Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 28/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 7707/233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 28 Octombrie 2014
PREȘEDINTE O. B.
Grefier M. D.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect contestație la executare - suspendare executare, formulată de contestatoarea DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU SPORT ȘI TINERET G. și pe intimata . (fostă .).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.10.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria,având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 21.10.2014, iar apoi la data de 28.10.2014 când a dat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 29.04.2014, sub nr._, contestatoarea DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU SPORT ȘI TINERET G., a formulat contestație la executare în contradictoriu cu . împotriva executării silite începute împotriva sa în dosar execuțional nr. 146/2014 al B. Coțac D. C., solicitând anularea tuturor formelor de executare, suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare și deblocarea conturilor.
A invocat faptul că este executată silit în baza sentinței civile nr. 259/21.03.2013, în care a fost admisă și cererea sa de chemare în garanție a Ministerului Tineretului și Sportului. A arătat că nu a încercat să evite plata sumelor datorate dar că a fost în imposibilitate de a onora aceste suma întrucât nu i-au fost virate sumele necesare de către Ministerul Tineretului și Sportului, ordonator principal de credite.
A invocat că nu a fost respectat termenul de 6 luni în care să facă demersuri pentru a putea îndeplini obligația de plată și că Ministerul Tineretului și Sportului este singura instituție care poate debloca/rezolva această situație, raportat la subordonarea existentă între debitoare și minister.
A solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În drept, a invocat OG nr. 22/2002, art. 711 NCPC.
A solicitat administrarea probei cu înscrisuri: somație, încheieri din dosarul execuțional, titlul executoriu, corespondență cu creditoarea, B. Coțac D. C. și cu Ministerul Tineretului și Sportului (filele 5-19).
Legal informată cu privire la cererea contestatoarei în procedura prealabilă prevăzută de art. 201 NCPC, intimata a formulat în termen legal întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
A arătat că debitul din titlul executoriu provine dintr-un contract de lucrări din 01.06.2011, ea îndeplinindu-și obligațiile asumate dar beneficiara debitoare înregistrând întârzieri foarte mari la plată, motiv pentru care a și fost inițiată acțiunea din dosar nr._ a Tribunalului G..
A invocat în primul rând excepția nelegalei timbrări a cererii din partea contestatoarei, precum și excepția tardivității contestației la executare.
A invocat și faptul că sentința civilă nr. 259/21.03.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr._ a rămas irevocabilă prin respingerea recursului, însă, deși a trecut mai bine de un an de la obținerea titlului executoriu, atât debitoarea cât și chemata în garanție au rămas în pasivitate. A arătat că a încercat în repetate rânduri obținerea unei plăți voluntare din partea celor două instituții, însă față de refuzul acestora de a-și onora obligațiile, a început executarea silită.
A invocat și faptul că debitoarea nu a atacat sentința civilă nr. 259/21.03.2013, față de ea devenind irevocabilă la această dată.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
A solicitat judecarea în lipsă și acordarea de cheltuieli de judecată.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, contestatoarea a solicitat respingerea excepțiilor invocate și a reiterat apărările din acțiunea introductivă în sensul imposibilității achitării debitelor datorate intimatei pentru că acestea nu au fost alocate de către Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, în prezent Ministerul Tineretului și Sportului. A invocat și faptul că sumele nu pot fi achitat din întreg bugetul instituției ci numai din cele destinate acestui scop prin bugetul aprobat, or ea a făcut nenumărate demersuri pentru ca aceste sume să fie virate, demersuri rămase fără rezultat.
A depus în susținerea acestei poziții procesuale corespondența cu Ministerul Tineretului și Sportului (filele 36-45).
La primul termen de judecată cu părțile legal citate, contestatoarea a depus la dosar corespondența avută cu Ministerul Tineretului și Sportului (filele 52-62), iar instanța a respins ca neîntemeiată excepția nelegalei timbrări a cererii cu motivarea acolo arătată.
La același termen de judecată s-a constatat depusă copie după dosarul execuțional nr. 146/2014 al B. Coțac D. C., iar instanța a admis cererea contestatoarei de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare.
La termenul din 16.09.2014, intimata a adus la cunoștința instanței că a fuzionat cu ., ca atare calitatea de intimată în prezenta cauză o are această nouă societate, iar instanța a luat act că numele actual al intimatei este ., ca urmare a fuziunii . cu această societate.
