Pretenţii. Sentința nr. 21/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 19863/233/2012*
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința publică din data de 21 Noiembrie 2014
Președinte – R. D.
Grefier – V. A.
Pentru astazi fiind amanata pronuntarea cauzei civile avand ca obiect pretentii formulata de reclamanta . BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâta SC G. TRAN. G..
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data 24.10.2014, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru astazi, 21.11.2014, cand a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ 12.10.2012 pe rolul Judecătoriei G., reclamanta . București a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta SC G. Tran. G., să emită o hotărâre prin care să oblige pârâta să plătească suma de 7.705 lei cu titlu de contravaloare marfă livrată precum și dobânda legală penalizatoare până la plata efectivă a debitului. A mai solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta avea obligația de a achita creditoarei contravaloarea mărfurilor livrate de ., în valoare de 7.705 lei. . cesionat ulterior creanța sa în favoarea ING Bank NV Amsterdam, care, la rândul său, a cesionat creanța în favoarea reclamantei.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1270, 1489 și 1522 din noul C.civil.
În dovedirea pretențiilor, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 8879/03.10.2013 instanța a admis cererea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 7.705 lei cu titlu de contravaloare marfă livrată precum și dobânda legală penalizatoare până la plata efectivă a debitului.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a formulat recurs care a fost admis prin decizia civilă nr. 56/R/20.02.2014, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la Judecătoria G..
Prin decizia civilă nr. 56/R/20.02.2014 s-a dispus ca prima instanță să țină seama de excepțiile și apărările formulare de părți în recurs.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ .
La termenul din 24.10.2014, instanța a pus în discuția părților excepțiile invocate de pârâtă prin cererea de recurs, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei calității procesuale pasive și a rămas în pronunțare pe excepția prescripției dreptului material la acțiune și pe fondul cauzei.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
1. Față de excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța o va admite în parte, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 7.705 lei, reprezentând marfă livrată și neachitată.
Din înscrisurile depuse de reclamantă la dosarul cauzei, instanța constată că suma solicitată este aferentă facturilor fiscale emise în perioada 30.01._09 (filele 6-7 – invitația la conciliere).
Potrivit mențiunilor de pe facturile fiscale, scadența acestora era la 30 de zile de la data emiterii.
Reclamanta a depus cererea de chemare în judecată la data de 09.10.2012 (data poștei – fila 43 verso).
Potrivit art. 720¹ alin. 1¹ C.pr.civ., termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru dreptul litigios supus medierii sau concilierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de 3 luni de la începerea ei.
În cauză, la data de 06.08.2012 (data primirii de către pârâtă a invitației la conciliere – fila 5), reclamanta a inițiat procedura prevăzută de art. 720¹, convocând pârâta la conciliere prin scrisoare recomandată pentru data de 06.09.2012 (filele 5-8). Așadar, în perioada 06.08._12 termenul de prescripție a dreptului la acțiune a fost suspendat.
Având în vedere data scadentă a fiecărei facturi fiscale, termenul general de prescripție de 3 ani, suspendat în perioada 06.08._12, precum și data introducerii cererii de chemare în judecată, instanța constată că s-a prescris dreptul material la acțiune doar pentru facturile fiscale .-F000415/30.01.2009 în valoare de 143,25 lei și .-F001530/03.02.2009 în valoare de 165,68 lei.
Astfel, aceste două facturi fiscale, fiind emise în data de 30.01.2009, respectiv 03.02.2009 au avut scadența la data de 02.03.2009, respectiv 05.03.2009, moment la care a început să curgă termenul de prescripție. Deci, pentru aceste două facturi fiscale termenul de prescripție a dreptului la acțiune s-a împlinit la data de 02.03.2012, respectiv 05.03.2012, anterior inițierii procedurii de conciliere și depunerii cererii de chemare în judecată.
Următoarea factură fiscală invocată de reclamantă a fost emisă la data de 13.08.2009. Data de la care a început să curgă termenul de prescripție este data scadenței facturii, respectiv 12.09.2009.
În mod normal acest termen de prescripție s-ar fi împlinit la data de 12.09.2012. Însă, la data de 06.08.2012, acest termen de prescripție a fost suspendat până la data de 06.09.2012. Deci, termenul de prescripție a fost suspendat pentru o lună de zile.
Așadar, termenul de prescripție care ar fi trebuit să se împlinească la data de 12.09.2012, prin suspendarea timp de o lună, s-a împlinit la data de 12.10.2012.
Față de data introducerii cererii de chemare în judecată (09.10.2012), instanța constată că pentru factura emisă în data de 13.08.2009 dreptul material la acțiune nu s-a prescris.
Pe cale de consecință, nici pentru facturile emise ulterior datei de 13.08.2009, dreptul material la acțiune nu s-a prescris.
