Plângere contravenţională. Sentința nr. 871/2013. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 871/2013 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 4538/211/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.871/2013
Ședința publică din data de 18.09.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-V. T.
GREFIER: T. G.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulată de petentul B. G. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N. R- C., având ca obiect plângere ontravențională.
La apelul nominal făcut în cauză la prima strigare se constată lipsa părților.
La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare potrivit art.104 alin.13 din HCSM nr.387/2005, se constată lipsa părților, însă se constată că la fil.3 din dosarul Judecătoriei Cluj-N. s-a solicitat de către petent judecarea cauzei în lipsă, astfel că instanța trece la judecarea cauzei și în lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța, în temeiul art. 167 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse în probațiune la dosar, apreciind ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare pe baza înscrisurilor depuse la dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 19.02.2013, sub nr. de mai sus, formulată de petentul B. G., în contradictoriu cu intimatul C. S.A.- C.., s-a solicitat în principal anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ încheiat la data de 06.02.2013, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment .
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, procesul verbal de contravenție trebuie să îmbrace forma scrisa deoarece este un act administrativ întocmit de agentul constatator. A arătat că documentele pe hârtie trebuie să aibă semnătură olografă întrucât semnătura electronică este valabilă doar pentru actele în format electronic.
Petentul a susținut că în speță procesul verbal nu este semnat de agentul constatator, fiind incidente prev. art. 17 din OG 2/2001. A mai arătat că intimatul a întocmit un înscris în format electronic, pe care însă nu l-a comunicat petentului în modalitatea prev. de Legea nr. 455/2001.
Petentul a invocat prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale, conf. art. 14 din OG 2/2001, considerând că data aplicării sancțiunii este aceași cu data săvârșirii contravenției.
În probațiune s-a depus copia de pe procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției (f. 4).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Intimatul a fost legal citat dar nu a depus intampinare, însă a depus certificatul calificat al agentului constatator și foto care a stat la baza întocmirii procesului verbal (f.10-11).
La data de 14.05.2013 Judecătoria Cluj-N. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecatoriei G..
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de petent.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ., nr._ încheiat la data de 06.02.2013 de catre organul constatator CNADRN S.A.-C., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei pentru savarsirea contraventiei prev. de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, constatandu-se ca la data de 29.11.2012, pe DN1C la KM 018+400 m, J., autoturismul_, proprietatea petentului a a circulat fara a detine rovinieta valabila.
Analizând conținutul procesului-verbal, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, sub aspectul legalității întocmirii acestuia, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, neputând a fi identificată nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001 care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Sub aspectul constatării nulității absolute a procesului-verbal atacat, pe motivul nerespectării prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001 privind semnătura agentului constatator, instanța reține că procesul-verbal de contravenție conține mențiunea expresă că documentul a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către agentul R. G. R. potrivit certificatului corespunzător emis de Certsign SA, depus de intimată la dosar (f. 10) .
Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile”, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul-verbal corespund întru-totul stării de fapt și de drept reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.
Întrucât art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, se reține că procesul-verbal de contravenție este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe un înscris care, emanând de la intimată și recunoscut de către aceasta, dobândește potrivit legii valoarea unui act autentic, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces-verbal de contravenție.
Referitor la prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale instanța reține că art. 14 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: „Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.”
Procesul verbal a fost încheiat la data de 06.02.2013 (f.4), aceasta fiind data aplicării sancțiunii contravenționale, și a fost comunicat petentului în termenul legal de o lună, având în vedere că petentul a depus, la oficiul poștal plângerea contravențională, la care a atașat copie de pe procesul verbal contestat, la data de 14.02.2013 (f.5).
Conform art. 13 din OG 2/2001 agentul constatator are un termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei pentru a aplica sancțiunea, astfel că data săvârșirii faptei poate să fie diferită de data aplicării sancțiunii.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Conform art. 7 din OG 15/2002 “responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”.
Potrivit, art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, republicată, cu modificările ulterioare, „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.” .
Aplicand aceste prevederi legale la speta, instanta retine ca petentul, fiind utilizator, in calitate de proprietar al autoturismului_ avea obligatia de a detine rovinieta valabila la data constatarii contraventiei, adică 29.11.2012. Intimatul a depus la dosar fotografia care a stat la baza întocmirii procesului verbal în care se vede numărul de înmatriculare al autoturismului petentului. Conform art. 1169 C. Civil, petentul este cel care trebuia să facă dovada că avea rovinietă valabilă pentru autoturismul_, la data de 29.11.2012, însă nu a făcut acest lucru nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal.
Sub aspectul sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal de contravenție, instanța constată a fi corespunzător valorificate dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 sub aspectul proporționalității între sancțiunea concretă și gradul de pericol social al faptei, potrivit anexei 2 la OG nr. 15/2002, cuantumul amenzii contravenționale aplicabile utilizatorilor în cazul lipsei rovinietei valabile, pentru autoturisme, fiind cuprins între 250-500 lei, iar petentul a fost sancționată cu minimul prevăzut de lege, și totodată, față de gradul de pericol social concret al faptei și destinația sumelor care trebuie plătite cu titlu de rovinietă, respectiv pentru finanțarea lucrărilor de construcție, modernizare, întreținere și reparație a drumurilor naționale, potrivit art. 12 alin. 1 din OG nr. 15/2002, instanța consideră că nu se impune nici reindividualizarea sancțiunii aplicate.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul B. G. împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 06.02.2013 de către organul constatator C. S.A.- C., pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunea aplicată prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. G., cu domiciliul în Chiuza, ., jud. Bistrița-Năsăud în contradictoriu cu intimatul C. S.A.- C., cu sediul în mun. Bucuresti, sector 6, .. 401A și în consecință:
Menține procesul verbal ., nr._ încheiat la data de 06.02.2013 de către organul constatator C. S.A.- C..
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2013.
JUDECĂTOR GREFIER
R.-V. T. TUDORIȚA G.
Red.Dact/R.V.T./T.G../4 ex/30.09.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1153/2013.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 802/2013.... → |
|---|
