Pretenţii. Sentința nr. 6437/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6437/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 3655/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6437
Ședința publică de la 17 Iunie 2014
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect pretenții formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 177 în contradictoriu cu pârâtul I. L..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.06.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria,având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 10.06.2014 și apoi la 17.06.2014 când a dat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 11.02.2013, sub dosar nr._, reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 177 a chemat în judecată pe pârâtul I. L. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul la plata sumei de 1760,90 lei din care 1102,52 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și 663,38 lei reprezentând penalități întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâtul este proprietarul apartamentului situat în G., ., ., jud. G., și a înregistrat restanțe la plata cheltuielilor de întreținere în perioada decembrie 2009 – decembrie 2012, aspect care a cauzat aplicarea de penalități de întârziere.
În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 46 și urm. din Legea nr. 230/2007, art. 25 din HG nr. 1588/2007.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens notificare, fișa de cont, proces verbal stabilire penalități, tabel calcul penalități (filele 5-47).
Pentru primul termen de judecată, reclamanta a depus la dosar o cerere de modificare pretenții (fila 51) prin care a invocat faptul că până la acest termen de judecată pârâtul a achitat suma de 400 lei, motiv pentru care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1360,90 lei din care 702,52 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și 668,38 lei reprezentând penalități întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât suma solicitată de cheltuieli de întreținere nu corespunde cu suma efectiv datorată de pârât. A invocat faptul că între părți s-au derulat alte două litigii: dosar nr._ și nr._, în care a fost efectuată și o expertiză contabilă. A menționat că expertul care a efectuat acea expertiză a fost sancționat pentru modul de întocmire a raportului, iar în final s-a dovedit că suma real datorată era mult mai mică, societatea administrată de pârât fiind obligată doar la plata sumei real datorate. A invocat și faptul că diferența greșit calculată din acel dosar nu a fost imputată de președintele Asociației administratorului acesteia. A precizat că persoana care are calitatea de administrator nu a deținut un atestat legal în acest sens în perioada 31.08.2003 – 02.11.2009, acestuia fiindu-i achitate un număr de 75 salarii, sumă ce a fost în mod abuziv și nelegal distribuită locatarilor. A invocat și faptul că Asociația a primit de la societatea pe care el o administrează mai multe de bani cu titlu de chirie, motiv pentru care cheltuielile de întreținere ale locatarilor ar trebui să scadă.
A invocat și faptul că nici penalitățile nu sunt corect calculate, că sumele ce au fost achitate societății sale cu titlu de cheltuieli de judecată au fost repartizate locatarilor, că nu a beneficiat ca și locatar de banii obținuți din închiriere spațiului de la societatea sa.
În drept, a invocat prevederile art. 115-118 C..
A formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata către sumei de 300 lei reprezentând cota parte achitată de pârât în perioada 01.09.2003 – 02.11.2009 cu titlu de salariu al administratorului.
În motivarea acestei cereri, a arătat că administratorul și-a exercitat profesia în perioada mai sus menționată fără a deține un atestat de administrator imobile, deținând acest atestat doar abia din 02.11.2009.
A precizat că suma solicitată este doar estimativă, apreciind că pentru stabilirea sumei exacte se impune administrarea probei cu expertiza contabilă.
În drept, a invocat prevederile art. 119-120 C..
A solicitat în probațiune proba cu înscrisuri și proba cu expertiza contabilă și a depus la dosar lista de plată aferentă lunii iulie 2013, corespondența cu Primăria mun. G., hotărârile judecătorești din dosar nr._ și_, raportul de expertiză contabilă din dosar nr._, decizia de sancționare a expertului, dovada achitării cheltuielilor de judecată de Asociația de P., contractul de închiriere încheiat de . cu Asociația, corespondența cu asociația (filele 60-89).
La solicitarea instanței, pentru termenul din 28.01.2014, reclamanta a procedat la recalcularea penalităților cu respectarea prevederilor art. 49 din Legea nr. 230/2007 și și-a precizat acțiunea în consecință, arătând că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 1332,66 lei din care 702,52 lei debit și 630,14 lei penalități, pentru perioada decembrie 2009 – decembrie 2012. A depus în anexă și tabelul de calcul al penalităților (filele 96-98).
Prin încheierea din 28.01.2014, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al pârâtului și a respins cererea reconvențională formulată de acesta ca prescrisă, cu motivarea acolo arătată.
