Pretenţii. Sentința nr. 772/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 772/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 2182/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 772
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.01.2014
Președinte – I. D. C.
Grefier – M. V.
Pentru astăzi fiind amânată solutionarea cauzei civile avand ca obiect pretenții ” formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 602 in contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL G., REPREZENTAT DE PRIMAR - M. S. și chematul in garantie C. V..
Dezbaterile au avut loc in ședința publică de judecată din data de 23.01.2014 fiind consemnate in încheierea de ședință din acea data, când instanta având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi, când a pronunțat următoarea hotarâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30.01.2013, sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 602 a chemat în judecată pârâtul MUNICIPIUL G. prin Primar, solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 35.909,95 lei, din care suma de 18.930,19 lei reprezintă cheltuieli de întreținere restante pentru perioada 15.07.2005 – 30.11.2012, iar suma de 16.976,76 lei reprezintă penalități de întârziere, calculate pentru perioada 05.08.2005 – 30.11.2012. A solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul este proprietarul apartamentului nr. 38, situat în mun. G., .. 2, . al asociației, și a beneficiat de furnizarea de utilități, însă, deși avea obligația, nu a achitat serviciile aferente locuinței sale la scadență. La debitul restant s-au calculat majorări de întârziere conform dispozițiilor legale.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 49 și art. 50 din Legea nr. 230-2007, art. 25, 32, 43, 48 și 49 din H.G. nr. 1588/2007 și art. 25 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007.
În baza art. 242 al. 2 C.pr.civ., reclamanta a solicitat judecata cauzei în lipsă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, în copii certificate: fișa de cont a pârâtului, fișa de calcul a penalităților, listele de plată (f. 6-162).
Pentru termenul de judecată din 10.10.2013, reclamanta și-a modificat acțiunea, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 18.743,03 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei ianuarie 2006 – iulie 2013 și a sumei de 18.625,71 lei, reprezentând penalități de întârziere, aferente perioadei 04.09.2005 – 15.08.2013. (f. 168).
Au fost anexate fișa de cont și calculul penalităților actualizate, listele de pată pentru perioada suplimentară, procesul – verbal al Adunării Generale din 10.11.2011, procesul – verbal al Adunării generale din 22.05.2004, procesul – verbal din 22.05.2004 (f. 59-84).
Legal citat, pârâtul MUNICIPIUL G., prin Primar, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că reclamanta nu a dezvoltat în cuprinsul cererii sale modul de calcul și sumele defalcate pentru fiecare lună în parte, nu a probat punerea în întârziere a pârâtului pentru neplata la termen de către chiriaș a cheltuielilor de întreținere. A mai menționat că pârâtul nu este parte în contractele încheiate de reclamantă cu prestatorii de servicii, astfel încât acestea nu au putere de lege decât între părțile contractante.
În subsidiar, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a numitului C. V., care are obligația de a achita cheltuielile de întreținere întrucât a folosit imobilul în discuție în calitatea sa de chiriaș și a beneficiat de serviciile prestatorilor de utilități, obligația achitării acestora fiind prevăzută în contractul de închiriere, la cap. VI, lit. f).
Prin intampinarepârâtul MUNICIPIUL G., prin Primar a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, pentru sumele neachitate și prescrise, făcând în fapt referire la prescripția dreptului material la acțiune, prevăzută de art. 18 din Decretul nr. 167/1958.
A depus la dosar Contractul de inchiriere nr. 5462 din data de 28.01.2013 prin care a fost reinnoit contractul de inchiriere nr._ din data de 09.08.2012 incheiat intre paratul Municipiul Galati si chematul in garantie C. V. (fila 181-184).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 și următ. C.pr.civ., art. 63 și următ. C.pr.civ., Legea nr._, art. 1169 C.civ.
În temeiul art. 242 C.pr.civ., pârâtul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Cererea de chemare in garantie a fost legal timbrata cu suma de 2.047,40 lei (fila 193).
Legal citată, chematul în garanție C. V. nu a formulat întâmpinare, însă a fost prezent în fața instanței fiul acestuia.
La termenul din data de 23.01.2014, acesta a fost prezent in instanta si a recunoscut debitul si penalitatile, cu mentuinea ca a a mai facut plati partiale.
La acelasi termen instanta a pus in discutie exceptia prescriptiei invocata de catre paratul Municpiul Galati prin intampinare.
Instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 50 alin. 2 Legea nr. 230/2007, acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art.1 pct.1 raportat la art. 5 C.pr.civ.
În fapt, din listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune stabilite si afișate lunar de către reclamantă, coroborate cu fișa de cont pentru pârâtul Municipiul G., prin Primar, rezultă că acesta nu a achitat la termenele stabilite cotele de contribuție la cheltuielile de întreținere lunare, acumulând debit restant.
