Pretenţii. Sentința nr. 9598/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9598/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 2346/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9598
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.10.2014
Președinte – I. D. C.
Grefier – M. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile având ca obiect „pretenții ” formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 441 in contradictoriu cu pârâtii M. G. - PRIN PRIMAR si A. N. si chematul in garantie A. N..
Dezbaterile au avut loc in ședința publică de judecată din data de 11.09.2014, fiind consemnate in încheierea de ședință din acea data, când instanta având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 18.09.2014, apoi pentru data de 25.09.2014 si apoi pentru astăzi, când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30.01.2013, sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 441 a chemat în judecată pârâtul A. N., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 7.771,87 lei, din care suma de 4.366,32 lei reprezintă cheltuieli de întreținere restante pentru perioada ianuarie 2009 – decembrie 2012, iar suma de 3.405,55 lei reprezintă penalități de întârziere, calculate pentru perioada ianuarie 2009 – decembrie 2012.
A solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul este proprietarul apartamentului nr. 52, situat în mun. G., ., . al asociației, și a beneficiat de furnizarea de utilități, însă, deși avea obligația, nu a achitat serviciile aferente locuinței sale la scadență. La debitul restant s-au calculat majorări de întârziere conform dispozițiilor legale.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 49 și art. 50 din Legea nr. 230-2007, art. 25, 32, 43, 48 și 49 din H.G. nr. 1588/2007 și art. 25 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007.
În baza art. 242 al. 2 C.pr.civ., reclamanta a solicitat judecata cauzei în lipsă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, în copii certificate: fișa de cont a pârâtului, fișa de calcul a penalităților, listele de plată si proces verbal de stabilire procent de penalitate (f. 36-99).
La termenul de judecată din 10.10.2013, reclamanta a solicitat introducerea în cauza în calitate de parat a Municipiului G. prin Primar, având în vedere ca acesta este proprietarul apartamentului în litigiu.
Legal citat, pârâtul MUNICIPIUL G., prin Primar, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că reclamanta nu a dezvoltat în cuprinsul cererii sale modul de calcul și sumele defalcate pentru fiecare lună în parte, nu a probat punerea în întârziere a pârâtului pentru neplata la termen de către chiriaș a cheltuielilor de întreținere. A mai menționat că pârâtul nu este parte în contractele încheiate de reclamantă cu prestatorii de servicii, astfel încât acestea nu au putere de lege decât între părțile contractante.
În subsidiar, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a numitului A. N., care are obligația de a achita cheltuielile de întreținere întrucât a folosit imobilul în discuție în calitatea sa de chiriaș și a beneficiat de serviciile prestatorilor de utilități, obligația achitării acestora fiind prevăzută în contractul de închiriere, la cap. VI, lit. f).
Prin intampinarepârâtul MUNICIPIUL G., prin Primar a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, pentru sumele neachitate și prescrise, făcând în fapt referire la prescripția dreptului material la acțiune, prevăzută de art. 18 din Decretul nr. 167/1958.
A depus la dosar Contractul de inchiriere nr. 2480 din data de 22.03.1998 încheiat intre paratul Municipiul G. si chematul in garanție A. N. (fila 115-118).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 și următ. C.pr.civ., art. 63 și următ. C.pr.civ., Legea nr._, art. 1169 C.civ.
În temeiul art. 242 C.pr.civ., pârâtul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Legal citată, chematul în garanție A. N. nu a formulat întâmpinare.
La data de 12.03.2014 paratul MUNICIPIUL G., prin Primar a depus precizări prin care arata ca excepția prescripției dreptului material la acțiune invocata, se refera la perioada ianuarie 2009 – decembrie 2012 (f. 133-134).
Reclamanta prin concluziile scrise depusa în data de 19.03.2014 a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, motivat de faptul ca plățile efectuate de chematul în garanție A. N., au întrerupt curgerea termenului de prescripție.
La termenul din data de 19.06.2014 paratul-chemat în garanție A. N., prezent în instanța, a depus trei chitanțe de plata prin care face dovada achitării parțiale a debitului (f. 155).
La termenul din data de 11.09.2014, instanța a pus in discutie exceptia prescriptiei invocata de către paratul Municipiul G. prin întâmpinare si excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului A. N. invocata de instanța din oficiu.
Instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri.
Conform art. 137 alin.1 C.pr.civ. … instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.Instanța este obligată să verifice calitatea procesuală, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
Calitatea procesuală pasivă este traducerea procesuală a calității de subiect obligat în raportul de drept material dedus judecății, putere în virtutea căreia paratul stă în justiție. Așadar, legitimarea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic litigios. Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului. Această obligație își are temeiul în dispozițiile art. 112 pct. 3 și 4 Cod procedură civilă, care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea reclamantului. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează aceasta, reclamantul justifică îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
. Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Instanța retine ca paratul A. N. este chiriaș al apartamentului nr. 52, situat în mun. G., ., . rezulta din Contractul de închiriere nr. 2480 din data de 22.03.1998 încheiat intre paratul Municipiul G. si chematul in garanție A. N. (fila 115-118), iar calitatea de proprietar al imobilului în cauza o are Municipiul G. .
Potrivit art. 50 alin. 1 Legea nr. 230/2007 și art. 31 din Regulamentul cadru al Asociațiilor de P., asociația are dreptul de a acționa în judecată pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, a fondurilor stabilite de hotărârea Adunării generale, inclusiv cheltuielile neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile, de la termenul stabilit.
În consecința, pentru considerentele expuse, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. N. si va respinge acțiunea formulata în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusa împotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 50 alin. 2 Legea nr. 230/2007, acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art.1 pct.1 raportat la art. 5 C.pr.civ.
În fapt, din listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune stabilite si afișate lunar de către reclamantă, coroborate cu fișa de cont pentru pârâtul Municipiul G., prin Primar, rezultă că acesta nu a achitat la termenele stabilite cotele de contribuție la cheltuielile de întreținere lunare, acumulând debit restant.
Ca urmare a neplății la termen a cheltuielilor de întreținere, reclamanta a calculat penalități de întârziere. Prin hotărârea Adunării generale a asociației de proprietari din 09.09.2009 s-a stabilit un cuantum de 0,2% pe zi de întârziere (f. 46-50).
La stabilirea penalităților s-a ținut cont de faptul că datorită întârzierilor la plata cheltuielilor de întreținere s-au achitat cu întârziere facturile către toți furnizorii, care la rândul lor percep penalități.
În drept, în rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispozițiile vechiului cod civil (de la 1864) și cele ale Noului Cod Civil (Legea nr. 287/2009 republicată), instanța va face aplicarea normelor Codului civil vechi, deoarece, potrivit art. 3 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Noului Cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. În sensul art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice. Potrivit art. 49 alin. 1 din același act normativ, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Potrivit art. 50 alin. 1 Legea nr. 230/2007 și art. 31 din Regulamentul cadru al Asociațiilor de P., asociația are dreptul de a acționa în judecată pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, a fondurilor stabilite de hotărârea Adunării generale, inclusiv cheltuielile neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile, de la termenul stabilit.
Potrivit art. 1073 C.civ.vechi, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție, iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Din analiza probelor aflate la dosarul cauzei, instanța constată că cererea reclamantei este întemeiată pentru motivele care se vor arăta în continuare.
Potrivit listelor de plată a întreținerii coroborate cu fișa de cont a pârâtului, acesta prezintă restanțe la cotele de întreținere aferente perioadei ianuarie 2009 – decembrie 2012 în cuantum de 4.366,32 lei (f. 39-42 si 51-97).
Astfel, instanța apreciază că aceste sume nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtului, urmând a fi scăzute din debitul solicitat.
Instanța reține că pârâtul nu a contestat sumele de plată solicitate de reclamantă, nici la momentul afișării listelor de plată, conform dispozițiilor legale.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul Municipiul G., prin Primar, instanța reține că acesta a invocat excepția, prin întâmpinare, pentru sumele aferente perioadei ianuarie 2009 – decembrie 2012, pentru care a apreciat că ar fi incidentă această instituție.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 158/1967, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
În sensul art. 3 din Decretul nr. 158/1967, termenul prescripției este de 3 ani, iar, potrivit art. 7 din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
În consecință, dreptul la acțiune al reclamantei împotriva pârâtului pentru neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari s-a născut, pentru fiecare cotă în parte, la 90 de zile de la scadența acesteia.
