Plângere contravenţională. Sentința nr. 115/2013. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 115/2013 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 3591/235/2012
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 115/2013
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2013
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: D. O.-M.
GREFIER: Racovița M. L.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de către petentul M. E. F. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă petentul personal și asistat de către d-nul av. H. M. cu împuternicire avocațială la dosar, martorul V. A., lipsă fiind intimatul și celălalt conducător auto - O. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare și un set de înscrisuri din partea intimatului (filele 21-27).
Reprezentantul petentului arată că nu are cereri sau excepții de formulat preliminare audierii martorului prezent.
Instanța trece la audierea martorului prezent, cele declarate de acesta, sub prestare de jurământ conform art. 193 Cod procedură civilă, fiind consemnate în proces verbal atașat la dosar (fila 28).
Reprezentantul petentului depune la dosar adeverință de la locul de muncă al petentului, arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Conform prevederilor art. 167 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind că acest mijloc de probă este unul legal, pertinent, concludent și util soluționării cauzei, fiind de natură a proba temeinicia pretențiilor deduse judecății.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul petentului solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție întocmit în data de 20.11.2012, ca netemeinic, exonerarea petentului de la plata amenzii aplicate, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.11.2012, sub nr._, petentul M. E.-F., prin reprezentant- avocat cu împuternicire la fila 3 din dosar, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 20.11.2012, de către Postul de Poliție J., ca fiind netemeinic.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data de 20.11.2012, circula în localitatea J. pe direcția J. de Sus către DN1A, respectiv Cluj-G. și, la un moment dat, s-a apropiat de un atelaj tras de cai care circula pe banda sa, motiv pentru care a hotărât să-l depășească, deoarece, din sens opus, nu circula niciun vehicul, banda respectivă fiind liberă, astfel că, de la distanță corespunzătoare, a semnalizat și a început manevra de depășire. A mai arătat petentul că, după ce a început manevra, când era cam la vreo douăzeci de metri de atelaj, calul a schimbat brusc direcția atelajului spre stânga, probabil pentru a intra pe un drum secundar care era în apropiere, fără ca persoana care conducea atelajul să fi semnalizat și, cu atât mai puțin, fără să se asigure.
A menționat, totodată, petentul că a pus frână, însă, a atins aripa dreaptă față a autovehiculului propriu de atelaj, aceasta fiind singura avarie. Totuși, petentul a învederat instanței faptul că o persoană din apropiere, care văzuse incidentul, a sunat la 112 și, în scurt timp, a sosit un echipaj de poliție care a constatat că el nu ar fi respectat procedura de depășire, având în vedere că persoana ce conducea atelajul semnalizase, lucru nereal din moment ce drumul era necirculat, el a văzut de la distanță mare atelajul și orice intenție de schimbare a direcției de mers, dacă era semnalizată, ar fi fost ușor de observat.
A apreciat, astfel, petentul că a respectat procedura legală de depășire, motiv pentru care a considerat netemeinic procesul-verbal contestat.
În drept, au fost invocate prevederile OUG nr. 195/2002 și OG nr. 2/2001.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cea cu martori. La dosarul cauzei, s-a depus copia procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 20.11.2012 (fila 4).
La data de 08.01.2013, prin serviciul registratură al acestei instanțe, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea comunicată de către intimat (filele 11-12). Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 20.11.2012, ca fiind temeinic și legal încheiat. A arătat intimatul că: sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001, iar, sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
A apreciat intimatul că, în cazul constatării accidentelor din care rezultă doar pagube materiale, agentul constatator nu are la îndemână pentru stabilirea împrejurărilor producerii impactului și, implicit, a stabilirii vinovăției, decât declarațiile părților implicate în evenimentul rutier, regulile de prioritate/circulație aplicabile în locul impactului și analiza poziționării avariilor la vehiculele de circulație, fiind extrem de rare situațiile în care acesta poate identifica eventuali martori oculari.