Ca urmare a neplății la termen a cheltuielilor de întreținere, reclamanta a calculat penalități de întârziere. Prin hotărârea Adunării generale a asociației de proprietari din 10.10.2004, s-a stabilit un cuantum de 0,2% pe zi de întârziere (f. 23), iar prin Hotărârea adunării generale din 22.12.2009, s-a stabilit mentinerea coeficientului de penalizare de 0,2% (f. 24).
La stabilirea penalităților s-a ținut cont de faptul că datorită întârzierilor la plata cheltuielilor de întreținere s-au achitat cu întârziere facturile către toți furnizorii, care la rândul lor percep penalități.
În drept, în rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispozițiile vechiului cod civil (de la 1864) și cele ale Noului Cod Civil (Legea nr. 287/2009 republicată), instanța va face aplicarea normelor Codului civil vechi, deoarece, potrivit art. 3 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Noului Cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. În sensul art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice. Potrivit art. 49 alin. 1 din același act normativ, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Potrivit art. 50 alin. 1 Legea nr. 230/2007 și art. 31 din Regulamentul cadru al Asociațiilor de P., asociația are dreptul de a acționa în judecată pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, a fondurilor stabilite de hotărârea Adunării generale, inclusiv cheltuielile neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile, de la termenul stabilit.
Potrivit art. 1073 C.civ.vechi, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție, iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Din analiza probelor aflate la dosarul cauzei, instanța constată că cererea reclamantei este întemeiată pentru motivele care se vor arăta în continuare.
Potrivit listelor de plată a întreținerii coroborate cu fișa de cont a pârâtului, acesta prezintă restanțe la cotele de întreținere aferente perioadei 01.01.2006 – 15.08.2013, în cuantum de 18.743,03 lei (f. 169-176).
Astfel, instanța apreciază că aceste sume nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtului, urmând a fi scăzute din debitul solicitat.
Instanța reține că pârâtul nu a contestat sumele de plată solicitate de reclamantă, nici la momentul afișării listelor de plată, conform dispozițiilor legale.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul Municipiul G., prin Primar, instanța reține că acesta a invocat excepția, prin întâmpinare, fără însă a preciza care sunt sumele și aferente cărei perioade, pentru care a apreciat că ar fi incidentă această instituție.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 158/1967, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
În sensul art. 3 din Decretul nr. 158/1967, termenul prescripției este de 3 ani, iar, potrivit art. 7 din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
În consecință, dreptul la acțiune al reclamantei împotriva pârâtului pentru neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari s-a născut, pentru fiecare cotă în parte, la 90 de zile de la scadența acesteia.
Analizând fișa de cont a pârâtului, depusă la dosar de reclamantă, instanța reține că pârâtul, prin chiriașul său, chemata în garanție din prezentul dosar, a efectuat în mod constant plăți, chiar dacă într-un cuantum mai mic decât cel al cheltuielilor de întreținere. Imputația acestor plăți a fost realizată de către creditoarea-reclamantă, care a stins debitele restante, în ordinea vechii lor.
În aceste condiții, instanța apreciază că prescripția dreptului material la acțiune a fost întreruptă prin fiecare plată realizată, ulterior începând să curgă o nouă prescripție, sens în care va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiunea, ca neîntemeiată.
Cu privire la platile efectuate de catre chematul in garantie, dovedite prin chitantele de plata depuse la dosar, raportat si la precizarile aparatorului reclamantei, in sensul ca o parte din sumele achitate prin chitantele mentionate au fost scazute din debitul solicitat cu exceptia sumei de 450 lei
In consecinta instanta retine ca din suma de de 18.743,03 lei reperzentand debit, urmeaza a fi scazuta suma de 450 lei achitata de catre chematul in garantie, respectiv 18.743,03-450=18.293,03 lei
Având în vedere aceste aspecte, instanța reține că reclamanta are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtului cu privire la cheltuielile de întreținere restante, în cuantum de 18.293,03 cu titlu de debit.
Referitor la penalitățile de întârziere calculate de reclamantă, instanța constată că prin hotărârea Adunării generale a asociației de proprietari din anul 2004 s-a stabilit un cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, coeficient de penalitate mentinut prin hotărârea Adunării generale a asociației de proprietari din 22.12.2009. Cuantumul penalităților, calculate pentru perioada 04.09.2005 – 15.08.2013. este în sumă de 18.625,71 lei.