Analizând fișa de cont a pârâtului, depusă la dosar de reclamantă, instanța reține că pârâtul, prin chiriașul său, chemata în garanție din prezentul dosar, a efectuat în mod constant plăți, chiar dacă într-un cuantum mai mic decât cel al cheltuielilor de întreținere. Imputația acestor plăți a fost realizată de către creditoarea-reclamantă, care a stins debitele restante, în ordinea vechii lor.
În aceste condiții, instanța apreciază că prescripția dreptului material la acțiune a fost întreruptă prin fiecare plată realizată, ulterior începând să curgă o nouă prescripție, sens în care va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiunea, ca neîntemeiată.
Cu privire la platile efectuate de catre chematul in garantie, dovedite prin chitantele de plata depuse la dosar, raportat si la precizările apărătorului reclamantei, se retine:
Prin acțiunea introductiva reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 7.771,87 lei, din care suma de 4.366,32 lei reprezintă cheltuieli de întreținere restante pentru perioada ianuarie 2009 – decembrie 2012, iar suma de 3.405,55 lei reprezintă penalități de întârziere, calculate pentru perioada ianuarie 2009 – decembrie 2012.
Paratul a depus la dosar trei chitanțe de plata în valoare totala de 3.400 lei (f. 155).
Reclamanta arata ca paratul a achitat cu patru chitanțe de plata in anii 2013-2014, o suma totala de 5.400 lei întreținere restanta (f. 162), respectiv:
- 2.000 lei chitanța din 24.07.2014.
- 200 lei chitanța din 16.05.2014.
- 3.000 lei chitanța din 23.07.2013.
- 200 lei chitanța din 14.01.2014.
La termenul din data de 11.09.2014, reclamanta a depus fisa cont a paratului la zi, însă la interpelarea instanței către reclamanta, în sensul daca modifica perioada solicitata, aceasta precizat ca debitul solicitat si perioada aferentă, rămâne același din acțiunea introductivă.
Astfel, se retine ca reclamanta a emis chitanțe de plata în suma de 5.400 lei, însă solicita aceeași suma de 7.771,87 lei indicată prin acțiune aferenta perioadei ianuarie 2009 – decembrie 2012.
Potrivit art. 1113 C. civil – când în chitanța de plata nu se zice nimic despre imputație, plata trebuie sa se impute asupra aceleia dintre datorii ajunse la termen, pe care debitorul, în acel timp, avea mai mare interes a o satisface.
Instanța retine ca daca datoriile sunt de egala natura, imputația se face asupra celei mei vechi.
Astfel, daca toate datoriile au ajuns la scadenta, imputația se va face asupra aceleia care este mai oneroasa pentru debitor, adică cele pe care el avea mai mare interes sa o stingă, respectiv, cea producătoare de dobânzi mai mari.
In consecința instanța retine ca din suma de 7.771,87 lei reprezentând debit si penalități, urmează a fi scazuta suma de 5.400 lei achitata de catre chematul in garanție, respectiv 7.771,87 -5.400 = 2.371,87 lei
Astfel, imputația plătii va acoperi în totalitate suma de 4.366,32 lei reprezintă cheltuieli de întreținere restante pentru perioada ianuarie 2009 – decembrie 2012 si o parte din suma de 3.405,55 lei reprezintă penalități de întârziere, calculate pentru perioada ianuarie 2009 – decembrie 2012, rămânând de achitat suma de 2.371,87 lei reprezentând penalități de întârziere.
Referitor la penalitățile de întârziere calculate de reclamantă, instanța constată că prin hotărârea Adunării generale a asociației de proprietari din anul 2009 s-a stabilit un cuantum de 0,2% pe zi de întârziere.
Cuantumul penalităților, după realizarea imputației plătii asupra sumei de 5.400 lei achitata de către chematul în garanție, calculate pentru perioada ianuarie 2009 – decembrie 2012 este în sumă de 2.371,87 lei.
