Pretenţii. Sentința nr. 4825/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4825/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 1734/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4825
Ședința publică de la 13 Mai 2014
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect pretenții formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . REASIGURARE G. și intervenientul C. V..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.04.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria,având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 22.04.2014, 29.04.2014, 06.05.2014 și apoi la 13.05.2014 când a dat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.01.2013, sub nr._, reclamanta . în contradictoriu cu pârâta .-REASIGURARE SA a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 60.573,93 lei cu titlu de contravaloare reparație și la plata de penalități de 0,2% pe zi de întârziere de la data când asigurătorul trebuia să efectueze plata, potrivit Ordinului CSA nr. 14/2011, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a formulat prezenta acțiune în calitate de creditor cesionar, în baza contractului de cesiune de creanță încheiat cu păgubitul N. V..
A arătat de asemenea că, la data de 14.11.2012, în timp ce numitul B. A. conducea autoturismul Audi Q7, cu nr_ pe DN 26 dinspre G. spre Vânători, fost lovit de o autoutilitară marca Mercedes Vito, care la rândul său fusese acroșată de autoturismul VW Passat, cu nr._, asigurat RCA la pârâtă cu polița RO/16/H16/DV nr._ valabilă în perioada 30.05.2012 – 29.11.2012. A precizat că în ceea ce privește acest accident rutier a fost încheiat procesul verbal de contravenție . nr._/14.11.2012, iar pârâta a deschis un dosar de daună în care s-au întocmit note de constatare în vederea reparării autovehiculului Audi Q7, avariat în accident.
A mai arătat că reclamanta a fost cea care a procedat la repararea acestui autovehicul, emițând factura fiscală nr. 377/28.11.2012, în valoare de 60.573,93 lei, iar ulterior, între păgubitul N. V., proprietarul autovehiculului avariat, și reclamantă, s-a încheiat contractul de cesiune de creanță pentru suma de mai sus, cesiune ce a fost notificată debitorului cedat prin intermediul executorului judecătoresc.
A precizat că a convocat pârâta la conciliere directă, însă aceasta nu a dat curs invitației.
A precizat temeiul de drept al cererii ca fiind art. 1566-1578, 1349 NCC, at. 274 C., Ordinul CSA nr. 14/2011.
În susținerea cererii, au fost depuse, la dosar, în copie, înscrisuri: contractul de cesiune de creanță, procesul verbal de contravenție, polița RCA, factura fiscală și devizul de reparații(filele 6-17).
Legal citată, pârâta .-REASIGURARE SA a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
A precizat în primul rând că a achitat pentru acest dosar de daună suma de_,27 lei, cu ordinul de plată din 23.04.2013. A mai arătat că legea aplicabilă este Legea nr. 136/1995 și Ordinul CSA nr. 14/2011.
Pe fondul cererii, a arătat că suma solicitată de reclamantă este supraevaluată, suma deja achitată fiind cea corectă în vederea readucerii autoturismului avariat la starea de dinaintea producerii accidentului. A precizat că potrivit art. 36 alin. 2 și art. 42 din Ordinul CSA nr. 14/2011, asiguratorul RCA are dreptul ca la stabilirea mărimii cuantumul prejudiciului să efectueze propriile investigații și constatări în legătură cu dinamica accidentului și modul de reparare a autovehiculului.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, pârâta a invocat incidența în speță a prevederilor art. 36 alin. 5 din Ordinul CSA nr. 14/2011, arătând că nu pot fi acordate decât de la data depunerii ultimului documente necesar răspunderii și cuantificării daunei, pe care reclamantul nu l-a depus în cauză, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă.
A invocat că atât timp cât în opinia lor, debitul principal nu este datorat, nici penalitățile, ca accesorii, nu sunt datorate.
În drept, a invocat art. 115 și urm. C., Legea nr. 136/1995, Ordinul CSA nr. 14/2011, art. 274 C..
