Plângere contravenţională. Sentința nr. 151/2013. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 151/2013 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 3689/235/2012
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 151/2013
Ședința publică de la 05 Februarie 2013
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: D. O.–M.
GREFIER: Racovița M. L.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de către petenta . în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, se constată lipsa părților.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a II-a strigare, conform art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești (Hotărârea CSM nr. 387/2005), nu se prezintă niciuna din părți, însă, la dosarul cauzei (fila 6) există o cerere de judecare în lipsă din partea petentei, astfel că judecata va continua chiar în lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că s-a depus la dosar, din partea petentei, dovada calității de reprezentant a administratorului special P. V. R., copia certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate a vehiculului cu nr._, sens în care nu mai este necesară comunicarea datelor solicitate de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor Cluj.
Conform prevederilor art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciind că acest mijloc de probă este legal, pertinent, concludent și util soluționării cauzei, fiind de natură a proba temeinicia pretențiilor deduse judecății.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, deoarece părțile legal citate nu sunt prezente pentru a pune concluzii în fond, rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.12.2012, sub nr._, petenta ., prin administrator special P. V.-R., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- CESTRIN, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 14.11.2012. În subsidiar, prin corelare cu gravitatea faptei, petenta a solicitat aplicarea sancțiunii avertismentului.
A invocat petenta, pe cale de excepție, nulitatea absolută a procesului-verbal având în vedere dispozițiile art. 19 alin. 1 raportat la art. 17 din OG nr. 2/2001, din moment ce înscrisul nu poartă semnătura agentului constatator, semnătura electronică neputând fi considerată identică cu semnătura olografă. A mai apreciat petenta că procesul-verbal este nul absolut conform dispozițiilor art. 16 alin. 1 raportat la art. 17 din OG nr. 2/2001, deoarece lipsește mențiunea privind sediul contravenientei, din moment ce sediul societății nu este cel menționat, din certificatul de înregistrare al petentei reieșind faptul că sediul acesteia este în Cluj-N., Piața 1 Mai, nr. 1-2, jud. Cluj sau mențiunea privind numărul de înregistrare la Registrul Comerțului, ceea ce i-a cauzat o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel. Tot pe cale de excepție, petenta a mai invocat nulitatea absolută a procesului-verbal pentru încălcarea prevederilor art. 19 și art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, din moment ce actul a fost încheiat în lipsa contravenientului, acesta neavând posibilitatea de a formula obiecțiuni și nici nu a fost semnat de vreun martor care să ateste lipsa sau refuzul contravenientului de a semna.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, petenta a arătat că, în lumina jurisprudenței CEDO și a prevederilor art. 6 din Convenția EDO, intimata este cea care trebuie să facă dovada celor înscrise în cuprinsul procesului-verbal prin proba foto.
În sfârșit, petenta a apreciat că, raportat la prevederile art. 5 alin. 5 și art. 7 din OG nr. 2/2001, în cauză nu se justifică sancționarea cu amendă în cuantum atât de mare având în vedere pericolul social redus al faptei săvârșite și faptul că nu s-a produs niciun fel de consecința negativă pentru participanții la trafic.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile din OG nr. 2/2001 și OG nr. 15/2002.
În probațiune, s-a depus la dosarul cauzei copia procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 14.11.2012 (fila 8), dovada de comunicare a procesului-verbal (fila 9) și copia certificatului de înregistrare al societății petente . (fila 10).
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 21.12.2012, prin serviciul registratură al acestei instanțe, intimata a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri în probațiune în vederea dovedirii contravenției, anume dovada certificatului calificat și a autorizației de control a agentului constatator P. C. D. având valabilitate pentru perioada 03.08._12 (fila 16) și fotografia ilustrând săvârșirea contravenției (fila 17). Conform dispozițiilor instanței, la data de 25.01.2013, intimata a depus la dosarul cauzei (fila 22) dovada certificatului calificat și a autorizației de control a agentului constatator P. C. D. având valabilitate pentru perioada 01.08._13.
Totodată, la solicitarea instanței, prin serviciul registratură al acestei instanței, la data de 05.02.2013, petenta a depus la dosarul cauzei copia încheierii nr._ din data de 09.10.2009, de natură a face dovada calității de administrator special a numitului P. V.-R. pentru societatea petentă (filele 28-29), copia cărții de identitate a vehicului cu nr. de înmatriculare_ (filele 30-31) și copia certificatului de înmatriculare a vehiculului cu nr._ (fila 32).
