Pretenţii. Sentința nr. 1018/2013. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1018/2013 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 955/235/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1018/2013
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2013
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: C. S.
GREFIER: M. G. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta D. P. SP Z.O.O-REPREZENTATĂ DE SCA VILAU MITEL, în contradictoriu cu pârâta S.C. LR A. S.R.L, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că s-au depus la dosar concluzii scrise din partea reprezentantului pârâtei și note scrise din partea reprezentantului reclamantei.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.10.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise și având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 06.11.2013.
INSTANȚA
Deliberând reține că prin acțiunea civilă formulată de reclamanta D. P. SP ZOO, în contradictoriu cu pârâta ., se solicită instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 76.673,13 lei, echivalentul sumei de 17.477,35 Euro, constituind rest de plată aferent facturii nr. FW556238/10/D./10.12.201, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumei mai sus amintite, dobândă calculată începând cu data de 09.02.2011 și până la data plății efective și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că între părți există raporturi contractuale începând cu anul 2009, fiind emise mai multe facturi, una dintre acestea fiind cea care face obiectul prezentului dosar și întrucât aceasta a fost achitată doar parțial, s-a promovat prezenta acțiune.
Prezentei cereri îi sunt aplicabile dispozițiile noului cod de procedură civilă.
În temeiul art.194-197 din noul cod de procedură civilă s-a parcurs etapele de regularizare și comunicare a cererii de chemare în judecată; în această etapă, pârâta a depus o întâmpinare, prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii, cu motivarea că s-a achitat parțial factura ce face obiectul prezentului dosar, fiind sistată efectuarea plăților datorită obiecțiunilor societății pârâte cu privire la calitatea mărfii livrate și refuzul societății reclamante de a elibera la fiecare transport, declarație de conformitate și certificat de calitate. Se mai arată că societatea pârâtă a sesizat în mai multe rânduri societatea reclamantă cu privire la calitatea mărfii livrate, dar fără rezultat solicitând astfel ca din diferența de preț rămasă de achitat să se scadă costurile suplimentare pe care le-a suportat prin refacerea ferestrelor restituite de terțul care le-a comandat, pe motiv că lemnul a determinat această restituire.
Pârâta a mai invocat excepția inadmisibilității cererii pe motiv că nu a fost respectată procedura prealabilă a concilierii.
Conform art.237 cod procedură civilă, instanța a trecut la etapa cercetării procesului, cu termen, azi, în cadrul căruia instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâtă, pe care o va respinge, ca neîntemeiată întrucât există la dosarul cauzei dovadă că pârâta a fost convocată la conciliere însă acesta nu a participat iar pe de altă parte instanța, în temeiul art.227 din noul cod de procedură civilă, raportat la art.2 alin.1 din legea nr.192/2006, cu modificările ulterioare, a dispus părților să participe la o ședință de informare cu privire la avantajele medierii, pentru că este posibil ca acest litigiu să fie soluționat pe calea medierii, însă cu toate aceste medierea dintre părți nu a fost posibilă.
În această etapă a încuviințat probele scrise propuse prin cererea de chemare în judecată și întâmpinare și a constatat că cererea pârâtei prin reprezentat de suplimentare a probatoriului respectiv încuviințarea probei cu expertiză contabilă, nu se încadrează în dispozițiile art.254 alin.2 pct.1-6 din noul cod de procedură civilă, motiv pentru care a respins cerere de suplimentare a probatoriului.
Analizând pe fond cererea dedusă judecății raportat la probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Între părți au luat naștere raporturi juridice între profesioniști având la bază comenzile înaintate de societatea pârâtă către reclamantă, prin care solicita furnizarea de produse din lemn aflate în gama de produse comercializate de reclamantă.
O astfel de comandă a avut loc în 29.11.2010 în baza căreia a fost emisă factura fiscală nr. FW556238/10/D./10.12.2010 pentru suma de 30.477,35 Euro.
Societatea pârâtă a acceptat mărfurile comandate, le-a recepționat și a făcut plăți parțiale din această factură, respectiv a achitat, din suma totală facturată, suma de 13.000 Euro în trei tranșe, una în data de 03.08.2011 – 5000 Euro, a doua în data de 20.09.2011 – 5000 Euro și a treia în 25.11.2011 în sumă de 3000 euro. Urmare a acestor plăți parțiale a mai rămas un rest de plată din factura mai sus menționată de 17,477,35 Euro ( în echivalent 76.673,13 lei). Din 2010, data emiterii facturii și până la data procesului, societatea pârâtă nu a invocat nici un fel de obiecțiune legată de prețul mărfii livrate, de calitatea lemnului livrat, garanție sau vicii ascunse ale acestuia.
În momentul livrării materialului lemnos, societatea pârâtă a recepționat marfă fără obiecții, trecând la utilizarea lui pentru producerea de produse finite (ex. ferestre).
Abia în 2012, după ce societatea pârâtă a produs și livrat unui terț ferestre, care i-au fost returnate pe motiv de nerespectare a calității, societatea pârâtă a invocat, ca motiv de refuz a plății diferenței de preț rămas neachitat, calitatea necorespunzătoare a lemnului livrat de societatea reclamantă, în sensul că ar fi apărut o albăstreală pe acest lemn, ceea ce ar fi determinat scăderea calității lemnului.