În dovedirea apărărilor sale, pârâta a depus la dosar înscrisuri din dosarul de daună și dovada achitării sumei de_,27 lei (filele 25-62).
La primul termen de judecată, reclamanta a recunoscut plata efectuată de pârâtă și și-a restrâns pretențiile la suma de_,66 lei, reprezentând diferență contravaloare reparație.
La termenul din 12.11.2013, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat a numitului C. V., conducătorul auto vinovat de producerea accidentului din 14.11.2012.
La solicitarea instanței, pentru termenul din 10.12.2013, Poliția mun. G. a depus la dosar copii lizibile ale declarațiilor conducătorilor auto implicați în accidentul din 14.11.2012 (filele 81-90).
La acest termen de judecată, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică specialitatea auto, raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert C. C. fiind depus la dosar pentru termenul din 25.03.2014 (filele 100-113), fără ca părțile să formuleze obiecțiuni.
Cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, în baza art. 2 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 146/1997 și a art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza potrivit art.1 pct.1 raportat la art. 5 C..
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține că cererea reclamantei, astfel cum a fost precizată, este întemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, potrivit procesului verbal de contravenție . nr._/14.11.2012 emis de IPJ G., la data de 14.11.2012 ora 15.00, a avut loc un accident rutier în care au fost implicate un număr de 4 autovehicule, accidentul produs din culpa conducătorului auto C. V., accident în care a fost avariat și autovehiculul Audi Q7, cu nr._, proprietatea cedentului reclamantei, N. V.. La momentul producerii accidentului, C. V. conducea autovehiculul cu nr._, asigurat RCA la pârâtă în baza poliței de asigurare nr._, cu valabilitate în perioada 30.05.2012 – 29.11.2012.
N. V. a înștiințat pârâta de producerea daunei la data de 20.11.2012 (fila 39), în urma acestei avizări, pârâta deschizând dosarul de daună nr. EJ00173102.
Pentru autoturismul persoanei păgubite, reclamanta, în calitate de service auto, a întocmit devizul de reparații și factura fiscală, potrivit căreia autoturismul avariat a necesitat reparații de_,93 lei (filele 9-15), din care pârâta a achitat suma de_,27 lei, la data de 23.04.2013, direct în contul reclamantei.
La data de 03.12.2012, între persoana păgubită N. V. și reclamantă a intervenit contractul de cesiune de creanță cu privire la contravaloarea reparațiilor suferite de autovehiculul Audi Q7, cu nr._, reclamanta preluând drepturile și obligațiile persoanei asigurate în raport cu pârâta (fila 6).
Din raportul de expertiză întocmit în dosar de expert C. C., a rezultat că valoarea reparațiilor suferite de autoturismul cu nr._ pentru aducerea în starea anterioară accidentului din 14.11.2012 a fost de 60.573,93 lei.
În drept, în rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispozițiile vechiului cod civil (de la 1864) și cele ale Noului Cod Civil (Legea nr. 287/2009 republicată), instanța va face aplicarea normelor Codului civil vechi, deoarece, potrivit art. 3 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Noului Cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Potrivit art. 1 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul CSA nr. 14/2011, în conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările in Romania, cu modificările și completările ulterioare, asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asigurații răspund delictual față de terțe persoane.
De asemenea, în sensul art. 36 alin. 1 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul CSA nr. 14/2011, despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.
În cauză, din probele administrate rezultă ca fiind certă existența unui prejudiciu în dauna persoanei păgubite N. V. ca urmare a avarierii autoturismului cu nr._ în accidentul produs la 14.11.2012 din culpa exclusivă șoferului autovehiculului asigurat RCA de pârâtă, numitul C. V..
Cesiunea de creanță intervenită între persoana păgubită, titulară a dreptului de a obține de la pârâtă contravaloarea reparației la auto avariat, și reclamantă respectă prevederile art. 1567 alin. 3 și art. 1568 NCC.