A mai solicitat intimatul instanței să constate că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând întotdeauna dovadă până la proba contrară. Ori, petentul, prin susținerile sale, nu a reușit să facă dovada contrară stării de fapt reținute prin actul de constatare și sancționare a contravenției. În consecință, măsura aplicată de către agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul-verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115- art. 118 din Codul de Procedură Civilă, OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
În probațiune, intimatul a depus la dosarul cauzei copia procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 20.11.2012 (fila 13) și declarațiile luate la momentul producerii evenimentului, anume declarația petentului M. E. F. (filele 16-17) și declarația celuilalt conducător de vehicul, numitul O. A. (filele 14-15).
Prin încheierea de ședință din data de 08.01.2013, parte integrantă din prezenta hotărâre, conform dispozițiilor art. 119 din OUG nr. 195/2002, s-a dispus citarea celuilalt conducător de vehicul, numitul O. A. și, raportat la prevederile art. 167 din Codul de Procedura Civilă, instanța a încuviințat, în probațiune, pentru petent proba testimonială cu audierea martorului V. A., persoană care a fost prezentă la locul accidentului și a sunat la 112. Proba testimonială a fost administrată în cadrul ședinței publice de astăzi, 29.01.2013, declarația martorului fiind consemnată la fila 28 din dosar. Totodată, la termenul de judecată de astăzi, 29.01.2013, reprezentantul petentului a depus, în probațiune, la dosar o adeverință de la locul de muncă al petentului (fila 29), astfel că instanța, conform prevederilor art. 167 din Codul de Procedură Civilă, a mai încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, după care a reținut cauza în pronunțare.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, la data de 20.11.2012, prin procesul-verbal de contravenție . nr._, petentul a fost sancționat contravențional prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 420 lei și a sancțiunii complementare constând în reținerea permisului de conducere, pentru încălcarea dispozițiilor art. 118 alin. 1 din RAOUG nr. 195/2002, faptă ce se sancționează conform art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002. Pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale, agentul constatator a reținut că, în timp ce conducea autoutilitara marca F. cu nr. de înmatriculare_, pe DJ109A, din direcția J. de Sus către DN1C, efectuând manevra de depășire a unui atelaj fără a se asigura corespunzător, a intrat în coliziune dreapta, respectiv partea dreaptă față a autoutilitarei cu partea stângă spate a atelajului Hipo.
Apreciind că nu este vinovat de săvârșirea faptei contravenționale pentru care a fost sancționat, petentul a înaintat prezenta plângere contravențională, solicitând anularea procesului-verbal ca fiind netemeinic.
În drept, potrivit art. 118 lit. a din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 (HG nr. 1391/2006), conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat să se asigure că acela care îl urmează sau îl precedă nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare și că poate depăși fără a pune în pericol sau fără a stânjeni circulația din sens opus. Referindu-se la nerespectarea acestui tip de obligație, art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, reglementează ca fiind contravenție și arată că se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a faptei de a nu respecta regulile privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale. Amenda ce se aplică pentru contravenția reținută în sarcina petentului se individualizează, în baza prevederilor art. 98 din OUG nr. 195/2002, conform cărora amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, un punct-amendă reprezentând valoric 10% din salariul minim brut pe economie, astfel cum este stabilit prin hotărâre a Guvernului, iar clasa a III-a de sancțiuni impune ca amenda să fie stabilită în cuantumul care corespunde unui număr de la 6 la 8 puncte-amendă.
Dispozițiile OUG nr. 195/2002 se întregesc cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Conform prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ (fila 4) îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege. De altfel, nici petentul, în motivarea plângerii contravenționale, nu a invocat aspecte de întocmire nelegală a actului de sancționare, ci doar aspecte care privesc lipsa de temeinicie a procesului-verbal contestat.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează o plângere contravențională împotriva unui act de sancționare întemeiat pe legislația rutieră, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza I. P.”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauza „Öztürk împotriva Germanei”).
