Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 14226/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
operator de date cu caracter personal nr. 8637
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Grefier E. B.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei Civil privind pe reclamant M. G. și pe pârât ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR BUCUREȘTI, pârât M. J., având ca obiect pretenții
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 17.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.10.2014, apoi la data de 31.10.2014, la data de 07.11.2014, la data de 14.11.2014 si la data 21.11.2014 la când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 29.07.2013, sub dosar nr._, astfel cum a fost precizată reclamantul M. G. a solicitat obligarea pârâților M. Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor, la plata sumei de_ lei cu titlu de despăgubiri daune morale, din care_ pentru afecțiunile psihice iar_ pentru afecțiunile fizice suferite în urma condițiilor de detenție.
În motivarea în fapt și în drept a cererii, reclamantul a arătat că a fost arestat la data de 16.02.2011 și de la acea dată execută o pedeapsă privativă de libertate în Penitenciarul G., aflat în subordinea pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor.
Susține reclamantul că a fost supus unor condiții grele de detenție, celulele fiind de aproximativ 20 mp dar supraaglomerate, cu câte 12 sau 15 paturi suprapuse pe 3 nivele.
Mai susține reclamantul că timpul de acces la spațiile unde își poate asigura igiena personală, duș toaletă, apă curentă este insuficient pentru nevoile sale, lumina fiind de asemenea insuficientă spațiului de cazare.
Învederează reclamantul că art. 1 alin. 3 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 433/2010 prevede un spațiu minim de 4 mp pentru fiecare deținut, însă condițiile de detenție aplicate reclamantului de pârâți nu respectă această obligație.
Mai arată reclamantul că i s-au încălcat drepturile legale, asigurate și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că a fost maltratat fizic și psihic.
În dovedire s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a celei testimoniale, fiind indicați și martorii propuși.
Odată cu cererea de chemare în judecată reclamantul a formulat și cerere de ajutor public judiciar privind plata taxei judiciare e timbru datorate pentru prezenta acțiune.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar, prin Încheierea din 17.12.2013.
Legal informat asupra cererii de chemare în judecată, pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea excepției pârâta a susținut că acțiunea reclamantului reprezintă în fapt o plângere împotriva măsurilor de detenție dispuse de administrația penitenciarului și că soluționarea acesteia este de competența judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la penitenciar. În susținerea celor invocate pârâtul a invocat prevederile art. 38 alin. 2 și art. 6 alin. 1 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Referitor la fondul cauzei, pârâta învederează că susținerile reclamantului privind maltratările fizice și psihice la care a fost supus sunt invocate la modul general, fără susțineri concrete și fără a fi însoțite de vreun mijloc de probă.
Apreciază pârâta că acțiunea este formulată cu rea-credință, și solicită obligarea reclamantului la plata oricăror cheltuieli de judecată generate de acest litigiu.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 Cproc.civ.
Pârâta a solicitat și soluționarea cauzei în lipsa părților.
La rândul său, pârâtul M. Justiției (MJ), a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării și excepția lipsei calității procesuale pasive.
În motivare, pârâtul a arătat că acțiunea reclamantului este supusă timbrajului și că taxa trebuie achitată anticipat, conform prevederilor Legii nr. 146/2007, reclamantul și acțiunea sa neîncadrându-se în situațiile prevăzute de lege ca scutite de la plata taxelor judiciare.
Cu privire la cea de-a doua excepție invocată, pârâtul a arătat că M. Justiției îndeplinește numai atribuții specifice, strict determinate de lege, asigurând controlul asupra aplicării unitare și respectării reglementărilor legale privind organizarea și funcționarea instituțiilor care își desfășoară activitatea sub autoritatea sa.
Mai susține pârâtul că nu poate fi angajată răspunderea sa față de susținerile reclamantului, având rolul de a asigura condițiile pentru înfăptuirea justiției ca serviciu public, pentru apărarea ordinii de drept și a drepturilor și libertăților cetățenești.
Pârâtul ANP a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtului MJ, apreciind că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât este neîntemeiată, în condițiile în care MJ are calitatea de ordonator principal de credite, are în subordine Administrația Națională a Penitenciarelor și potrivit HG nr. 652/2009 coordonează executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri privative sau neprivative de libertate, asigurând condițiile pentru respectarea drepturilor persoanelor față de care s-au dispus astfel de pedepse sau măsuri.