La termenul de judecată de astăzi, 05.02.2013, în temeiul prevederilor art. 167 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, după care a reținut cauza în pronunțare.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, la data de 13.11.2012, agentul constatator C. D. P. din cadrul intimatei C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, subunitatea CESTRIN a interogat baza de date și a constatat că, la data de 02.11.2012, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei ., a fost fotografiat cu ajutorul unei camere video ANPR, întrucât acest nr. de înmatriculare nu s-a regăsit în baza de date în care sunt conținute toate rovinetele valabile la data înregistrării contravenției, respectiv data de 02.11.2012, ora 09:40, după cum reiese din fișa conținând fotografia dovadă a săvârșirii contravenției (fila 17). În consecință, la data de 14.11.2012, același agent constatator a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ (fila 8), fiind sancționată contravențional petenta, în calitate de utilizator al vehiculului categoria E cu nr. de înmatriculare_, prin aplicarea sancțiunii amenzii în cuantum de 2.750 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002, pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002. Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa contravenientei sau a vreunui martor, după cum s-a arătat în chiar cuprinsul actului și i-a fost comunicat acesteia la data de 23.11.2012 (fila 9).
Apreciind că procesul-verbal de contravenție nu a fost în mod legal întocmit, petenta a promovat prezenta plângere contravențională, solicitând anularea actului de sancționare.
În drept, potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 144/2012, fapta de a circula fără a deține rovineta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă, amendă având limite între 2.750 lei și 3.000 lei, pentru vehiculele de transport marfă cu MTMA mai mare sau egal cu 12 t, cu maximum 3 axe inclusiv, conform anexei II a aceluiași act normativ.
Reglementând maniera în care pot fi constatate și sancționate asemenea contravenții, art. 9 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002 arată că se poate face constatarea contravențiilor și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, după cum este și cazul procesului-verbal de contravenție contestat. În această ipoteză, procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
În temeiul art. 10 din OG nr. 15/2002, contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Conform prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 14.11.2012 îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege. În acest sens, instanța urmează a efectua analiza motivelor de nelegalitate invocate de către petentă, ce s-au apreciat ca fiind excepții în cuprinsul plângerii contravenționale. Totuși, maniera în care au fost formulate susținerile petentei “pe cale de excepție” ilustrează faptul că aceste alegații sunt, în fapt, apărări de fond, ce privesc legalitatea procesului-verbal de contravenție, astfel că instanța urmează a face o analiză a lor în cele ce urmează, adică în contextul aprecierii asupra legalității actului de sancționare.
1. În acest sens, instanța reține că petenta a invocat nulitatea absolută a procesului-verbal pentru încălcarea dispozițiilor art. 19 alin. 1 raportat la art. 17 din OG nr. 2/2001, din moment ce înscrisul nu poartă semnătura agentului constatator, semnătura electronică neputând fi considerată identică cu semnătura olografă. Totuși, instanța apreciază că, în chiar cuprinsul procesului-verbal, este inserată mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către agentul constatator C. D. P., în baza certificatului calificat depus de către intimată la fila 22 din dosar. În acest context, apare evident faptul că exigențele de legalitate cu privire la forma actului sancționator au fost respectate, utilizându-se o formă echivalentă, forma electronică, recunoscută și consacrată în mod expres de către legiuitor prin intermediul Legii nr. 455/2001. De altfel, semnătura electronică nu este altceva decât forma digitală a semnăturii olografe, în sensul că este reflexia în spațiul virtual al acesteia și orice semnătură electronică are aceleași funcționalități și aplicabilități ca și semnătura olografă; chiar mai mult decât atât, modul ei de utilizare o recomandă din punctul de vedere al securității și integrității.