Prin întâmpinarea depusă și nu acțiune reconvențională, societatea pârâtă a solicitat a fi obligată doar la plata sumei de 15.164,13 lei, întrucât se impune a fi scăzută din suma totală, suma de 61.509 lei ce reprezintă costurile suplimentare pe care le-a suportat prin refacerea ferestrelor restituite de terțul care le-a comandat, pe motiv că lemnul a determinat această restituire.
Aspectele invocate de societatea pârâtă referitoare la calitatea lemnului livrat, ca motiv de reducere a diferenței de preț rămas neachitat, nu pot fi reținute ca justificare a acestei neplăți, întrucât societatea pârâtă în 2010, având de recepționat lemnul trebuia să ceară o garanție legată de calitatea lemnului, garanție care era dată de producător (nefiind una prevăzută de lege, pentru bunurile mobile) și care trebuia să se încadreze în standardele de calitate ISO; de asemenea, societatea pârâtă trebuia să refuze recepția mărfii în cazul constatării unor deficiențe de calitate a lemnului, ceea ce nu a făcut.
Faptul că produsele finite din lemn produse de societatea pârâtă (ferestre) au fost restituite de acel terț pentru că nu erau conforme cu cele solicitate, nu pot fi puse pe seama calității lemnului, întrucât aici pot apărea mai mulți factori care pot influența calitatea produselor finite, cum ar fi modul și locul unde a fost depozitat lemnul, procesul de fabricație a produselor finite din lemn, calitatea lacurilor vopselelor folosite, etc. la aceste produse.
În privința calității lemnului livrat de societatea reclamantă societății pârâte, s-a depus la dosarul cauzei dovadă că acesta deține un certificat de calitate ISO9001: 2008.
De asemenea, societatea pârâtă, în 6 luni de la recepționarea lemnului livrat de societatea reclamantă, trebuia să invoce existența viciilor ascunse și să restituie marfa, astfel că invocarea lor azi în prezenta cauză este prescrisă, fiind fără nici un efect.
Din cele arătate mai sus, instanța reține fără nici un dubiu că societatea reclamantă este îndreptățită legal și contractual să pretindă de la societatea pârâtă diferența de preț neachitat pentru mărfurile livrate, întrucât societatea reclamantă deține o creanță reflectată în factura acceptată la plată de societatea pârâtă prin plățile parțiale, creanță care are un caracter cert, lichid și exigibil, conform art. 662 Cod civil.
De asemenea, societatea reclamantă este îndreptățită să pretindă de la societatea pârâtă și dobânda legală aferentă debitului restant, întrucât conforma art. 1073 cod civil vechi aplicabil în cauză, raportat la momentul nașterii raportului obligațional între părți, creditorul are dreptul de a primi îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar are dreptul la o dezdăunare, iar conform art. 43 Cod comercial, aplicabil și el în cauză, datoriile comerciale lichide și plătibile în bani, produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.
Lipsa de folosință a sumei de bani prezumă creditorul că suferă un prejudiciu constând în cuantumul dobânzii legale calculate pe durata întârzierii în executare.
Față de aceste considerente, instanța în temeiul art. 969, 970 Cod civil vechi, art. 43, 46 Cod comercial, art. 1073 Cod civil vechi, art. 2, 4 OG nr. 2/2000, va admite acțiunea societății reclamante împotriva societății pârâte, așa cum a fost formulată respectiv va obliga societatea pârâtă la plata sumei de 76.673,13 lei, echivalentul în lei a sumei de 17.477,35 euro, la cursul BNR din data de 28.01.2013, reprezentând diferență de preț neachitat, plus dobânda legală aferentă debitului datorat începând cu data de 9.02.2011 și până la achitarea lui integrală.
În temeiul art. 453 din noul cod de procedură civilă, va obliga pârâta la plata sumei de 6390,39 lei, în favoarea reclamantei reprezetnînd cheltuieli de judecată, respectiv taxe de timbru și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta D. P. SP Z.O.O-REPREZENTATĂ DE SCA VILAU MITEL - ., CALEA GRIVIȚEI, nr. 143 MEZANI împotriva pârâtei S.C. LR A. S.R.L. - G., P-ȚA UNIRII, nr. 218, J. CLUJ și în consecință:
Obligă societatea pârâtă la plata sumei de 76.673,13 lei, echivalentul în lei a sumei de 17.477,35 euro, la cursul BNR din data de 28.01.2013, reprezentând diferență de preț neachitat, plus dobânda legală aferentă debitului datorat începând cu data de 9.02.2011 și până la achitarea lui integrală.
În temeiul art. 453 din noul cod de procedură civilă obligă pârâta la plata sumei de 6390,39 lei, în favoarea reclamantei reprezetnînd cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședința publică din 6.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. StănilăMatedan G. M.
Red CS/22.11.2013
Dact. MGM/16.12.2013/4 ex.
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 359/2013. Judecătoria GHERLA | Evacuare. Sentința nr. 544/2013. Judecătoria GHERLA → |
|---|