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza “I. P. împotriva României” și reiterată în cauza „N. G. împotriva României”, hotărâri în cuprinsul cărora s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției. Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentului i-au fost oferite mijloace pentru a proba netemeincia actului de constatare și sancționare a contravenției, fiind administrate de către instanță atât proba testimonială, cât și proba cu înscrisuri, mijloace de probă ce au fost în măsură să ilustreze o sancționare netemeinică.
Astfel, proba testimoniala cu audierea martorului V. A., a cărui declarație a fost consemnată la fila 28 din dosar a fost în măsură să ofere instanței clarificarea situației de fapt și să probeze netemeinicia actului de sancționare, cu atât mai mult cu cât martorul a fost martor ocular al accidentului, a observat în mod nemijlocit desfășurarea evenimentelor, coliziunea celor două vehicule având loc în fața locuinței sale și, chiar, a apelat serviciul de urgență, anume poliția comunală, pentru a raporta accidentul. A învederat acest martor instanței împrejurarea că nu a fost semnalizată intenția de a schima direcția de mers de către conducătorul atelajului, ci acesta doar a schimbat dintr-o dată direcția atelajului către stânga, întrucât voia să meargă pe o stradă lăturalnică către stânga. A mai arătat acest martor- la rândul său, conducător auto- ca petentul nu circula cu viteză la momentul accidentului și că drumul avea vizibilitate și nu era deloc circulat, împrejurări de natură a conduce la concluzia că petentul a manifestat un comportament diligent și că, în cazul în care conducătorul atelajului ar fi respectat regulile de circulație și ar fi semnalizat corespunzător direcția de mers, accidentul nu s-ar fi produs. Mai mult decât atât, coroborând proba testimonială cu cea a înscrisurilor administrate de către instanță, cu precădere, adeverința depusă la fila 29 din dosar din care reiese faptul că petentul este șofer profesionist, instanța apreciază că acesta a respectat regulile de circulație la momentul la care a avut loc accidentul și nu ar fi efectuat o manevră de depășire cu încălcarea flagrantă a regulilor de circulație, manevră care ar fi pus în pericol atât valorile sociale protejate de legiuitor prin reglementarea OUG nr. 195/2002, cât și propria sa existență din moment ce meseria sa de șofer ar fi pusă în pericol prin aplicarea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere pentru o perioadă de 60 de zile.
Instanța apreciază, așadar, că situația faptică reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție nu este corespunzătoare adevărului și, în consecință, nu justifică sancțiunile contravenționale aplicate în condițiile în care nu a existat o culpa a petentului, o vinovăție a sa în ceea ce privește nerespectarea regulilor privind efectuarea manevrei de depășire.
Pentru considerentele expuse mai sus, apreciind că sancțiunile contravenționale aplicate petentului nu sunt justificate, conform dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța urmează a admite plângerea contravențională și a anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, întocmit la data de 20.11.2012 de către Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj- Post Poliție J.. Vor fi înlăturate, astfel, sancțiunile contravenționale aplicate prin procesul-verbal anulat în sensul că va fi exonerat petentul de plata amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de 420 lei și va fi înlăturată sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere. Se va institui, așadar, în sarcina intimatului obligația de a restitui petentului permisul de conducere reținut în temeiul procesului-verbal anulat.
În temeiul art. 274 din Codul de Procedura Civilă și a principiului disponibilității, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul M. E.-F., cu domiciliul în localitatea G., ., jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj- Secția 7 Poliție Rurală G., cu sediul în localitatea Cluj-N., ., jud. Cluj și, în consecință:
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, întocmit la data de 20.11.2012 de către Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj- Post Poliție J..
Înlătură sancțiunile contravenționale aplicate prin procesul-verbal anulat în sensul că exonerează petentul de plata amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de 420 lei și înlătură sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere.
Dispune ca intimatul să restituie petentului permisul de conducere reținut în temeiul procesului-verbal anulat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2013.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. Racovița M. L.
Red.D./Dact.D.
4 ex./04.02.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Fond funciar. Sentința nr. 690/2013. Judecătoria GHERLA → |
|---|
