Pretenţii. Sentința nr. 3951/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3951/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 20751/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
operator de date cu caracter personal nr. 8637
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3951
Ședința publică de la 17 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Grefier E. B.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei civile privind pe reclamant ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 521, chemat în garanție N. L., chemat în garanție N. M. și pe pârât M. G. PRIN PRIMAR, pârât C. L. G., având ca obiect pretenții
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 14.03..2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.03.2014, apoi la data de 28.03.2014, la data de 04.04.2014, la data de 11.04.2014 și la data de 17.04.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 24.10.2012, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 521 a solicitat obligarea pârâților M. G. prin Primar și Consiliului L. G. la plata sumei de_,68 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante până în luna iunie 2012 și a sumei de 5483,19 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada 15.01.2011 – 15.01.2012. Reclamanta a solicitat și cheltuieli de judecată.
Motivându-și în fapt cererea, reclamanta a arătat că pârâții sunt unul proprietar și celălalt administrator al imobilului apartament cu nr. 68 situat în G., ., . care l-au închiriat numiților N. L. și N. C. care, deși au beneficiat de toate serviciile și utilitățile furnizate prin intermediul asociației, înregistrează restanțe la plata cheltuielilor de întreținere.
A mai învederat reclamanta că în urma restanțelor înregistrate de pârâți, a acumulat la rândul său restanțe la plata utilităților către furnizori.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și ale art. 112 C.proc.civ.
În susținerea cererii, a depus la dosar, în copie, înscrisuri (filele 4-55).
Legal citat, pârâtul M. G. prin Primar a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, invocând pasivitatea reclamantei în nerecuperarea cheltuielilor de la chiriaș iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, arătând că nu M. G. a fost beneficiarul serviciilor prestate de către reclamantă, ci chiriașii.
Totodată pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a chiriașei N. L., în motivarea cererii arătând că aceasta în calitate de chiriaș al apartamentului cu privire la care reclamanta pretinde cheltuielile de întreținere restante, nu și-au îndeplinit obligația de plată a utilităților, creând astfel proprietarului un prejudiciu.
În drept, pârâtul a invocat prevederile art. 72-74, 205- 208, 383 C.proc.civ., art. 136 Constituție, art. 3, 19 și 91 din Legea nr. 215/2001, art. 33, 34 și 37 din HG nr. 400/2003, art. 7 pct. 5 din Legea nr. 241/2001, art. 1169, 1270, 128, 2512, 1830 și 1829 C.civ..
Pârâtul a solicitat și soluționarea cauzei în lipsa părților.
La rândul său, legal citat, pârâtul C. L. G. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință.
În motivare, pârâtul a arătat că reprezintă o autoritate deliberativă căreia legea nu îi recunoaște personalitate juridică, fiind lipsită de patrimoniu propriu, astfel că o eventuale executare silită a sa nu ar fi posibilă.
Pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a invocat în drept, prevederile art. 41 și 115 C.proc.civ., art. 21, 23, 36 și 126 din Legea nr. 215/2001 și art. 1,2, 21, 22, 25, 37, 38, 39 din Legea nr. 273/2006.
La întâmpinare a fost atașată practică judiciară (filele 70-71).
Legal citată și informată asupra acțiunii și cererii de chemare în garanție, chemata în garanție N. L. a formulat întâmpinare și a fost prezentă în instanță și a învederat că recunoaște debitul acumulat la plata întreținerii, însă această situație s-a datorat nu relei sale voințe ci veniturilor insuficiente și situației familiale dificile, având în întreținere și copii minori, cu probleme medicale.
La dosar, pe parcursul judecății a depus chitanțe de plată (filele 179, 209-211)
La data de 14.11.2013 pârâtul M. G. și-a completat cererea de chemare în garanție, învederând că înțelege să cheme în judecată alături de chemata în garanție N. L. și pe numita N. M., moștenitoare a titularului contractului de închiriere.
La dosar a atașat și înscrisuri (filele 142-151, 153-178, 183-189, 191-206).
Legal citată, pârâta N. M. nu a formulat întâmpinare și nu a fost prezentă în instanță.
Cererea de chemare în judecată este scutită de taxă de timbru, conform art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea,organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Cererea de chemare în garanție este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 30 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pe parcursul judecății, reclamanta și-a precizat acțiunea privitor la perioadele de percepere a debitului principal pretins și penalităților de întârziere și a depus și relațiile solicitate de instanță privitor la plățile efectuate de chemații în garanție.
Astfel reclamanta și-a micșorat câtimea obiectului pretențiilor la suma de_,68 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere restante și la suma de 5483,19 lei cu titlu de penalități de întârziere.