La termenul din 25.02.2014, pârâtul a formulat cerere de recuzare a completului de judecată, cerere ce a fost respinsă prin încheierea din 17.03.2014 de completul imediat următor.
Pentru termenul din 06.05.2014, pârâtul a depus precizări cu privire la modul de calcul al cheltuielilor din luna martie 2009 și ianuarie 2014, arătând în detaliu de ce apreciază că aceste liste de plată sunt eronate. A mai formulat o . întrebări către Asociația de Proprietari referitoare la modul de gestionare a unora dintre sumele acesteia iar în final a solicitat administrarea probei cu expertiza contabilă depunând la dosar o . obiective generale și străine de obiectul cauzei, limitativ determinat de reclamantă.
A solicitat conexarea dosarelor nr._ și_ în vederea întocmirii expertizei contabile. A anexat înscrisuri și calcule provenind de la pârât (filele 154-179)
La termenul don 06.05.2014, instanța a respins motivat cererea de conexare a dosarelor nr._ și_, precum și cererea de atașarea a acestora la prezentul dosar și a prorogat discuția asupra expertizei contabile, după depunerea listei de experți și a unor obiective concrete referitoare la dosarul de față.
Pentru termenul din 03.06.2014, pârâtul a depus patru cereri de amânare ce au fost respinse motivat în ședința de la acest termen de judecată dar nu a depus obiectivele solicitate de instanță, fiind decăzut din dreptul de a administra proba cu expertiza contabilă.
Instanța a încuviințat pentru părți și a administrat proba cu înscrisuri.
Acțiunea reclamantei este scutită de taxă de timbru în temeiul art. 50 din Legea nr. 230/2007, iar potrivit art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar nu se datorează nici timbru judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 1 pct. 1 C.. raportat la art. 5 C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține că cererea reclamantei, astfel cum a fost precizat, este întemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, din listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune stabilite si afișate lunar de către reclamantă, în perioada decembrie 2009 – decembrie 2012 (filele 96-97) coroborate cu fișa de cont pentru operațiuni diverse (filele 98) rezultă că pârâtul I. L., în calitate de proprietar al imobilului situat în G., ., ., ., nu a achitat sau a achitat cu întârziere cotele de contribuție la cheltuielile de întreținere lunare pentru această perioadă.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar o dată cu ultima precizare de acțiune, rezultă că pârâtul a înregistrat restanțe la cheltuielile de întreținere în perioada decembrie 2009 – decembrie 2012 în cuantum de 702,52 lei, la cheltuielile de întreținere restante calculându-se penalități de întârziere în cuantum de 630,14 lei calculate până la 07.03.2013.
În drept, în conformitate cu art. 50 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. În sensul art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Trebuie subliniat că, potrivit art. 12, alin. 1, lit. d din HG nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, proprietarii au dreptul să conteste sumele de plată afișate în termen de 10 zile de la afișare. În lipsa acestei contestări, legea prezumă că sumele au fost acceptate, astfel că nu se poate admite, în prezent, o nouă punere în discuție a cuantumului lor. Rezultă că instanța trebuie să dea efect dispozițiilor legale aplicabile.
De asemenea, potrivit art. 49 alin. 1 din același act normativ, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. În cauză, reclamanta a calculat penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere.
Prin înscrisurile depuse la dosar, pretențiile reclamantei au fost dovedite, astfel că instanța va da efect dispozițiilor legale aplicabile în speță.
Cu privire la apărările pârâtului, instanța le va respinge după cum urmează:
Pârâtul a invocat existența a două dosare anterioare în care s-a judecat atât el personal cât și societatea pe care o administrează cu asociația de proprietari reclamantă. Aceste dosare au vizat însă datorii referitoare la cheltuieli de întreținere prin perioada noiembrie 2005 – februarie 2008, ca atare sunt lipsite de relevanță pentru prezenta speță, care vizează perioada decembrie 2009 – decembrie 2012. Este lipsit de importanță și faptul că expertul ce a întocmit raportul de expertiză din acele dosare a fost sancționat, întrucât, așa cum am menționat deja, dosarele privesc perioade complet diferite, care nici măcar nu sunt consecutive.
