a circulat pe . G. C. catre . zonă cu o stare necorespunzătoare a carosabilului.
Instanța apreciază că în speță sunt întrunite, în sarcina pârâtei, elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale pentru lucrul aflat în paza lor juridică, în sensul art. 1000 alin.1 C.civ.
Fundamentul juridic al acestei forme de răspundere constă în garanția pe care cel ce coordonează mecanismul de funcționare al unui lucru o datorează terților.
Este vorba, deci, despre o răspundere obiectivă, independentă de existența culpei, fondată pe necesitatea ca paznicul juridic al unui lucru să garanteze pentru „comportamentul general” al acelui lucru, pentru eventualele sale vicii ori disfuncționalități.
Pentru angrenarea acestei forme de răspundere delictuală, persoana vătămată trebuie să probeze „fapta lucrului”, prejudiciul înregistrat și legătura de cauzalitate între aceste două elemente, moment în care toate celelalte elemente ale răspunderii instituite de art. 1000 alin.1 C.civ sunt prezumate, inclusiv culpa paznicului juridic. Revine, deci, acestuia din urmă, sarcina de a proba existența unor cauze exoneratoare de răspundere, și anume fapta victimei însăși, fapta unui terț pentru care paznicul juridic nu este chemat să răspundă sau existența unui caz de forță majoră.
În speță a fost dovedită „fapta lucrului”, deci acea acțiune a lucrului susceptibilă ca, prin dinamismul și energia sa proprie, să cauzeze un prejudiciu, cum este cel înregistrat în speță de proprietarul autoturismului.
Esențial pentru angajarea acestei forme de răspundere este ca lucrul aflat în paza juridică să aibă o contribuție preponderentă la producerea pagubei.
În speță, gropile din carosabil răspund acestor exigențe, având independența necesară declanșării unui prejudiciu cum este cel analizat în cauză.
În concret, din înscrisurile depuse la dosar,din analiza planșelor foto si din cuprinsul expertizei, a rezultat existența gropilor peste care a rulat autoturismul avariat.
De asemenea, prejudiciul a cărui recuperare se solicită în cauză are caracter cert, fiind reprezentat de suma determinată de remedierea degradărilor suferite de autovehicul, sumă în cuantum de 2236,20 lei lei.
Legătura de cauzalitate între avariile efectiv produse și rularea autoturismului peste gropile din carosabil este, de asemenea, demonstrată, astfel cum s-a reținut mai sus.
Calitatea pârâtei de paznic juridic al drumului public decurge din împrejurarea că administrarea străzii unde s-a produs evenimentul rutier se află în sarcina sa, acesteia revenindu-i obligația de a întreține drumul public într-o stare tehnică bună.
În consecință, operează prezumția de culpă a pârâtei, ca paznic juridic, pentru prejudiciul înregistrat în cauză de proprietarul autoturismului avariat, și anume culpa în îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor ce le reveneau în legătură cu conservarea lucrului aflat în paza lor, prin luarea tuturor măsurilor de preîntâmpinare a producerii vreunor pagube terților.
Totodată, pârâta nu a răsturnat această prezumție prin dovedirea uneia din cauzele exoneratoare relevante în această materie, în sensul mai sus precizat.
Instanța nu va reține susținerile pârâtei privind incidența în cauză a disp. art. 58 din Legea 136/1995, deoarece reclamanta nu are calitatea de asigurător RCA al auto Dacia L. cu număr de înmatriculare Chevrolet Aveo_, ci de asigurător facultativ ( CASCO), iar în cauză sunt incidente disp. art. 22 din Legea 136/1995.
De altfel, instanța reține că și prin raportul de expertiză tehnică auto întocmit în cauză, s-a concluzionat de către expertul C. C., faptul că producerea avariei era posibilă și probabilă în împrejurările descrise de conducătorul auto și reținute ca situație de fapt, că nu putea fi evitată și că valoarea reparației reperului avariat (jantă și anvelopa) este de 2430,65 lei (fila 91).
Pentru aceste considerente, instanța reține că răspunderea pentru prejudiciul înregistrat în cauză de proprietarul autoturismului avariat revine pârâtei, în calitate de paznic juridic al drumului public, care nu a luat măsurile corespunzătoare în vederea menținerii carosabilului în bune condiții.
Conform art. 22 din Legea 136/1995, prin mecanismul subrogării personale, reclamanta preia din patrimoniul persoanei despăgubite acțiunea în contra celui răspunzător de producerea pagubei, putându-se regresa împotriva acesteia.
În virtutea acestui mecanism, asigurătorul beneficiază, în limita indemnizației plătite, de toate drepturile pe care asiguratul despăgubit le avea în contra terțului răspunzător, putând să valorifice aceste drepturi așa cum ar fi făcut asiguratul însuși.
Ori, în lumina principiului reparației integrale a prejudiciului, persoana păgubită este îndreptățită să pretindă atât repararea prejudiciului efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat (lucrum cessans), care, în cazul obligațiilor bănești, este prezumat de legiuitor, în conformitate cu prevederile art.1088 C.civ.de la 1864, la nivelul dobânzii legale.
Acest drept este preluat și de asigurător, neputându-se considera că în acest mod s-ar depăși cadrul impus de art. 22 din Legea 136/1995, prin sintagma „în limitele indemnizației plătite”, întrucât dobânda legală reprezintă un accesoriu inerent oricărei obligații pecuniare, astfel încât acordarea acestor dobânzi corespunzătoare indemnizației de asigurare nu excede limitei fixate prin lege, ci răspunde exigenței unei reparații integrale a prejudiciului bănesc.
Față de cele expuse mai sus, instanța urmează a admite atât capătul de cerere principal cât și pe cel secundar, astfel cum au fost formulate.
În consecință, în baza art. 1000 alin.1 C.civ, art. 5, 128 din OUG 195/2002 și art. 1088 C.civ, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta, la plata către reclamantă a sumei de 2236,20 lei reprezentând despăgubiri și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data plătii despagubirii, 30.04.2010 si pana la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată 31.03.2013, in suma de 372,65 lei și, in continuare, până la data achitării efective a debitului.
În baza disp. art. 274 C.pr.civ., instanța va obliga pârâta, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 831,17 lei reprezentand taxa judiciară de timbru si timbru judiciar, onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta . GROUP SA, cu sediul ales in C., . 21, jud Constanta, in contradictoriu cu parata UAT MUNICIPIUL G. prin PRIMAR, cu sediul in G., ., jud G..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2236,20 lei reprezentând despăgubiri.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data plătii despagubirii, 30.04.2010 si pana la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, 31.03.2013, in suma de 372,65 lei și, in continuare, până la data achitării efective a debitului.
Obligă pârâta, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 831,17 lei reprezentand taxa judiciară de timbru si timbru judiciar, onorariu expert.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pornuntata in sedinta publica, astazi, 07.10.2014.
Președinte, Grefier,
Jud. C. F. M. I. M.
Red CFM / Dact IM/ 4 ex / 23.10.2014
| ← Acţiune în constatare. Încheierea nr. 27/2014. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 30/2014.... → |
|---|
