Pretenţii. Sentința nr. 6066/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6066/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 10256/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6066
Ședința publică din data de 10.06.2014
Instanța constituită din:
Președinte – A. B.
Grefier – S.-M. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulate de reclamantul B. D. Ș. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. A. SUCURSALA G., având ca obiect „pretenții”.
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea de ședință din data de 26.05.2014 care face parte integrantă din prezenta, Instanța în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24.05.2013 pe rolul Judecătoriei G., reclamantul B. D. Ș. a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. A. la plata sumei de 9.748 euro reprezentând contravaloare daună pentru avariile suferite la autoturismul marca Mercedes nr. de înmatriculare_, împreună cu dobânda legală și cheltuieli de judecată.
A arătat că, la data de 09.11.2011, la a încheiat la S.C. A. A. o poliță de asigurare, cu valabilitate 10.11._12, pentru suma asigurată de 31.111,36 euro. La data de 03.06.2012 autoturismul proprietatea reclamantului a fost implicat într-un eveniment rutier produs din vina exclusivă a celuilalt conducător auto, caz instrumentat de IPJ G. Biroul Rutier. La asigurător a fost deschis dosarul de daună nr. GL1012CS001536, reclamantul fiind despăgubit numai cu o parte din valoarea poliței.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270 și art. 1350 C.civ. și Legea nr. 136/1995.
Reclamantul a solicitat judecata în lipsa potrivit art. 411 alin. 2 C.proc.civ.
În susținerea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Legal înștiințată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii precizând că în urma verificării devizului estimativ s-a constat daună totală motiv pentru care despăgubirea a fost calculată conform art. 14.7 lit. b, 14.18 și 14.21 lit. a, avându-se în vedere valoarea de piață a autovehiculului, fiind achitată reclamantului.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică auto.
Cererea a fost legal timbrată potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. e din Legea nr. 146/1997 și art. 3 alin. 2 din OG nr. 32/1995.
Instanța este competentă potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 lit. j C.proc.civ.
Analizând materialul probator existent la dosar, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 03.06.2012, autovehiculul marca Mercedes, cu număr de înmatriculare_, aparținând reclamantului, a fost implicat într-un eveniment rutier ce a avut ca urmări avarierea acestuia.
Autoturismul era asigurat CASCO la societatea pârâtă, potrivit poliței privind asigurarea facultativă a autovehiculelor nr. GL1012CS001536.
În urma producerii accidentului, s-a deschis dosarul de daună nr. GL1012CS001536, în urma evaluării întinderii pagubei constatându-se că a fost depășit pragul de declarare a daunei totale.
În drept, instanța reține că potrivit art. 2 din Legea nr. 136/1995 „ În asigurarea facultativă raporturile dintre asigurat și asigurător, precum și drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare.”
Astfel, potrivit art. 14.7 dacă valoarea estimată a reparațiilor depășește 85% din suma asigurată se va considera că s-a produs daună totală economică caz în care se va despăgubi valoarea de piață/reală a auto din care se scade valoarea pieselor și subansamblelor neavariate, fără ca despăgubirea să depășească valoarea de piață a auto asigurat stabilită la momentul producerii riscului asigurat, valoarea reală a acestuia la același moment, cuantumul pagubei și nici suma asigurată.
La stabilirea valorii despăgubirii instanța va avea în vedere și prevederile art. 14.21 din contract ce instituie regula proporționalității, potrivit căreia, în cazul în care la momentul producerii riscului asigurat se constată că suma asigurată inițială este superioară valorii reale a autovehiculului, despăgubirea nu va putea depăși valoarea reală a autovehiculului.
Despăgubirea a fost stabilită având în vedere o valoare auto de 22.500 euro și o valoare a epavei de 9.800 euro.
Prin expertiza auto realizată în cauză s-a stabilit o valoare reală a autovehiculului la data accidentului de 28.298,70 euro.
În consecință, valoarea despăgubirii ce trebuia să fie achitată reclamantei, potrivit clauzelor contractuale, era de 28.298,7 euro.
Întrucât societatea pârâtă a achitat societății reclamante doar parțial valoarea prejudiciului suferit instanța va obliga pârâta la plata despăgubirilor calculate potrivit contractului la valoarea reală a autovehiculului la data producerii riscului asigurat.
Pentru aceste considerente, având în vedere și disp. art. 969 C.civ. de la 1864, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta către reclamantă la plata sumei de 24.188 lei reprezentând diferență contravaloare daună.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de părți, potrivit dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., acestea trebuie suportate de partea căzută în pretenții.
În ceea ce privește onorariul apărătorului reclamantului, instanța reține că se impune cenzurarea cuantumul acestuia și limitarea până la suma de 3.000 lei.
În cauză, reclamantul a făcut dovada cheltuielilor judiciare constând în onorariul apărătorului ales, potrivit chitanței depuse iar la dosar există dovada efectuării de acte specifice activității de asistență juridică în numele și pe seama reclamantului, în legătură cu obiectul prezentei cauze. Totodată, la termenul la care a fost pus în discuție fondul litigiului, acesta a fost reprezentat de avocat, ce a formulat concluzii.
În concret, Curtea Constituțională a constatat ca dreptul părților de a fi asistate de un avocat ales presupune în mod necesar angajarea acestuia pe calea unei convenții, cu plata unui onorariu stabilit de comun acord. Curtea, acceptând un asemenea raționament, a arătat că nimic nu interzice, în absența unei prevederi constituționale exprese, consacrarea prin lege a prerogativei instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.
A mai arătat Curtea că, o asemenea prerogativa este cu atât mai necesara cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil.
În sensul celor arătate, a mai adăugat Curtea Constituțională, este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, investită fiind cu soluționarea pretențiilor de rambursare a cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 3 C.proc.civ., judecătorul are dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată motivat că sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În condițiile în care caracterul rezonabil al cheltuielilor se apreciază în raport de natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existența litigiului și reputația celui care acordă asemenea servicii, instanța apreciază că aplicarea unui onorariu de 3.000 lei pentru formularea prezentei cereri este proporțională cu activitatea pe care o presupune, motiv pentru care va reduce cuantumul onorariului inițial solicitat.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 453 C.proc.civ., admite în parte cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Obligă pârâta la plata sumei de 5.351,14 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 2.346,14 lei taxă judiciară de timbru, 5 lei timbru judiciar și 3.000 lei onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul B. D. Ș. domiciliat în G., ., nr. 37B, Cod poștal_ în contradictoriu cu pârâta S.C. A. A. SUCURSALA G. cu sediul în G., .. C., nr. 61, ._, având ca obiect „pretenții”.
Obligă pârâta la plata sumei de 24.188 lei cu titlu de despăgubiri împreună cu dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii, 24.05.2013, până la plata efectivă.
Admite în parte cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâta la plata sumei de 5.351,14 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 2.346,14 lei taxă judiciară de timbru, 5 lei timbru judiciar și 3.000 lei onorariu de avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.06.2014.
Președinte Grefier
Judecător A. B. S.-M. B.
Red.AB/Tehnored.SMB/4 ex/03.09.2014
.>
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 4776/2014. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 6971/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