Având în vedere că întârzierile la plata cotelor de întreținere din partea proprietarilor de apartamente determină obligarea Asociației de proprietari la plata unor penalități în favoarea furnizorilor de servicii, instanța apreciază că, în ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de către reclamantă sunt îndeplinite și condițiile răspunderii civile delictuale așa cum sunt reglementate acestea de art. 998 – art. 999 C.civ. Astfel, fapta ilicită săvârșită cu vinovăție este reprezentată de fapta pârâților de a nu plăti, din culpă, cotele de întreținere ce le revin, iar între această faptă și prejudiciul suferit de către reclamantă prin obligarea sa la plata penalităților de întârziere către furnizori există un raport de cauzalitate direct.
În consecință, având în vedere obligația constatată în sarcina pârâtei și dispozițiile Legii nr. 230/2007, mai sus menționate, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.371,87 lei.
Pentru considerentele arătate, constatând că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile și astfel, reclamanta are o creanță certă, lichidă și exigibilă, reprezentând obligația de plată a unei sume de bani, respectiv contravaloarea debitului și a penalităților de întârziere, instanța, în temeiul art. 969, art. 1066 și art. 1073 din vechiul C.civ., va admite în parte cererea și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei totale de 2.371,87 lei, reprezentând penalități de întârziere, calculate pentru perioada ianuarie 2009 – decembrie 2012.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., instanța va obliga pârâtul, ca parte căzută în pretenții, la plata către reclamantă a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentand onorariu avocat, conform chitanței . nr._ din 14.06.2013.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârât, instanța urmează să o admită pentru considerentele următoare.
În fapt, așa cum rezultă din contractul de închiriere și cum a recunoscut chematul în garanție A. N. în fața instanței, aceasta este cea care a ocupat în fapt și în drept imobilul pentru care s-au înregistrat restanțe la plata cheltuielilor de întreținere. În consecință, aceasta a fost cea care a beneficiat de utilitățile furnizate și de serviciile prestate prin intermediul asociației de proprietari.
În drept, potrivit art. 60 alin. 1 C.pr.civ. partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Potrivit art. 14 alin. 5 din O.U.G. nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor, chiriașul este obligat să plătească întreaga chirie, precum și toate cheltuielile pentru servicii și întreținere aferente perioadei în care a ocupat efectiv locuința.
Constatând că A. N. a fost cel care a ocupat efectiv imobilul și a beneficiat de utilități, în calitate de chiriaș, instanța constată că acesteia îi revine obligația de achita suma datorată de Municipiul G., reclamantei.
Pentru toate argumentele învederate, va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Municipiul G. și il va obliga pe chematul în garanție Constantinica V. la plata către pârât a sumei de 2.371,87 lei, reprezentând penalități de întârziere, calculate pentru perioada ianuarie 2009 – decembrie 2012.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., instanța va obliga chematul în garanție, ca parte căzută în pretenții, la plata către pârât a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței . nr._ din 14.06.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului A. N..
Respinge actiunea formulata in contradictoriu cu paratul A. N., ca fiind introdusa impotriva unei persoana lipsite de calitatate procesuala pasiva.
Respinge exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, ca nefondata.
Admite in parte acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 441, cu sediul in G., ., . contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL G., prin PRIMAR, cu sediul in G., ..
Obligă pârâtul MUNICIPIUL G., prin PRIMAR la plata către reclamantă a sumei de 2.371,87 lei reprezentând penalitati de întârziere perioadei 15.01.2009 – 15.12.2012.
Obliga paratul MUNICIPIUL G., prin PRIMAR la plata catre reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 704, a sumei de 300 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MUNICIPIUL G., prin PRIMAR în contradictoriu cu chematul in garantie A. N.., domiciliat in G., ., ..
Obligă chematul in garantie A. N., la plata către pârât a sumei de 2.371,87 lei reprezentând penalitati de întârziere perioadei 15.01.2009 – 15.12.2012.
Obliga chematul in garantie A. N. la plata catre paratul MUNICIPIUL G., prin PRIMAR, a sumei de 300 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat.
Cu drept de a formula cerere de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.10.2014.
Președinte, Grefier,
Red I.D.C / Dact M.V /6ex /07.11.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1717/2014. Judecătoria GALAŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 11/2014. Judecătoria... → |
|---|
