Uzucapiune. Sentința nr. 8094/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8094/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 01-08-2014 în dosarul nr. 17260/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8094
Ședința publică de la 01 August 2014
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect uzucapiune formulată de reclamanta M. E. M. în contradictoriu cu pârâta M. G. prin Primar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.07.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria,având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 01.08.2014 când a dat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 06.09.2012 sub nr._, reclamanta M. E. M., în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI G. prin PRIMAR, a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate în ceea ce privește cota de 1/3 parte din imobilul casă situat în G., .. 76 și terenul aferent în suprafață de 768 mp.
În motivare, reclamanta a arătat că este moștenitoarea testamentară a mătușii sale Ș. V., decedată la 02.04.2012, în baza testamentului autentificat sub nr. 656/02.06.2011 la BNPA Ghecenco și Asociații.
A precizat că aceasta a achiziționat împreună cu soțul său, Ș. G. O., cota de 1/3 din imobilul teren și cota de 2/3 parte din casa mai sus identificate, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/18.12.1991. Prin Ordinul Prefectului li s-a constituit dreptul de proprietate cu privire la o altă cotă de 1/3 parte din teren.
A mai precizat că cealaltă cotă de 1/3 parte din teren și din casă au aparținut în proprietate numitei D. E. care a decedat fără moștenitori în 1983, imobilul fiind stăpânit în întregime atât terenul cât și construcția de atunci de Ș. V. și Ș. G. O..
A invocat faptul că Ș. G. O. a decedat la 20.06.2003, iar ulterior, Ș. V. a formulat o acțiune în justiție invocând uzucapiunea, acțiune ce a fost respinsă cu motivarea că termenul de prescripție achizitivă de 30 de ani nu ara împlinit la acea dată.
Reclamanta a invocat că alături de autoarea lui Ș. V. și Ș. G. O., și de aceștia, prin joncțiunea posesiilor, imobilul a fost stăpânit din 1983 până în prezent în mod netulburat, cu o posesie continuă, utilă și neviciată.
În drept, a invocat prevederile NCC.
În susținerea cererii formulate, reclamanta au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a altor probe necesare. A depus la dosar înscrisuri: acte de stare civilă, testament, contractul de vânzare-cumpărare a autorilor săi (filele 4-6).
Cererea reclamantei de preschimbare a primului termen de judecată a fost respinsă prin încheierea din 27.11.2012.
La solicitarea instanței, la dosar a fost depus certificat de sarcini pentru imobil, emis de OCPI G. (filele 16-18) și date privind istoricul de rol al imobilului emise de Primăria mun. G. (fila 19):
Legal citată, pârâta M. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată întrucât reclamanta nu figurează ca plătitor de impozit pentru imobilul pe care solicită să-l uzucapeze, posesia lor neîndeplinind cerințele 1890 cod civil 1864. A precizat că la data de 01.04.2013 în calitate de titular de rol figurează D. E. și M. E. M., prin urmare nu există premiza că aceasta a posedat în mod public. A precizat și faptul că autorilor reclamantei li s-a emis Ordinul Prefectului nr. 3011/18.04.1997 pentru suprafața de 282 mp din aceeași locație.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205-208 NCPC și NCC
Pârâta a anexat la întâmpinare adresa nr._/04.04.2013 din care rezultă că în evidențele sale reclamanta apare ca titular de rol alături de D. E., pentru suprafața de 768 mp, din care suprafața de 167,30 mp este acoperită de clădire, contractul de vânzare-cumpărare și copie după Ordinul Prefectului nr. 3011/18.04.1997. (filele 26-29)
Pentru termenul din 26.04.2013, a fost depus la dosar și certificatul de atestare fiscală aferentă imobilului (fila 32), instanța fixând taxa de timbru aferentă cererii la suma de 2910,92 lei.
Cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă a rămas fără obiect, reclamanta achitând taxa de timbru pentru termenul din 17.09.2013.
La termenul din 17.09.2013, reclamanta a precizat că a invocat uzucapiunea numai cu privire la cota de teren aparținând lui D. E. și nu are nicio pretenție cu privire la cota de 1/3 teren deținută și în prezent de M. G..
La acest termen instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, proba cu audierea de martori, precum și proba cu expertiza tehnică specialitate topografie.
S-a dispus de asemenea atașarea dosarului nr. 4988/C/2003 al Judecătoriei G..
De asemenea, la solicitarea instanței, pentru termenul din 29.10.2013, s-au depus la dosar înscrisurile care au stat la baza emiterii Ordinului Prefectului nr. 3011/18.04.1997 pe numele autorilor reclamantei (filele 47-61).
De asemenea, reclamanta a depus la dosar înscrisuri în dovedirea cererii, respectiv a dreptului autorilor săi și acte de stare civilă (filele 63-74).