La termenul din 14.10.2014, instanța a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării contestației la executare cu motivarea acolo arătată.
La acest termen de judecată, reprezentantul intimatei a arătat în mod expres că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 650 alin. 2 NCPC în forma de la momentul introducerii contestației la executare și art. 713 NCPC
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prezenta contestație la executare este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, prin contractul de lucrări nr. 95/01.06.2011, contestatoarea urma să beneficieze de lucrarea denumită Bazin olimpic de înot – Complex Sportiv Dunărea, în valoare de 995.214 lei, efectuată de intimată.
Prin sentința civilă nr. 259/21.03.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr._, contestatoarea a fost obligată la plata către intimată a sumei de 452.920,64 lei din care 359.123,62 lei debit și 93.797,02 lei penalități pentru lucrările efectuate de intimată în cursul anului 2011.
Sentința nu a fost atacată de contestatoare și a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 575/2013 a Curții de Apel G..
La data de 17.03.2014, intimata a formulat cerere de executare silită împotriva debitoarei pentru sumele rezultând din titlul executoriu sentința civilă nr. 259/2013 a Tribunalului G., constituindu-se dosarul execuțional nr. 146/2014 al B. Coțac D. C..
Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea nr. 1477/26.03.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._, iar la data de 16.04.2014 i-a fost înmânată contestatoarei somația de plată din executare, fiind dispusă și măsura popririi conturilor acesteia.
În drept, potrivit art. 711 NCPC „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii’’.
Contestatoarea a solicitat instanței anularea tuturor actelor de executare întrucât în mod nelegal s-a pornit împotriva sa executarea silită atât timp cât nu a existat un refuz de plată propriu-zis, ea aflându-se în imposibilitate de îndeplinire a propriilor obligații datorită faptului că este doar ordonator terțiar de credite, ordonatorul principal de credite care nu a alocat sume de bani pentru acest contract fiind Ministerul Tineretului și Sportului - chemata în garanție din titlul executoriu.
Cu privire la acest aspect, instanța reține că, deși corecte, apărările contestatoarei nu o exonerează de plata sumei de bani în favoarea intimatei. Astfel, se poate observa că acest contract a fost încheiat de părți în iunie 2011, moment de la care contestatoarea avea obligația a a-și asigura resursele financiare pentru a-și onora obligația principală, aceea de a achita prețul lucrării efectuate de intimată.
Ca atare, contestatoarea a avut 3 ani, respectiv 3 cicluri bugetare la dispoziție pentru a îndeplini toate demersurile administrative și judiciare în vederea obligării ordonatorului principal de credite, Ministerul Tineretului și Sportului, să aloce sumele de bani necesare achitării acestei lucrări.
Instanța apreciază că, deși lăudabile, eforturile intensificate de după inițierea executării silite sunt tardive și nu sunt de natură să o exonereze pe contestatoare de la îndeplinirea obligației, neatrăgând nelegalitatea actelor de executare.
De altfel, creditoarea intimată nu se află în nici un raport juridic direct cu Ministerul Tineretului și Sportului, așadar nu deține resorturi pentru a putea obține sumele în mod direct de la această instituție decât în cadrul executării silite de debitoarei, printr-o eventuală validare a popririlor deja înființate.
Cu privire la celălalt motiv de anulare a actelor de executare, referitor la nerespectarea procedurii speciale instituite prin OG nr. 22/2002 și la nelegala poprire a sumelor cu altă destinație decât cele special alocate prin buget acoperirii creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice, instanța îl va respinge pentru următoarele considerente:
În primul rând nu se impune o lămurire a dispozitivului încheierii de încuviințare în condițiile art. 712 alin. 1 NCPC, potrivit solicitărilor contestatoarei, în sensul de a nu se permite recuperarea creanței creditoarei din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate, potrivit art. 1 alin. 2 din OG nr. 22/2002.
Debitoarea este creditor chirografar și răspunde față de intimată cu întregul său patrimoniu, dispozițiile art. 1 alin. 2 din OG nr. 22/2002 reprezentând o normă de contabilitate internă a instituțiilor publice, care arată din ce sume se pot acoperi aceste creanțe. Modalitatea de realizare a bugetului anual și de repartizare a sumelor alocate debitoarei este o chestiune de contabilitate și nu poate fi opusă cu succes intimatei creditoare, care oricum nu poate face diferența între sumele de bani alocate cheltuielilor de organizare și funcționare și celor de investiții.
