Pretenţii. Sentința nr. 09/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 09/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 10752/121/2012**
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 09 Decembrie
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamantele M. G. - PRIN REPREZENTANT M. S. - P. MUN. G. și INSTITUȚIA P. M. G. și pe pârâtul T. V. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâtul personal și asistat de av. D. N., lipsă fiind reclamantele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Reprezentantul pârâtului solicită termen pentru pregătirea apărării, întrucât contractul de asistență juridică a fost încheiat la acest termen de judecată și nu are cunoștință de actele din dosar.
Instanța, deliberând, respinge cererea de amânare pentru pregătirea apărării, întrucât dosarul se află în rejudecare, după declinarea cauzei de la Tribunalul G..
Instanța invocă din oficiu și pune în discuția părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G., și lasă cauza la a doua strigare pentru pregătirea apărării asupra excepției.
La a doua strigare a cauzei a răspuns pârâtul personal și asistat de av. D. N., lipsă fiind reclamantele.
Instanța invocă din oficiu și pune în discuția părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G..
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea excepției, apreciind că competență în cauză are Judecătoria G., precizând faptul că pârâtul a avut într-adevăr calitatea de funcționar public și niciodată nu a avut calitatea de salariat, neexistând încheiat un contract de muncă între reclamantă și pârât.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 21.12.2012 sub dosar nr._, reclamantul M. G. REPREZENTAT PRIN PRIMAR și INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI G., în contradictoriu cu pârâtul T. V. C. au solicitat obligarea acestuia din urmă la plata sumei 6639 lei actualizată cu indicele de inflație, cu titlu de despăgubire și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin Decizia nr. 41/18.11.2011 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi G. s-au constatat abateri cu privire la acordarea unor drepturi bănești cu titlu de sporuri de condiții vătămătoare de muncă și pentru condiții grele, stabilindu-se în sarcina UAT G. obligația stabilirii întinderii prejudiciului astfel realizat, inclusiv a foloaselor nerealizate și luarea măsurilor legale de recuperare.
Au precizat reclamanții că au notificat pârâtul în acest sens, dar acesta nu s-a prezentat pentru a semna un angajament de plată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 256 și 258 din Legea nr. 53/2003 și ale art. 1345 și 1347 din Codul civil.
Legal citat, pârâtul T. V. C. nu a formulat întâmpinare.
Prin încheierea din 15.05.2013, instanța a admis excepția necompetenței funcționale a Secției I civilă și a dispus transpunerea cauzei la Secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului G. sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 1971/12.06.2013, Tribunalul G. – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamanților, această sentință fiind casată prin decizia nr. 1208/06.02.2014 a Curții de Apel G., cu trimiterea dosarului spre rejudecare.
În rejudecare la Tribunalul G., dosarul a primit nr._ .
Prin sentința civilă nr. 1826/30.10.2014, Tribunalul G. – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocate din oficiu și a trimis cauza spre soluționare Judecătoriei G., apreciind că în speță nu sunt incidente prevederile art. 75 și 84 din Legea nr. 188/1999 ci 998-999 cod civil 1864.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei G. la data de 21.11.2014, sub nr._, primind termen de judecată la 09.12.2014.
La acest termen de judecată, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G. în soluționarea cererii și a lăsat cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 C., excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G., excepție invocată din oficiu, care face de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, instanța o va admite pentru următoarele considerente:
În fapt, în perioada 1992 - 2011 pârâtul a avut calitatea de angajat al reclamantei, fiind angajat ca funcționar public cu statut special - polițist cu graful de agent șef la SPCLEP G., detașat la Primăria G..
În această perioadă, mai precis în cursul anilor 2008-2011, pârâtul a beneficiat de mai multe sporuri, cu privire la care Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a județului G. a constatat prin decizia nr. 41/18.11.2011 ca au fost în mod nelegal acordate, cauzându-se instituției un prejudiciu de 6639 lei, despre care reclamanta afirmă că trebuie recuperat de la pârâtă.