Având în vedere că întârzierile la plata cotelor de întreținere din partea proprietarilor de apartamente determină obligarea Asociației de proprietari la plata unor penalități în favoarea furnizorilor de servicii, instanța apreciază că, în ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de către reclamantă sunt îndeplinite și condițiile răspunderii civile delictuale așa cum sunt reglementate acestea de art. 998 – art. 999 C.civ. Astfel, fapta ilicită săvârșită cu vinovăție este reprezentată de fapta pârâților de a nu plăti, din culpă, cotele de întreținere ce le revin, iar între această faptă și prejudiciul suferit de către reclamantă prin obligarea sa la plata penalităților de întârziere către furnizori există un raport de cauzalitate direct.
În consecință, având în vedere obligația constatată în sarcina pârâtei și dispozițiile Legii nr. 230/2007, mai sus menționate, instanța va obliga pârâții la plata către reclamantă a sumei de 18.430,16 lei.
Pentru considerentele arătate, constatând că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile și astfel, reclamanta are o creanță certă, lichidă și exigibilă, reprezentând obligația de plată a unei sume de bani, respectiv contravaloarea debitului și a penalităților de întârziere, instanța, în temeiul art. 969, art. 1066 și art. 1073 din vechiul C.civ., va admite cererea și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei totale de 36.918,74 lei, reprezentând 18.293,03 lei debit – cheltuieli de întreținere aferente perioadei 01.01.2006 – 15.08.2013 și suma de 18.625,71 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 04.09.2005 – 15.08.2013.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., instanța va obliga pârâtul, ca parte căzută în pretenții, la plata către reclamantă a sumei de 2.300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentand onorariu avocat, conform chitanței . nr._ din 04.07.2013.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârât, instanța urmează să o admită pentru considerentele următoare.
În fapt, așa cum rezultă din contractul de închiriere și cum a recunoscut chematul în garanție C. V. în fața instanței, aceasta este cea care a ocupat în fapt și în drept imobilul pentru care s-au înregistrat restanțe la plata cheltuielilor de întreținere. În consecință, aceasta a fost cea care a beneficiat de utilitățile furnizate și de serviciile prestate prin intermediul asociației de proprietari.
În drept, potrivit art. 60 alin. 1 C.pr.civ. partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Potrivit art. 14 alin. 5 din O.U.G. nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor, chiriașul este obligat să plătească întreaga chirie, precum și toate cheltuielile pentru servicii și întreținere aferente perioadei în care a ocupat efectiv locuința.
Constatând că C. V. a fost cel care a ocupat efectiv imobilul și a beneficiat de utilități, în calitate de chiriaș, instanța constată că acesteia îi revine obligația de achita suma datorată de Municipiul G., reclamantei.
Pentru toate argumentele învederate, va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Municipiul G. și il va obliga pe chematul în garanție C. V. la plata către pârât a sumei de 36.918,74 lei, reprezentând 18.293,03 lei debit – cheltuieli de întreținere aferente perioadei 01.01.2006 – 15.08.2013 și suma de 18.625,71 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 04.09.2005 – 15.08.2013.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., instanța va obliga chematul în garanție, ca parte căzută în pretenții, la plata către pârât a sumei de 4.347,40 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentand 2.047,40 lei taxa judiciara de timbru si 2.300 lei onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea precizată avand ca obiect „pretenții ” formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 602, cu sediul în G., . in contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL G., REPREZENTAT DE PRIMAR - M. S., cu sediul în G., ., și chematul in garantie C. V., domiciliat în GALATI, .. 2, ..
Obligă pârâtul Municipiul G. prin Primar către reclamanta Asociația de Proprietari nr. 602 la plata sumei totale de 36.918,74 lei reprezentând cheltuieli de întreținere, sumă compusă din debit-cheltuieli de întreținere în cuantum de 18.293,03 lei aferent perioadei 01.01.2006 – 15.08.2013 și penalități de întârziere în cuantum de 18.625,71 lei aferente perioadei 04.09._13.
Obligă pârâtul Municipiul G. prin Primar către reclamanta Asociația de Proprietari nr. 602 la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2300 lei reprezentând onorariu avocat.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Municipiul G. prin Primar în contradictoriu cu chematul în garanție C. V..
Obligă chematul în garanție către pârâtul Municipiul G. prin Primar la plata sumei totale de 36.918,74 lei reprezentând cheltuieli de întreținere, sumă compusă din debit-cheltuieli de întreținere în cuantum de 18.293,03 lei aferent perioadei 01.01.2006 – 15.08.2013 și penalități de întârziere în cuantum de 18.625,71 lei aferente perioadei 04.09._13.
Obligă chematul în garanție către pârâtul Municipiul G. prin Primar la plata sumei de 2.047,40 lei, cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru.
Obligă chematul în garanție către pârâtul Municipiul G. prin Primar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2300 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.01.2014.
Președinte, Grefier,
I. D. C. M. V.
Red I.D.C / Dact M.V /5ex /04.04.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2014.... | Partaj judiciar. Încheierea nr. 14/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