La primul termen de judecată, prezent fiind, reclamantul a depus la dosar precizări și în susținerea acțiunii, înscrisuri, în copie, reprezentând încheierea nr. 804/02.10.2013 emisă de judecătorul delegat, întâmpinare pârâtă ANP, corespondență Avocatul Poporului, corespondență ANP, scrisori medicale, extrase acte normative, sentința penală nr. 2027/22.11.2013 a Judecătoriei G. (filele 70-74, 78-85).
Prin precizările scrise depuse la acest termen de reclamant, acesta a detaliat condițiile cazării sale în Penitenciarul G., camerele 307 și 301 și a arătat că programul de apă potabilă în intervalul zilnic 06-07, 14.30-15.30 și 19-21 pm, este insuficient și se suprapune parțial cu orele de masă, ceea ce a condus la probleme medicale. A mai învederat reclamantul că a recurs de două ori la greva foamei, refuzând alimentația.
Prin Încheierea de ședință din 04.04.2014, instanța a respins ca neîntemeiată excepția netimbrării acțiunii invocată de pârâtul MJ prin întâmpinare precum și excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G. invocată de pârâta ANP prin întâmpinare, reținând în esență că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant nu este o plângere împotriva condițiilor de detenție ci o acțiune în răspundere civilă delictuală, reclamantul formulând anterior prezentei acțiuni plângeri supuse dispozițiilor Legii nr. 275/2008.
Prin încheierea de ședință din 13.06.2014 instanța a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MJ, invocată de acesta prin întâmpinare.
În cauză a fost încuviințată și administrată pentru toate părțile proba cu înscrisuri, iar la solicitarea reclamantului și proba testimonială cu martorul P. V. M., care a fost audiat în ședința publică din 05.09.2014, declarația consemnată și semnată a acestuia fiind atașată la dosar (fila 109).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamantul M. G. se află începând cu data de 14.06.2011 cazat în Penitenciarul G., unde execută, în regim închis, o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului de droguri.
Aspectul, necombătut de pârâți, reiese din susținerile parțiale ale reclamantului și Încheierea nr. 804/02.10.2013 emisă de Biroul judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul G. (fila 70).
Tot din înscrisurile aflate la dosar rezultă că, anterior prezentei acțiuni, reclamantul a formulat, la data de 18.09.2013, o plângere împotriva condițiilor de detenție, ce a făcut obiectul dosarului nr. 758/2013 al Biroului Judecătorului delegat la penitenciar. Plângerea viza în principal condițiile de detenție pretins necorespunzătoare care au determinat afecțiuni medicale, lipsa spațiului și aerului corespunzător (fila 70). Împotriva soluției de respingere a plângerii sale, reclamantul a exercitat calea de atac, formulând contestația ce a făcut obiectul dosarului nr._/233/2013 al Judecătoriei G.. Contestația a fost soluționată prin sentința penală nr. 2027/22.11.2013 a Secției Penale a Judecătoriei G., fiind respinsă (fila 85).
Nemultumirile reclamantului privind condițiile de detenție au fost semnalate de acesta și Avocatului Poporului, după cum reiese din adresele nr. 8579/11.02.2014 a Avocatului Poporului (filele 73-74) și adresa nr._/20.03.2014 a ANP (fila 78).
Din documentele medicale aflate la dosar, depuse chiar de reclamant, filele 79-82, reiese că s-a aflat de mai multe ori internat în Penitenciarul Spital Tg. Ocna și Penitenciarul Spital Poarta Albă, suferind de gastroduodenită și/sau astenie, decompresie neurovegetativă, herpes, cistită, bronșită, discartroză, boli hemoroidale.
În toate fișele medicale prezentate, se precizează că reclamantul este consumator de droguri și pentru afecțiunile reținute în scrisorile medicale s-a prescris tratament medicamentos, regim alimentar, odihnă și control reevaluator la 3 sau 6 luni.
Din susținerile reclamantului și declarația martorului P. V. M. (fila 109), rezultă că cei doi au fost cazați o perioadă de timp în aceeași cameră din cadrul Penitenciarului G., împreună cu alte 13 persoane, că s-au confruntat cu probleme de igienă din cauza mizeriei din cameră, că apa potabilă funcționa conform programului indicat de reclamant, și în timpul prânzului coincide cu programul de masă. A mai reieșit din declarația martorului faptul că totuși deținuți cunosc regulamentul intern care le este și pus la dispoziție de administrația penitenciarului, că obligația de curățenie a camerei de dormit aparține deținuților și că mesele se iau la ore fixe în același spațiu în care se și doarme, neexistând sală separată de mese. S-au confirmat susținerile reclamantului privitor la faptul că în fiecare cameră pentru toți deținuții din aceasta există o toaleta, chiuveta și dusul în aceeași cameră. Martorul a declarat și că fiecare încăpere are fereastră dar suprapopularea a favorizat apariția gândacilor și ploșnițelor.