Admițând în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța va constata prescris dreptul la acțiune doar în ceea ce privește contravaloarea facturilor fiscale .-F000415/30.01.2009 în valoare de 143,25 lei și .-F001530/03.02.2009 în valoare de 165,68 lei.
2. Pe fondul cauzei, instanța constată că acțiunea este parțial întemeiată, pentru următoarele considerente:
Între părți s-au desfășurat relații comerciale în formă simplificată, . livrând pârâtei produse farmaceutice, potrivit facturilor fiscale depuse la dosarul cauzei, respectiv nr. MB09-F050507/13.08.2009, MB09-F050653/13.08.2009, MB09-F052147/21.08.2009, MB09-F050740/14.08.2009, MB09-F056539/11.09.2009, MB09-F056186/10.09.2009, MB09-F056187/10.09.2009, MB09-F057511/16.09.2009, MB09-F057461/16.09.2009, MB09-F057510/16.09.2009, MB09-F055488/07.09.2009, MB09-F055489/07.09.2009, MB09-F054997/04.09.2009, MB09-F054998/04.09.2009, MB09-F054807/03.09.2009, MB09-F054808/03.09.2009, MB09-F055557/08.09.2009, MB09-F057862/18.09.2009, MB09-F060193/30.09.2009, MB09-F060194/30.09.2009, MB09-F058040/21.09.2009, MB09-F060652/02.10.2009, MB09-F060899/05.10.2009, MB09-F061876/09.10.2009, MB09-F061405/07.10.2009 și MB09-F061380/07.10.2009.
Prin contractul de cesiune de creanță nr._/08.02.2010, . cesionat creanța sa ce o avea asupra pârâtei în favoarea ING Bank NV Amsterdam, iar aceasta a cesionat creanța, la rândul său, în favoarea reclamantei . București. Contractul de cesiune a fost înregistrat în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Potrivit art. 379 alin. 2 C.pr.civ., ...creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Conform art. 379 alin. 3 C.pr.civ., ...creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
Totodată, potrivit art. 1073 din vechiul C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție, iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile privind caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, iar facturile fiscale sunt semnate de primire de reprezentantul pârâtei.
Având în vedere admiterea în parte a excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța va scade din suma de 7.705,75 lei, contravaloarea facturilor fiscale .-F000415/30.01.2009 în valoare de 143,25 lei și .-F001530/03.02.2009 în valoare de 165,68 lei, rezultând un debit restant în sumă de 7.396,82 lei.
Conform art. 3 alin.1, 4 din O.G. nr.9/2000,... dobânda legală se stabilește, în materie comercială, când debitorul este comerciant, la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de Banca Națională a României.
Nivelul taxei oficiale a scontului, în funcție de care se stabilește dobânda legală, este cel din ultima zi lucrătoare a fiecărui trimestru, valabil pentru întregul trimestru următor. Nivelul taxei oficiale a scontului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija Băncii Naționale a României.
O.G. nr. 9/2000 a fost abrogată prin art. 11 din O.G. nr.13/2011, dobânda legală având altă formulă de calcul. Totuși instanța va aplica principiul neretroactivității legii, întrucât aplicarea dobânzii legale este o problemă de drept material, iar nu una de drept procesual, pentru a fi de imediată aplicare. Astfel, actele și faptele juridice încheiate, săvârșite sau produse înainte de . legii noi, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii. Acest principiu este legiferat și prin art. 6 alin.2 din Noul Cod Civil, în vigoare de la data de 01.10.2011, în cauză dobânda legală urmând a fi calculate conform dispozițiilor OG nr.9/2000.
În consecință, instanța urmează să admită în parte cererea și să oblige pârâta să plătească către reclamantă suma de 7.396,82 lei, reprezentând contravaloare produse farmaceutice, precum și dobânda legală de la data scadenței facturilor fiscale până la achitarea efectivă a debitului.
În baza art. 274 C.pr.civ., va obliga pârâta căzută în pretenții la plata către reclamantă a sumei de 557,81 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (554,81 lei- taxă judiciară de timbru; 3 lei- timbru judiciar), doar pentru pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Constată prescris dreptul la acțiune în ceea ce privește contravaloarea facturilor fiscale .-F000415/30.01.2009 în valoare de 143,25 lei și .-F001530/03.02.2009 în valoare de 165,68 lei.
Admite în parte cererea avand ca obiect pretentii formulata de reclamanta . BUCUREȘTI cu sediul in Bucuresti, sector 6, ..6 Cladirea 34, Birou 3, în contradictoriu cu pârâta SC G. TRAN. G., cu sediul in Galati, ..12, ..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7.385,80 lei, reprezentând contravaloare marfă.
Respinge celelalte pretenții ca neîntemeiate.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 477,29 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, proporțional cu pretențiile admise.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.R.D./Tehnored.V.A.- 4ex.-18.12.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9808/2014. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 02/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