În cauză, excepțiile invocate au fost unite cu fondul și s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând și actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În temeiul art. 137 C.proc.civ, instanța va analiza și se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate în cauză prin întâmpinări, dând întâietate excepțiilor privitoare la calitatea procesuală și capacitatea de folosință, în vederea stabilirii cadrului procesual.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. G., invocată de acesta prin întâmpinare, instanța o apreciază ca neîntemeiată li urmează să o respingă ca atare, dat fiind faptul că acest pârât este proprietarul imobilului situat în G., ., . de pârâți iar conform art. 50 din Legea nr. 230/2007 acțiunile în pretenții generate de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere pentru un interval de timp mai mare de 90 de zile, se îndreaptă împotriva proprietarilor apartamentului.
Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum este dedus judecății, iar în prezenta acțiune, justifică calitate procesuală activă reclamanta Asociația de proprietari iar calitate procesuală pasivă pârâtul M. G. reprezentat prin primar.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului C. L. G., excepție invocată de acesta prin întâmpinare, instanța reține că potrivit art. 41 alin. 1 C.proc.civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată iar conform art. 43 alin. 1 lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii.
Totodată, potrivit art. 1 alin. 2 lit. i din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, sunt unități administrativ-teritoriale, comunele, orașele și județele.
Conform art. 21 din aceeași lege, nr. 215/2001, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Totodată, unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii iar în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Din prevederile actului normativ anterior menționat (art. 23 alin. 1) rezultă că Primăria este o autoritate executivă, o instituție publică cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului L., fără a avea ea însăși personalitate juridică și patrimoniu propriu, iar consiliul local este autoritatea deliberativă, de asemenea fără patrimoniu propriu ori personalitate juridică, neputând astfel sta în justiție în nume propriu.
Astfel, C. L. al municipiului G. nu poate fi titular de drepturi și obligații, fiind lipsit de capacitate de folosință și exercițiu, iar pe cale de consecință și de calitate procesuală pasivă ori activă.
Așadar, o acțiune de tipul celei de față trebuia îndreptată numai împotriva Municipiului G. reprezentat prin primar, ca unitate administrativ-teritorială ce stă în justiție prin primarul său.
În consecință, instanța va admite excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului C. L. G. invocată de acesta prin întâmpinare și va respinge acțiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța reține că potrivit art. 1 din Decretul nr. 158/1967, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
În sensul art. 3 din Decretul nr. 158/1967, termenul general de prescripției este de 3 ani, iar, potrivit art. 7 din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar pentru fiecare prestație succesive curge un termen de prescripție distinct.
Instanța constată că prin prezenta acțiune se solicită plata cheltuielilor de întreținere restante aferente perioadei octombrie 2009-iunie 2012 și a penalităților de întârziere aferente perioadei ianuarie 2011-ianuarie 2012, cererea de chemare în judecată fiind introdusă la data de 24.10.2012.
Cum cheltuielile de întreținere din octombrie 2009 au devenit scadente în noiembrie 2009, înseamnă că termenul de prescripție a început să curgă la această dată și s-ar fi împlinit în luna noiembrie 2012. Cum acțiunea a fost introdusă anterior aceste date, excepția invocată de pârâtul M. G. prin întâmpinare apare ca neîntemeiată, urmând a fi astfel respinsă.
Pe fondul cauzei, ca situație de fapt, instanța reține că din fișele de cont pentru operațiuni diverse (filele 4-7), din listele de plată (filele 14-56) și din fișa de calcul debit și penalități (filele 12-13) se constată că pârâtul înregistrează un debit de_,68 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei octombrie 2009-iunie 2012, și un debit de 5483,19 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru perioada 15.01._12, pentru imobilul situat în G., ., ..
Penalitățile de întârziere au fost calculate potrivit celor convenite de Adunarea Generală a proprietarilor, conform proceselor verbala din data de 12.01.2008 și data de 28.01.2011 (filele 8-9).
Astfel cum rezultă din contractul de închiriere nr. 399 din 25.08.1998 cu anexele acestuia (filele 153-157), actele de identitate și susținerile reclamantei, imobilul este locuit în calitate de chiriaș de chemata în garanție N. L. și familia sa, care a și beneficiat de utilitățile furnizate de reclamantă, chemata în garanție N. (actualmente S.) M. locuind din anul 2004 la o altă adresă, respectiv, în G., ., ., .> În drept, în baza art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Conform dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile comune mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
De asemenea, în temeiul art. 49 din aceeași lege, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță afișată pe lista de plată.
Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
În cauză, pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile legale, deși unii dintre chiriașii săi, chemații în garanție, au beneficiat de servicii de întreținere din partea reclamantei, pentru care s-au stabilit cheltuielile ce trebuiau achitate potrivit fișei cheltuielilor individuale.
Deși beneficiar al utilităților este chematul în garanție, proprietar al imobilului pentru care s-au calculat utilități este pârâtul M. G. care, așa cum s-a arătat, este obligat să achite cota de contribuție ce revine imobilului la cheltuielile asociației de proprietari.