Pârâtul a insistat în faptul că în perioada septembrie 2003 – noiembrie 2009 administratorul Asociației nu deținea atestat profesional pentru a îndeplini această activitate. Atât timp cât chiar pârâtul recunoaște că acesta și-a dobândit atestatul la finalul anului 2009, instanța apreciază că și aceste aspecte sunt lipsite de relevanță pentru perioada supusă discuției: decembrie 2009 – decembrie 2012. Atestatul prezentat de acest administrator are o prezumție de legalitate până la eventuala sa anulare, deci și activitatea acestuia beneficiază în prezent de o prezumție de legalitate ce nu a fost răsturnată de pârât cu nici un mijloc de probă.
Sumele achitate de societatea pârâtului către Asociația de proprietari nu pot face obiectul prezentei cereri întrucât societatea nu este parte în prezentul dosar. Pe de altă parte reprezintă prerogativa exclusivă a Asociației de P. decizia cu privire la destinația sumelor ajunse în patrimoniul acesteia din alte surse, nefiind imperativă utilizarea acestor sume la reducerea cheltuielilor de întreținere pentru fiecare locatar în parte. De altfel, pârâtul nu a formulat nicio pretenție concretă cu privire la aceste sume.
De asemenea, excede obiectul prezentei cauze, astfel cum a fost precizat de reclamantă, modalitatea de recuperare a cheltuielilor de executare din alte dosare iar pârâtul nu a solicitat o eventuală compensare a celor două datorii, de altfel, executarea silită a fost pornită de societate, nu de persoana fizică I. L.. Instanța remarcă și faptul că pârâtul tindă să nu facă o distincție clară în patrimoniul său și cel al societății pe care o administrează.
Criticile aduse prin precizările din 06.05.2014 vizează două liste de plată care nu fac obiectul prezentului dosar, respectiv cheltuielile de întreținere din martie 2009 și ianuarie 2014, astfel că instanța nu poate avea în vedere aceste apărări punctuale.
Instanța va reține și că pârâtul a fost decăzut din proba cu expertiza contabilă pentru că la termenul la care i s-a pus în vedere să depună la dosar obiectivele concrete ale probei de administrat în cauză, nu și-a îndeplinit această obligație.
De altfel, pârâtul nu a înțeles să formuleze obiecțiuni cu privire la conținutul listelor de plată din perioada în discuție, în condițiile art. 12, alin. 1, lit. d din HG nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, ba chiar a și achitat sporadic din sumele datorate.
Precizările depuse de reclamantă și invocate de pârât ca fiind o recunoaștere a unor erori s-au datorat pe de o parte plăților efectuate de acesta între timp iar pe de altă parte solicitării instanței de calculare a penalităților cu respectarea prevederilor art. 49 din Legea nr. 230/2007, tocmai pentru justa soluționare a cauzei având în vedere textele legale incidente în speță.
În consecință, având în vedere obligația constatată în sarcina pârâtului și dispozițiile Legii nr. 230/2007, instanța va admite acțiunea, astfel cum a fost precizată pentru termenul din 28.01.2014 și îl va obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 1332,66 lei din care 702,52 lei reprezintă cheltuieli de întreținere restante pentru perioada decembrie 2009 – decembrie 2012 iar 630,14 lei reprezintă penalități de întârziere aferente acestui debit, calculate până la 07.03.2013.
De asemenea, va respinge ca prescrisă cererea reconvențională formulată de pârât în contradictoriu cu reclamanta.
În temeiul art. 274 alin. 1 C., constatând că pârâtul a căzut în pretenții, îl va obliga la plata către reclamantă a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, conform chitanței nr. 27/17.09.2013 (fila 52).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 177 cu sediul ales la CIA Berghiș B. V., în G., ., jud. G., în contradictoriu cu pârâtul I. L., cu domiciliul în G., ., ., ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1332,66 lei din care 702,52 lei reprezintă cheltuieli de întreținere restante pentru perioada decembrie 2009 – decembrie 2012 iar 630,14 lei reprezintă penalități de întârziere aferente acestui debit, calculate până la 07.03.2013.
Respinge ca prescrisă cererea reconvențională formulată de I. L. în contradictoriu cu ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI nr. 177.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 250 lei cu titlu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, conform chitanței nr. 27/17.09.2013 (fila 52).
Cu drept de recurs în 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. BRUMĂElena B.
RED.OB/TEH.EB/4EX/25.07.2014 .>Acest
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 6433/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