Din susținerile aceluiași martor, a reieșit că în perioada în care cei doi au fost cazați în aceeași cameră reclamantul nu a arătat că ar suferi de vreo afecțiune medicală.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul pretinde despăgubiri în valoare de_ lei, pentru daunele morale suferite din cauza condițiilor de detenție din cadrul Penitenciarului G.. În cauză se pretinde antrenarea răspunderii unor persoane juridice, ipoteză în care se pune în discuție răspunderea fiecărei persoanei juridice pentru fapta proprie a acesteia
În drept, potrivit art. 248 C.proc.civ., excepțiile de procedură și cele de fond care fac inutilă, în tot sau în parte cercetarea în fond a cauzei se soluționează cu întâietate de către instanță.
Astfel, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză de pârâtul M. Justiției prin întâmpinare.
Potrivit art. 32 C.proc.civ., calitatea procesuală este una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile, art. 36 din același cod arătând că existența sau inexistența drepturilor și obligațiilor afirmate de părți constituie o chestiune de fond, iar calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios astfel cum este dedus judecății.
Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea trebuie să justifice atât calitatea procesual activă proprie cât și calitatea procesual pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată, prin indicarea obiectului cererii și motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
Astfel, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății și persoana chemată în judecată în calitate de pârât.
Conform art. 6 pct. IV din HG nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, acesta are ca atribuții principale în domeniul supravegherii executării pedepselor: 1 – coordonarea activității sistemului de probațiune și a sistemului penitenciar și 2 - coordonarea executării pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri privative ori neprivative de libertate concomitent cu asigurarea condițiilor pentru respectarea drepturilor persoanelor față de care s-au dispus astfel de pedepse sau măsuri.
În condițiile în care prin prezenta acțiune, reclamantul susține, la modul general că pârâtul MJ nu și-a îndeplinit în mod culpabil atribuțiile ce îi reveneau în domeniul supravegherii executării pedepselor, nu se poate susține în mod întemeiat că acest pârât nu justifică calitate procesuală pasivă.
Prin urmare, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată această excepție invocată de pârâtul MJ prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, instanța reține că, prin dispozițiile art. 1349 alin. 1 și 2 C.civ, este reglementată general răspunderea delictuală și se prevede că, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
În cauza de față reclamantul susține, în esență, că prin neasigurarea de către pârâți a condițiilor de detenție în parametrii prevăzut de normele juridice, i s-au adus prejudicii și suferințe morale însemnate.
Cum raportul dedus judecății în prezenta cauză este unul delictual, instanța urmează a analiza daca reclamantul a făcut, dovada că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii civile a pârâților, potrivit principiului stabilit de art. 249 C.proc.civ..
Prin urmare, folosind acțiunea în daune pentru repararea prejudiciului moral, reclamantul trebuie să facă dovada prejudiciului moral încercat, caracterului ilicit al faptelor pârâților, vinovăției pârâților și raportului de cauzalitate dintre prejudiciile respective și faptele pârâților.
Analizând mijloacele de probă și situația de fapt astfel cum a fost reținută mai sus, instanța apreciază că în cauza de față nu se poate reține săvârșirea unor fapte ilicite de către pârâți prin organele lor, cu vinovăție, și că, de altfel, asemenea fapte nu au fost indicate, în concret, de reclamant, susținerile fiind de ordin general.
Astfel, prin cererea formulată și precizările depuse, inclusiv după primul termen de judecată, reclamantul susține existența unor condiții necorespunzătoare de detenție prin nerespectarea în principal a prevederilor Ordinului MJ nr. 433/2010, raportat la spațiului minim de dormit pentru fiecare deținut, iluminarea și accesul la apa potabilă și pentru igienă.
În ceea ce privește existența faptei ilicite cauzatoare a unui prejudiciu cert în patrimoniul persoanei care solicită angajarea răspunderii civile delictuale, fapta ilicită constă în acțiunea sau inacțiunea care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane. Pentru a exista faptă ilicită, este necesar așadar, ca acțiunea sau inacțiunea să fie contrară ordinii sociale și reprobată de societate, să fie consecința unei comportări interzise sau contrare unei norme juridice.