În baza art. 60 alin. 1 C.proc.civ. de la 1865, partea poate să cheme în garanție o persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Așa cum s-a reținut în situația de fapt, conform contractului de închiriere, susținerilor reclamantei și chematei în garanție N. L. și actelor de identitate și de stare civilă aflate la dosar, chemata în garanție S. (fostă N.) M. nu mai locuiește în imobil din anul 2004, doar chemata în garanție N. L. împreună cu familia sa, copii și nepoți, este cea care a ocupat în fapt și în drept imobilul pentru care s-au înregistrat restanțe la plata cheltuielilor de întreținere. În consecință, aceasta a fost cea care a beneficiat de utilitățile furnizate și de serviciile prestate prin intermediul asociației de proprietari.
Este de necontestat faptul că patrimoniul chematului în garanție, în calitate de chiriaș al imobilului în cauză, s-a mărit în mod nejustificat pe seama micșorării patrimoniului pârâtei cu suma reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreținere restante și a penalităților de întârziere.
Îmbogățirea fără justă cauză poate fi definită ca faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic, iar, din acest fapt juridic, se naște obligația pentru cel care își vede mărit patrimoniul său de a restitui, în limita măririi, către cel care și-a diminuat patrimoniul.
Prin urmare, aplicând principiul menționat în cauza de față, chemata în garanție N. L. are obligația de a-l despăgubi pe pârât pentru sumele datorate de acesta din urmă cu titlu de cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere.
În consecință, pentru considerentele expuse, constatând și că sumele d ebani rezulatte din chitanțele de plată prezentate de debitoare au fost luate în calcul la momentul precizării acșiunii de către reclamantă, instanța urmează a admite cererea, astfel cum a fost precizată și a obliga pârâtul M. G. prin Primar, la plata către reclamantă, a sumei de_,68 lei reprezentând cheltuieli întreținere aferente perioadei octombrie 2009-iunie 2012 și a sumei de 5483,19 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei ianuarie 2011-ianuarie 2012.
Constatând că în cază reclamanta a pretins și cheltuieli de judecată și la dosar există dovada achitării de către reclamantă a unui onorariu de avocat de 2200 lei, văzând și dispozițiile art. 274 alin. 2 potrivit cărora instanța va putea, chiar din oficiu, să mărească sau micșoreze onorariile cuvenite avocaților, atunci când apreciază că acestea sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, instanța urmează să admită numai în parte cererea accesorie și să oblige pârâtul M. G. la plata către reclamantă numai a sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat. Astfel, instanța apreciază că suma de 1100 lei reprezintă un onorariu rezonabil și justificat de complexitatea cauzei și munca prestată în dosar de apărătorul reclamantei, neputând fi pusă în sarcina acestui pârât contravaloarea întregii sume, cu atât mai mult cu cât acțiunea nu a fost admisă în tot astfel cum a fost formulată de reclamantă.
Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de pârât, instanța urmează să o admită față de chemata în garanție N. L., pentru considerentele mai sus expuse și să o respingă ca neîntemeiată în privința chematei în garanție S. (fostă N.) M..
Astfel instanța, va obliga pe chemata în garanție N. L. la plata către pârâtul M. G. reprezentat prin Primar a sumei de_,68 lei reprezentând cheltuieli întreținere restante aferente perioadei octombrie 2009-iunie 2012 și a sumei de 5483,19 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei ianuarie 2011 – ianuarie 2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. G. prin primar, invocată de acesta prin întâmpinare.
Admite excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului C. L. G., invocat de acesta prin întâmpinare.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 521 în contradictoriu cu pârâtul C. L. G. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință.
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul M. G. prin întâmpinare.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 521, cu sediul în G., ., ., parter, jud. G., în contradictoriu cu pârâtul M. G., prin Primar, cu sediul în G., ., jud. G..
Obligă pârâtul M. G. prin Primar la plata către reclamantă a sumei de_,68 lei reprezentând cheltuieli întreținere restante aferente perioadei octombrie 2009-iunie 2012 și a sumei de 5483,19 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei ianuarie 2011 – ianuarie 2012.
Obligă pârâtul M. G. la plata către reclamantă a sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. G., prin Primar în contradictoriu cu chemata în garanție N. L., cu domiciliul în G., ., ., ., jud. G..
Obligă pe chemata în garanție N. L. la plata către pârâtul M. G. reprezentat prin Primar a sumei de_,68 lei reprezentând cheltuieli întreținere restante aferente perioadei octombrie 2009-iunie 2012 și a sumei de 5483,19 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei ianuarie 2011 – ianuarie 2012.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. G. prin Primar în contradictoriu cu chemata în garanție S. (fostă N.) M., cu domiciliul în G., ., ., ., jud. G..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2014.
PREȘEDINTE,
Judecător A. M. ManeaGrefier,
Pentru grefier B. E. – C.O.
Semnează conf. disp. art. 261 alin. 2 Cod Pr. Civ.
Grefier Șef G. N.
Teh AMM/28.08.2014
Red ACB/02.09.2014/7ex
Comunicat 5 ex/
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 19/2014. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 9241/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