2. A mai apreciat petenta că procesul-verbal este nul absolut conform dispozițiilor art. 16 alin. 1 raportat la art. 17 din OG nr. 2/2001, deoarece lipsește mențiunea privind sediul contravenientei, din moment ce sediul societății nu este cel menționat. Instanța consideră, însă, că aceasta susținere este neîntemeiată raportat la prevederile art. 9 din OG nr. 15/2002 ce reglementează maniera concretă în care se constată și se sancționează contravenții de genul celei pentru care petenta a fost sancționată prin procesul-verbal de contravenție contestat și la copia cărții de identitate sau a certificatului de înmatriculare a vehicului cu nr. de înmatriculare_ ce s-a constatat că a folosit rețeaua de drumuri naționale din România fără a achita taxa de drum. Astfel, aceste înscrisuri depuse de către petentă la filele 30-32 ilustrează împrejurarea că, în evidențele Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, vehiculul pentru care a fost aplicată sancțiunea este înregistrat, din data de 09.10.2007, pe numele societății B.&B. SA, cu sediul pe ., Cluj-N.. Ori, această societate este și cea sancționată în calitate de contravenientă prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 14.11.2012 (fila 8). Împrejurarea că sediul trecut în certificatul de înmatriculare al vehiculului nu este sediul real al societății deținătoare nu-i poate fi opozabilă intimatei din moment ce, în evidențele MAI, sediul societății apare ca fiind cel menționat în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
De altfel, neîntemeiată este și susținerea petentei cu privire la nulitatea absolută a actului contestat pentru că lipsește mențiunea privind numărul de înregistrare la Registrul Comerțului, deoarece nu s-a arătat vătămarea ce i-a fost cauzată în această manieră, ci doar s-a alegat existența unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel, fără ca această atingere a drepturilor procesuale să fie individualizată.
3. În sfârșit, petenta a mai invocat nulitatea absolută a procesului-verbal pentru încălcarea prevederilor art. 19 și art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, din moment ce actul a fost încheiat în lipsa contravenientului, acesta neavând posibilitatea de a formula obiecțiuni și nici nu a fost semnat de vreun martor care să ateste lipsa sau refuzul contravenientului de a semna. Instanța apreciază, însă, că și această susținere este nefondată. Prin chiar modalitatea de întocmire și de transmitere a procesului-verbal, anume generarea și semnarea sa în formă electronică, urmată de comunicarea actului de sancționare prin poștă, acest lucru nu ar fi fost posibil. Totuși, dreptul contravenientului de a formula obiecțiuni, singurul drept ce ar putea decurge din aceea că procesul-verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului, nu a fost încălcat, nu i s-a produs acestuia o vătămare care să nu poată fi înlăturată, de natură să conducă la pronunțarea nulității relative a procesului-verbal, conform Deciziei nr. XII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Secțiile Unite, din moment ce eventualele obiecțiuni și explicații aduse procesului-verbal de constatare a contravenției pot fi formulate în cadrul unei acțiuni în justiție, precum cea de față, având ca obiect plângere contravențională.
Raportat la faptul că lipsește semnătura martorului care să ateste lipsa sau refuzul contravenientului de a semna, instanta reține că simpla analiză a procesului-verbal contestat este în măsură să ilustreze faptul că s-a procedat în conformitate cu prevederile art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind precizate motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului sau a martorilor, anume modalitatea în care s-a constatat contravenția, modalitate prevăzută în cuprinsul art. 9 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002. Astfel, în acord cu aceste prevederi legale, constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Instanța apreciază, așadar, că nu au fost încălcate prevederile art. 19 din OG nr. 2/2001, deoarece există o reglementare specială în cuprinsul OG nr. 15/2002 pentru a detalia maniera de constatare a contravențiilor de genul celei pentru care petenta a fost sancționată prin procesul-verbal contestat și, mai mult decât atât, lipsa martorului și a contravenientului au fost justificate în chiar cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează fapte de încălcare a normelor legale ce vizează aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, având în vedere natura faptei imputate, a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauzele „Öztürk împotriva Germaniei”, „Huseyin Turan împotriva Turciei”) sau a scopului punitiv al sancțiunii amenzii și caracterul general al normei de drept încălcate, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza N. G.”.
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza „N. G. împotriva României”, mai sus menționată, în care s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovadă contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că, din moment ce petenta nu a fost în măsură să prezinte niciun mijloc de probă de natură a ilustra netemeinicia stării de fapt reținute de către organul constatator și, implicit sancționarea sa nelegală, procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit.
Astfel, petentei i s-a oferit de către instanță posibilitatea dovedirii unei stări de fapt netemeinice, fiindu-i încuviințate în probațiune înscrisurile depuse la dosarul cauzei, înscrisuri care, însă, nu sunt de natură a ilustra netemeinicia actului de sancționare. În consecință, instanța consideră că starea de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal este una temeinică, la data de 02.11.2012, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând societății petente ., după cum rezultă din înscrisurile existente la filele 30-32 din dosar, a circulat pe DN 1 C la km 18+400 m, în localitatea J., fără a deține rovinetă validă, în acest sens fiind fotografia martor a săvârșirii contravenției (fila 17), înscris ce reprezintă o probă de necontestat în contextul existenței la dosar și a dovezii certificatului calificat și a autorizației de control a agentului constatator C. D. P. (fila 22).