Așadar, reclamanta, în calitate de cesionar, a preluat de la cedentul său, N. V., drepturile născute în patrimoniul acestuia în temeiul art. 1 și 36 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul CSA nr. 14/2011.
Pârâta a contestat cuantumul sumei solicitate de reclamanta cesionară cu titlu de contravaloare reparație arătând că a efectuat propriile sale investigații și că reparația autovehiculului cu nr._ a fost supraevaluată, suma reală necesară aducerii autoturismului în starea anterioară accidentului fiind cea pe care pârâta a și achitat-o, de 25.529,27 lei.
Pentru a verifica realitatea afirmațiilor celor două părți, instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică specialitatea auto.
Astfel, din concluziile raportului de expertiză întocmit în dosar de expert C. C., instanța va reține că, în concordanță cu afirmațiile reclamantei cesionare, avariile produse autovehiculului proprietatea reclamantului au determinat reparații în cuantum real de 60.573,92 lei, potrivit avizului de reparații emis de aceasta. Concluziile raportului de expertiză s-au fundamentat în principal pe împrejurarea că devizele de lucrări estimative emise de pârâtă sunt elaborate pe baza unor constatări primare, fără a se recurge la demontări succesive, pentru a evidenția și avariile implicite ce pot avea legătură directă cu evenimentul rutier declarat. Așadar, concluzia expertului este că reperele suplimentare evidențiate în reparația realizată de reclamanta cesionară, în calitatea sa de service auto, au legătură cu accidentul, dar nu au putut fi evidențiate, datorită faptului că nu erau ușor vizibile, fără demontarea autovehiculului în urma avarierii.
Față de aceste concluzii, pârâta nu a formulat obiecțiuni în cauză.
În consecință, având în vedere toate probele administrate în dosar și concluziile raportului de expertiză, instanța constată că reclamanta cesionară are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei, care în mod nejustificat a refuzat achitarea sumei solicitate de reclamant prin cererea inițială, în calitatea sa de asigurator RCA, motiv pentru care va admite cererea, astfel cum a fost precizată la primul termen de judecată și va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de_,66 lei, cu titlu de diferență despăgubiri.
Cu privire la solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la penalități de întârziere de la data de 14.01.2013, data punerii în întârziere, instanța constată că această solicitare este întemeiată, refuzul pârâtei de a achita contravaloarea întregii facturi de reparații, fiind, în lumina probelor administrate în instanță, complet nejustificat.
Instanța are însă în vedere că la data de 23.04.2013, pârâta a achitat suma de 25.529,27 lei, astfel că penalitățile se vor calcula diferențiat pentru perioada 14.01.2013 – 23.04.2013 la suma de 60.573,93 lei, respectiv pentru perioada ulterioară datei de 24.04.2013 la suma de_,66 lei.
Pentru acest motiv, instanța va obliga pârâta la plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi calculate la suma de 27.320 lei de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la data plății efective a debitului.
În baza art. 274 C., instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7.827,48 lei lei cu titlu de cheltuieli constând în lei, din care 2822,48 lei taxă timbru, 5 timbru judiciar, 1000 lei onorariu expert și 4000 lei onorariu avocațial, conform chitanței nr. 110/15.04.2014 (fila 123).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată de reclamanta ., cu sediul ales în G., ., nr. 37B, jud. G., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. G. cu sediul în G., ., . jud. G., și intervenientul forțat C. V., cu domiciliul în G., .. 108, ., jud. G..
Obligă pârâta S.C. E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. la plata către reclamantă a sumei de 35.044,66 lei reprezentând diferență contravaloare daună.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei reprezentând penalități de întârziere de 0,2% pe zi, calculate la suma de 60.573,93 lei pentru perioada 14.01.2013 – 23.04.2013 și calculate la suma de_,66 lei de la 24.04.2013 până la data plății efective a sumei.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7827,48 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. B. E. B.
RED.OB/TEH.EB/5EX/18.06.2014 .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8067/2014.... | Întoarcere executare. Sentința nr. 984/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