Pârâtul a pierdut calitatea de angajat al Municipiului G. la o dată neprecizată în dosar, anterior inițierii prezentului litigiu, dar ulterior lunii august 2011, până la care a beneficiat de sporuri.
În drept, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată, privind Statutul funcționarilor publici, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Reclamanta solicită în prezent ca pârâtul să restituie sporuri pe care le-a încasat în perioada 2008 – 2011, când avea calitatea de funcționar public, referent de specialitate în cadrul aparatului Primarului mun. G., ca atare prejudiciul a fost cauzat instituției în perioada 2008 – 2011, chiar dacă a fost cuantificat doar ulterior.
Sunt deci incidente în speță prevederile art. 84 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/1999r, potrivit cărora răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează.
În aceste condiții, rezultă cu forța evidenței că obiectul prezentului litigiu îl constituie recuperarea pagubelor produse de pârâtul T. V. CĂTLIN, în perioada în care a avut calitatea de funcționar public, patrimoniului autorității publice în care funcționa, respectiv în patrimoniul Municipiului G..
Instanța opinează în mod contrar susținerilor Tribunalului din considerentele sentinței civile nr. 1826/30.10.2014, că încetarea raporturilor de funcționar public – autoritate între momentul cauzării prejudiciului și momentul inițierii litigiului, nu atrage aplicarea unor alte norme de drept, respectiv cele privind răspunderea civilă delictuală.
Chiar dacă pârâtul nu mai avea calitatea de funcționar public la data formulării acțiunii, această împrejurare nu este de natură să atragă competența judecătoriei în soluționarea litigiului, întrucât sub acest aspect este relevant faptul că în cauză se solicită repararea unui prejudiciu pretins a fi fost produs în perioada în care pârâta se afla în raporturi de serviciu cu reclamanta.
Nu ar exista nici o justificare pentru ca litigiul cu un asemenea obiect în care persoana considerată responsabilă de producerea prejudiciului mai are calitatea de funcționar public să fie judecat de instanța de contencios administrativ, iar un litigiu similar, dar care privește o persoană care nu mai are la data derulării litigiului calitatea de funcționar public, să fie judecat de instanța de drept comun după alte reguli procedurale, mai ales că sintagma raportul de serviciu al funcționarului public din cuprinsul art. 109 din Legea nr. 188/1999 are în vedere calitatea de funcționar public la data producerii faptelor care au declanșat litigiul, și nu la data derulării litigiului.
În concluzie, instanța constată că pretențiile reclamantei M. G. sunt derivate în mod direct din raportul de serviciu dintre această instituție și funcționarul public T. V. C., prejudiciul datând din această perioadă, ca atare, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999r, competența de soluționare a prezentei cauze revine Tribunalului G. – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Pe cale de consecință, în baza art. 158, 159 alin. 2 și 159 i1 alin. 2 C., instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G. invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G. – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
De asemenea, în temeiul art. 20 alin. 2 C., instanța constată că există conflict negativ de competentă când două sau mai multe instanțe s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină, instanța înaintea căreia s-a ivit conflictul urmând suspenda orice altă procedură și a înainta dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului.
Reținând că în prezenta speță atât Tribunalul G. cât și Judecătoria G. s-au declarat necompetente să judece litigiul, instanța va suspenda orice altă procedură și va sesiza Curtea de Apel G., în condițiile art. 22 alin. 2 C., în vederea soluționării conflictului ivit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G. invocate din oficiu.
Declină în favoarea Tribunalului G. – Secția de C. Administrativ și Fiscal competența de soluționare a cauzei având ca obiect „pretenții” formulată de reclamantele M. G. și INSTITUȚIA PRIMARULUI MUN G., ambele cu sediul în G., ., jud. G., în contradictoriu cu pârâtul T. V. C. cu domiciliul în G., ., ., jud. G..
Constată ivit conflictul negativ de competență și dispune sesizarea Curții de Apel G. pentru soluționarea acestuia.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. B. E. B.
RED.OB/TEH.EB/3EX/19.12.2014
Vă atragem atenția că datele menționate în prezentul document, se înscriu în cele prevăzute de Legea nr. 677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1344/2014. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 2695/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