În speță, deși reclamantul s-a adresat cu plângeri privitoare la condițiile de deținere, în temeiul art. 38 din Legea nr. 275/2006, judecătorului delegat pentru executarea pedepselor la Penitenciarul G., acestea au fost respinse ca nefondate.
În esență, reclamantul reproșează pârâților neluarea măsurilor necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor Ordinul MJ nr. 433/2010, invocând suferințe fizice și morale din cauza supraaglomerării camerei de detenție, a lipsei luminii și apei potabile.
Instanța apreciază ca fiind de notorietate faptul că întreg sistemul penitenciar românesc se confruntă cu suprapopulare și spațiu de cazare deținuți insuficient, și că, pe fondul recentei crize economice, instituțiile publice, inclusiv pârâtele, dispun de resurse financiare limitate de renovare și îmbunătățire a condițiilor de detenție.
Raportat la speța de față, instanța reține că Penitenciarul G. aflat în subordinea pârâtei ANP, este unul dintre cele mai aglomerate din țară, și că, potrivit adresei nr._/20.03.2014 (fila 78), fondurile de investiții alocate acestui penitenciar au fost orientate spre înlocuirea conductelor de apă potabilă și reparația rețelei de apă și încălzire.
Mai reține instanța și faptul că reclamantul, a fost cazat în mai multe camere ale Penitenciarului, și că nu se poate aprecia că a fost supus unor condiții mai grele decât cele de care au beneficiat alți deținuți din același penitenciar.
Totodată, instanța consideră că reclamantul nu a fost în mod real prejudiciat de lipsa spațiului, în condițiile în care nu a fost discriminat față de restul deținuților și nu a suferit afecțiuni medicale care să poată fi prezumate ca generate de condițiile de detenție. Nu este de neglijat aspectul că încă de la momentul privării de libertate reclamantul era consumat de droguri, după cum a și declarat, și apare menționat în fișele medicale de la dosar, fiind astfel rezonabilă presupunerea că a avut diferite afecțiuni medicale încă de la arestare și că acestea au putut să apară sau să se agraveze din cauza propriei culpe a reclamantului.
De altfel, acesta a și declarat că a intrat benevol, de două ori, în greva foamei, câte 7 și respectiv 14 zile, or privarea organismului de alimente afectează în mod incontestabil starea sănătății oricărei persoane.
Și martorul propus de reclamant a învederat instanței că situația reclamantului nu era mai grea ca a altor deținuți.
Nu se probează în cauză relele tratamente invocate de reclamant, de altfel acestea nici nu sunt indicate în concret prin relatarea vreunei împrejurări reale care să determine instanța să prezume existența lor.
Mai mult, însăși faptul că reclamantul este în executarea unei pedepse privative de libertate presupune existența unor restricții.
Este adevărat că legiuitorul român a adoptat norme imperative care să protejeze drepturile persoanelor private de libertate, prin art. 1 alin. (1) din O.M.J. nr. 433/2010 fiind prevăzut că: "Spațiile destinate cazării persoanelor private de libertate trebuie să respecte demnitatea umană și să întrunească standardele minime sanitare și de igienă, ținându-se cont de condițiile climatice și, în special, de suprafață".
De asemenea, art. 18 alin. (3) din Legea nr. 275/2006 prevede că "Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate trebuie să asigure respectarea și protejarea vieții, sănătății și demnității persoanelor private de libertate, a drepturilor și libertăților acestora, fără să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnată".
Însă interpretarea acestor norme prin raportare la condițiile concrete ale reclamantului trebuie făcută în ansamblul numărului penitenciarelor din România, la suprafața lor și la numărul de persoane cazate în aceste penitenciare.
În consecință, pentru considerentele anterioare, instanța constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile angajării răspunderii civile delictuale, potrivit art. 1349 C.civ., lipsind atât vinovăția pârâților cât și fapta ilicită și prejudicial moral pentru reclamant, astfel că urmează să respingă ca neîntemeiată prezenta acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Justiției invocată de acesta prin întâmpinare.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul M. G., CNP_, aflat în Penitenciarul G., în contradictoriu cu pârâții M. Justiției, C._, cu sediul în București, ., sector 5 și Administrația Națională a Penitenicarelor, CUI_, cu sediul în București, .. 47, sector 2.
Cu drept de apel, care se va depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. ManeaElena B.
RedAMM /tehored. E.B/5ex/19.03.2015/3ex .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 08/2014. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6856/2014.... → |
|---|