Cu privire la sancțiunea aplicată petentei, amendă în cuantum de 2.750 lei, instanța apreciază că aceasta a fost corect individualizată în temeiul prevederilor art. 8 din OG nr. 15/2002. Totuși, petenta a solicitat modificarea procesului-verbal contravențional, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului. În ceea ce privește această solicitare a petentei, instanța va realiza analiza principiului proporționalității sancțiunii, ce trebuie efectuat în aplicarea oricărei sancțiuni contravenționale. Trebuie observat, așadar, că dispozițiile OG nr. 15/2002 au un scop determinat, impus de art. 11 din acest act normativ ce arată că stabilirea nivelului tarifelor de trecere și al tarifelor de concesiune are la bază principiul recuperării costurilor de construcție, de operare și de întreținere. Mai mult, alin. 2 al acestui text de lege ilustrează faptul că aplicarea și colectarea tarifelor de trecere și de utilizare, precum și urmărirea plății acestora se fac în așa fel încât fluxul liber de trafic să fie perturbat cât se poate de puțin și să se evite controalele și verificările obligatorii exercitate la granițele interne ale Comunității Europene. Se poate, astfel, reține cu ușurință scopul de protecție și prevenție a acestor norme legale, instituite în sprijinul conducătorilor auto și, chiar, a întregii populații care trebuie să beneficieze de condiții optime pentru fluența traficului, iar aceste condiții sunt asigurate doar printr-o întreținere adecvată a drumului, întreținere ce implică anumite costuri, scopul instituirii taxei de drum fiind tocmai acela al asigurării fondurilor necesare pentru întreținerea și dezvoltarea rețelei de drumuri.
Raportat la dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, ce impun ca, la stabilirea sancțiunii să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentei este legală și temeinică, fiind corect individualizată față de gradul de pericol social ridicat ce a rezidat în mod concret din fapta sa.
Astfel, fapta contravențională a petentei a constat, în mod concret, în permiterea circulației unui autovehicul de transport marfa, după cum reiese din chiar fotografia martor al săvârșirii contravenției, fără a achita taxa de drum corespunzătoare. Ori, este de notorietate faptul că astfel de vehicule contribuie la deteriorarea carosabilului și, în timp, sunt necesare efectuarea de reparații pentru întreținerea și utilizarea corespunzătoare a drumului. În condițiile în care entitatea petentă nu a înțeles să-și respecte obligațiile impuse de lege în sarcina sa, de a achita contravaloarea taxei de drum, al cărui scop a fost deja ilustrat, apare evident gradul de pericol ce a rezidat din fapta sa, gravitatea comportamentului contravențional putând avea ca urmare lipsirea companiei intimate de fondurile necesare asigurării siguranței și optimizării drumurilor din România. Această urmare ar fi în mod clar regăsită în condițiile în care toți utilizatorii de vehicule ar aprecia că fapta de a nu achita taxa de drum este de gravitate redusă, deci nu trebuie respectate întocmai obligațiile legale ce o impun.
Așadar, instanța consideră că, raportat la importanța obiectivelor ocrotite de OG nr. 15/2002, din fapta săvârșită în mod concret de către petentă, a rezultat un grad de pericol social ridicat, întrucât au fost puse în pericol valorile atât de importante protejate de legiuitor prin adoptarea unui asemenea act normativ, valori constând în protecția populației împotriva deteriorării și a lipsei de utilitate a drumurilor naționale din România, a asigurării fluxului liber de trafic.
Nu sunt îndeplinite, așadar, exigențele art. 7 din OG nr. 2/2001, ce reglementează sancțiunea avertismentului, această sancțiune putând fi aplicată doar în cazul în care fapta ar fi de gravitate redusă, ceea ce nu poate fi reținut în cauză, raportat la împrejurările concrete ale speței și la valorile sociale încălcate prin fapta concretă a petentului.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează a respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională și a menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, astfel cum a fost întocmit la data de 14.11.2012 de către organul constatator C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- CESTRIN.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petenta ., cu sediul în localitatea Cluj-N., P-ța 1 Mai, nr. 1-2, jud. Cluj, prin administrator special- P. V. R. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6 și, în consecință:
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, astfel cum a fost întocmit la data de 14.11.2012 de către organul constatator C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- CESTRIN.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2013.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. Racovița M. L.
Red.D./Dact.D.
5 ex./11.02.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 893/2013. Judecătoria... | Fond funciar. Sentința nr. 100/2013. Judecătoria GHERLA → |
|---|