Cu privire la nerespectarea de către creditoarea intimată a procedurii instituite în sensul acordării unui termen de 6 luni pentru achitarea de bună voie a datoriei, instanța reține că prin OG 22/2002 se instituie un regim special, derogatoriu de la regimul comun instituit de codul de procedură civilă în ceea ce privește executarea silită a instituțiilor bugetare.
În cauza Ș. contra României, Curtea Europeană de Drepturilor Omului a statuat că: „Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi (Hornsby împotriva Greciei, Hotărârea din 19 martie 1997).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește că nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție (Cauza Metaxas împotriva Greciei).
Curtea a concluzionat în numeroase alte cauze că, prin refuzul de a executa sentința, precum și prin refuzul plății cheltuielilor de judecată dispuse de către instanțele judecătorești, autoritățile naționale au lipsit partea de un acces efectiv la justiție în privința executării unei hotărâri definitive pronunțate în favoarea sa, fapt ce conduce la încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea a statuat, de asemenea, că refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie o atingere adusă drepturilor intimaților ce decurg din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, în acest sens fiind emise mai multe hotărâri ( ex. Cauza Sanglier împotriva Franței, cauza Shmalko c. Ucrainei etc.).
Așa cum rezultă din cele arătate anterior, art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în maniera în care a fost interpretat de către Curtea Europeană, impune statului (și instituțiilor publice) obligația pozitivă de a se „plia” la hotărârile judecătorești definitive și obligatorii prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun „să se ceară unei persoane, care a obținut o creanță contra statului, în urma unei proceduri judiciare, să trebuiască apoi să inițieze procedura executării pentru satisfacerea creanței sale”.
Analizând dispozițiile legale sus menționate și văzând jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța reține că procedura specială de executare silită a instituțiilor bugetare debutează, la fel ca și în dreptul comun, cu o somație de executare, în ipoteza în care debitorul – instituție bugetară nu a înțeles să execute de bună voie obligația stabilită prin titlul executoriu.
Susținerile contestatoarei, potrivit cărora în mod nelegal s-ar fi emis somația de executare întrucât dispozițiile OG 22/2002 instituie o procedură derogatorie, nu pot fi primite de către instanță, în condițiile în care executarea benevolă se putea face de către contestatoare direct în baza titlului executoriu, fără îndeplinirea vreunei alte formalități prealabile.
În cauză, titlul executoriu a fost emis la 21.03.2013 și a devenit irevocabil în raport cu debitoarea contestatoare la această dată prin neexercitarea recursului. Pe de altă parte, executarea silită a început prin formularea cererii de executare silită la 17.03.2014, la un an de la rămânerea irevocabilă a hotărârii în ceea ce o privește pe contestatoare, iar aceasta nu a făcut nicio o dovadă cu privire la disponibilitățile sale financiare la momentul formulării cererii de executare și a emiterii somației de plată.
Ca atare, debitoarea a avut, anterior inițierii demersurilor de executare silită, cel puțin 1 an de zile pentru a obține fondurile necesare în vederea achitării debitului datorat către intimată, în condițiile în care debitul era datorat de la mijlocul anului 2011.
În consecință, instanța reține că susținerile contestatoarei cu privire la nelegalitatea acelor de executare sunt neîntemeiate în ceea ce privește procedura instituită de OG nr. 22/2002.
În concluzie, reținând că niciuna din apărările contestatoarei nu sunt întemeiate și că actele de executare au fost în mod legal întocmite de B. Coțac D. C. și fără a aduce atingere prevederilor OG nr. 22/2002, instanța va respinge contestația la executare formulată de DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU SPORT ȘI TINERET G. împotriva actelor din dosar execuțional nr. 146/2014.
Instanța observă că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în condițiile art. 453 NCPC
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU SPORT ȘI TINERET G., cu sediul în G., ., jud. G. în contradictoriu cu intimata . (fostă .), J_, CUI RO_, cu sediul în G., Calea Prutului, nr. 12, jud. G., ca neîntemeiată.
Numai cu drept de apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. BRUMĂMaricica D.
RED.OB/TEH.MD/4ex/25.11.2014 .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1124/2014. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