La termenul din 29.10.2013, reclamanta și-a precizat temeiul cererii ca fiind Codul Civil 1864 și nu NCC, iar la termenul din 26.11.2013, a depus la dosar dovada că nu există înregistrată dezbaterea moștenirii după defuncta D. Ghe. E. (fila 82).
Tot la termenul din 26.11.2013, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei Primăria mun. G., reclamanta precizând că înțelege să se judece cu pârâta M. G. PRIN PRIMAR și nu cu Primăria Mun. G..
Tot pentru acest termen de judecată, reclamanta a depus la dosar dovada că după D. Ghe E. nu s-a găsit înregistrată dezbaterea succesiunii în opiul de evidență a procedurilor succesorale (fila 82).
La termenul din 14.01.2014, instanța a constatat că excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei mun. G. a rămas fără obiect, raportat la precizările depuse de reclamantă cu privire la cadrul procesual sub aspectul părților.
La termenul din 11.03.2014 instanța a încuviințat obiectivele expertizei tehnice specialitatea topografie și a desemnat ca expert pe d-na R. C., care a depus la dosar raportul de expertiză întocmit (filele 109-112) fără ca părțile să formuleze obiecțiuni.
La termenul din 15.04.2014, instanța a procedat la audierea martorilor C. E. și T. D., ale căror declarații au fost consemnate la dosar la filele 102-103.
La termenul din 24.07.2014, reclamanta și-au precizat acțiunea în conformitate cu concluziile raportului de expertiză, precizând că solicită ca instanța să constate dreptul de proprietate asupra cotei de 1/3 din terenul în suprafață de 788 mp.
Instanța este competentă să soluționeze cauza în temeiul art. 1 alin. 1 raportat la art 5 C..
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține că cererea reclamantei, astfel cum a fost precizată, este întemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, la nivelul anului 1977, proprietatea terenului în suprafață de 788 mp și a imobilului construcție edicat pe aceasta din G., .. 76, aparținea în cote de proprietate de 1/3 fiecare numitelor Progreseanu Laurentina, Ș. G. Sevastia M. și D. E., cu titlu de drept moștenire, parțial dobândit printr-un proces verbal din 20.06.1923 și parțial prin certificatul de moștenitor nr. 258/1973, astfel cum rezultă din coroborarea informațiilor din contractele de vânzare-cumpărare autentificate la notariatul de Stat G. sub nr. 2551/05.09.1977 (filele 59-60) și sub nr._/18.12.1991 (filele 57-58).
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2551/05.09.1977 la Notariatul de Stat Județean G., Ș. G. Sevastia M. a dobândit de la sora sa, Progreseanu Laurentina, dreptul de proprietate asupra încă o cotă de 1/3 din construcția din G., .. 76, cota de 1/3 parte din teren trecând în proprietatea Statului Român în baza Legii nr. 58/1974, dar rămânând în folosința acesteia.
La data de 03.04.1983 a intervenit decesul lui D. E., proprietara celeilalte cote de 1/3 din imobilul teren și construcție, fără ca aceasta să fie avut moștenitori, atât terenul cât și construcția fiind folosite în mod netulburat de Ș. Sevastia M..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/18.12.1991 la Notariatul de Stat Județean G., soții Ș. G. O. și Ș. V. au dobândit de la Ș. Sevastia M. cota de 2/3 din această construcție și cota de 1/3 din teren pe care încă o mai deținea cu titlu de drept moștenire.
Prin Ordinul Prefectului nr. 3011/18.04.1997 (fila 63) lui Ș. G. O. și Ș. V. și l-a atribuit în proprietate o suprafață de 282 mp din terenul situat în G., .. 76, teren deținut în indiviziune, acesta fiind terenul preluat de Statul Român în baza Legii nr. 58/1974 la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2551/05.09.1977.
Ș. G. O. și soția sa au stăpânit în mod netulburat întregul imobil, casă și teren, din 1991 până la decesul fiecăruia.
Ș. G. O. a decedat la data de 20.06.2003, unicul său succesor fiind soția sa Ș. V., potrivit certificatului de moștenitor nr 116/29.12.2005 emis de BNP C. D. (filele 69-70), astfel că dreptul său de proprietate asupra cotei de 1/3 din imobilului mai sus identificat a trecut în proprietatea soției.
Prin sentința civilă nr. 424/25.01.2005 pronunțată în dosar nr. 4988/C/2003, Judecătoria G. a respins cererea formulată de Ș. V. de constatare a intervenirii uzucapiunii cu privire la același imobil cu motivarea că una din condițiile de admisibilitate a cererii, respectiv termenul de prescripție achizitivă, de 30 de ani, nu este îndeplinit. Hotărârea a rămas irevocabilă prin neatacare.
Ș. V. a decedat la 01.04.2012, unica sa succesoare fiind reclamanta din prezenta caauză, M. E. M., potrivit certificatului suplimentar de moștenitor nr. 86/10.12.2012 emis de BN LEGALIS (filele 67-68). La poziția nr. B. 2 din acest certificat de moștenitor este trecută și ccota de 2/3 parte din imobilul mai sus identificat, format din teren în suprafață de 788 mp (potrivit expertizei topografică întocmită în cauză) și construcția aferentă, situate în G., . D. C., nr. 76.
De altfel, așa cum rezultă din declarațiile martorilor C. E. și T. D., mama lui Ș. G. și ulterior acesta cu soția au fost cunoscuți în comunitate ca și proprietari ai întregii suprafețe de teren din G., . a și fost de la început îngrădită. Martorii au relatat că autorii reclamantei au folosit dintotdeauna singuri casa și terenul aferent în întregime și că nu s-a cunoscut că ar exista și alți proprietari.
Cu ocazia efectuării expertizei tehnice specialitatea topografie de către d-na expert R. C. în urma măsurătorilor s-a constatat că suprafața de teren deținută în mod real și exclusiv de către reclamantă este de 788 mp (f. 110). Din schița depusă la fila 61 dosar rezultă că suprafața reală a construcției edificate pe terenul din G., .. 76 este de 132,55 mp, diferența până la 167,20 mp, suprafață menționată în toate înscrisurile emise de Primăria Mun. G., fiind ocupată de anexe.
În drept, potrivit art. 1890 Cod Civil 1864, (act normativ incident în cauză deoarece sub incidența acestuia a început să curgă prescripția achizitivă), toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără să i se poată opune reaua-credință.
De asemenea, potrivit art. 1847 Cod Civil 1864, ca să se poată prescrie, se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Rezultă că, spre a putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiune prelungită posesorul trebuie să îndeplinească două condiții: să posede bunul în timpul prevăzut de lege, adică 30 de ani, iar posesia să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu, respectiv de discontinuitate, violență, precaritate sau clandestinitate. Este de remarcat că regularitatea posesiei se prezumă, urmând ca acela care afirmă că posesia invocată este afectată de vreun viciu să facă această dovadă.
În ceea ce privește prima condiție, din probele administrate, respectiv certificatul suplimentar de moștenitor nr. 86/10.12.2012 emis de BN LEGALIS, instanța constată că reclamanta a intrat în posesia terenului abia în anul 2012. În acest sens la solicitarea reclamantei, care prin precizarea orală de acțiune de la termenul din 29.10.2013 a înțeles să invoce dispozițiile art.1859-1860 Cod Civil 1864, instanța urmează a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile impuse prin textele legale mai sus amintite pentru joncțiunea (unirea) posesiilor exercitate de posesorii succesivi al terenului în discuție. Astfel pentru joncțiunea posesiilor este necesar ca următoarele condiții să fie îndeplinite: să fie vorba de o posesie propriu-zisă, iar cel ce invocă joncțiunea să fie succesorul în drepturi al autorului său, pe baza unui titlu juridic, fiind exclusă joncțiunea posesiilor în cazul în care posesorul actual a intrat în posesie prin uzurpare sau autorul său a fost doar un detentor precar al bunului.
Din cele consemnate în actele de proprietate depuse la dosar – cele două contracte de vânzare-cumpărare și cele două certificate de moșenitor, coroborate cu declarațiile martorilor audiați reiese că reclamanta și anterior autorii săi, respectiv proprietarii succesivi ai imobilului, compus din teren în suprafață de 788 mp și construcție situate în G., . D. C.) nr. 67, au exercitat o posesie propriu-zisă și exclusivă, cu titlu de proprietar, începând cu 1977 iar transmiterea posesiei nu s-a transmis prin acte de uzurpare a drepturilor posesorilor anteriori.
Mai mult, la data de 03.04.1983 a intervenit decesul celeilalte coproprietare, D. E., de la această dată până la momentul pronunțării prezentei hotărâri trecând mai bine de 30 de ani. Din probele administrate a rezultat că D. E. nu a avut niciodată posesia efectivă a acestui imobil, el fiind ocupat din 1977 doar de Ș. Sevastia M. și apoi de fiul acesteia și soția sa.
De altfel, în prezent, în evidențele pârâtei, contrar susținerilor acesteia, apar ca și proprietari ai imobilului reclamanta și D. E.. (fila 26).
În consecință, instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada că atât ea cât și autorii săi, în raport de care a invocat jocțiunea posesiilor, a efectuat actelor materiale de stăpanire efectivă a terenului în discuție, pe toată durata termenul prevăzut de lege, iar toate aceste acte materiale de stăpânire reflectă intenția reclamantei și a autorilor lui de a se comporta ca adevărații titulari ai dreptului de proprietate, ceea ce caracterizează o atitudine subiectivă specifică titularului real al dreptului de proprietate.
În aceste condiții, instanța va înlătura apărările pârâtei în sensul că posesia reclamantei este viciată, reținând că aceasta este în prezent titular de rol cu privire la imobil și că autorii săi au achitat contravaloarea impozitului aferent acestei suprafețe de teren, ca modalitate de a face publică posesia și de a manifesta animus posiendi.
Intervenția Legii nr. 58/1974 nu poate fi apreciată ca un caz de întrerupere naturală a prescripției, deoarece prin aceasta nu a fost schimbată natura sau destinația terenurilor proprietate privată (art. 1864 pct. 2 Cod Civil 1864) și nici nu au fost scoase din comerț, în sensul art. 1844 Cod Civil 1864.
Legea în cauză nu a scos terenurile din circuitul civil, doar au restrâns modalitățile de transmitere și dobândire a lor. Cu referire la dobândirea dreptului de proprietate prin fapte juridice, aceste legi nu prevedeau nimic pentru a considera că și dobândirea prin fapte juridice a fost prohibită, fiind vorba de o excepție de la regulă ar fi trebuit prevăzută expres, excepțiile fiind de strictă interpretare. Prin urmare, în perioada 1975-1989 nu s-a întrerupt cursul prescripției achizitive.
În consecință, instanța va admite acțiunea și va constata că reclamanta a dobândit, pe calea prescripției achizitive, ani dreptul de proprietate asupra cotei de 1/3 parte din terenul - categoria grădină, în suprafață reală de 788 mp, situat în G., . (fostă D. C.), nr. 76, jud. G. și asupra cotei de 1/3 parte din construcția din cărămidă edificată pe acest teren, în suprafață de 132,55 mp, compusă din 2 camere, un antreu, o bucătărie, o marchiză și un WC, în prezent nelocuibilă, imobil neidentificat în regim de carte funciară, reliefat potrivit raportului de expertiză tehnică specialitatea topografie întocmit de expert R. C., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Va dispune comunicarea de copii de pe prezenta hotărâre, după rămânerea irevocabilă, către OCPI G..
Cu privire la solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în condițiile art. 274 C., instanța va reține că aceasta a făcut dovada achitării unei taxe de timbru de 2910 lei, timbru judiciar de 5 lei și onorariu avocațial de 3900 lei, conform chitanțelor depuse la dosar.
Conform dispozițiilor art. 273 alin. 3 C., instanța poate să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său
Așadar, de la regula potrivit căreia partea care a câștigat procesul urmează a-și recupera integral cheltuielile de judecată efectuate, textul normativ mai sus amintit prevede o excepție, în sensul că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii, munca îndeplinită de avocat și circumstanțele cauzei.
Prin reducerea cuantumului onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța nu intervine în contractul de asistență judiciară și nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală.
Dispozițiile art. 274 alin. 3 C. au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea între avocat și client a unor onorarii în mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.
În consecință, apreciind ca onorariul solicitat este nepotrivit de mare în raport cu circumstanțele pricinii, instanța va reduce cuantumul acestuia la suma de 1500 lei, urmând a dispune obligarea pârâtei la plata acestei sume către reclamantă.
În concluzie, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4415 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta M. E. M., cu domiciliul în G., ., ., jud. G., în contradictoriu cu pârâtul M. G. PRIN PRIMAR, cu sediul în G., ., jud. G..
Constată că reclamanta a dobândit prin efectul uzucapiunii de 30 de ani dreptul de proprietate asupra cotei de 1/3 parte din terenul - categoria grădină, în suprafață reală de 788 mp, situat în G., . (fostă D. C.), nr. 76, jud. G. și asupra cotei de 1/3 parte din construcția din cărămidă edificată pe acest teren, în suprafață de 132,55 mp, compusă din 2 camere, un antreu, o bucătărie, o marchiză și un WC, în prezent nelocuibilă, imobil neidentificat în regim de carte funciară, reliefat potrivit raportului de expertiză tehnică specialitatea topografie întocmit de expert R. C., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4415 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial redus.
După rămânerea irevocabilă a sentinței civile, instanța dispune comunicarea acesteia în temeiul art. 29 alin.5 din Legea nr. 7/1996, modificată, către OCPI G..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.08.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. B. E. B.
RED.OB/TEH.EB/4EX/09.09.2014 .>Acest
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 27/2014. Judecătoria GALAŢI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2211/2014. Judecătoria... → |
|---|
