Pretenţii. Sentința nr. 247/2013. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 247/2013 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 1682/235/2012
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 247/2013
Ședința publică de la 20 Februarie 2013
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: C. S.
GREFIER: M. G. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamantul M. A. V., în contradictoriu cu pârâta B. T., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că s-au depus la dosar concluzii scrise din partea ambelor părți. (f. 15-20).
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13.02.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, pentru a da posibilitatea reclamanților de a depune concluzii scrise și având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 20.02.2013.
INSTANȚA
Deliberând, reține că prin acțiunea civilă formulată de reclamantul M. A. V., în contradictoriu cu pârâta B. T., se solicită instanței să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000 Euro, echivalent în lei 67.350 lei, calculat la valoarea de 4,49 lei/euro, sumă dată cu titlu de împrumut prin contractul de împrumut din 08.02.2011 și care trebuia să fie restituită până la data de 07.12.2011, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale pentru suma arătată mai sus, de la data înaintării prezentei acțiuni și până la achitarea integrală a sumei și la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că deși s-a încercat tot ce s-a putut pentru recuperarea sumei datorate de pârâtă, aceasta nu a achitat suma nici până în prezent și întrucât termenul pentru restituirea sumei a expirat de mult, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care arată că nu se opune admiterii acțiunii, însă nu pentru suma solicitată de reclamant, întrucât nu a primit de la reclamant suma de 15.000 Euro ci doar suma de 10.000 Euro, restul de 5.000 de Euro fiind dobânda pretinsă de reclamant. Mai arată că deși a achitat reclamantului o parte din suma datorată, acesta nu recunoaște sumele restituite, apreciind că aceste sume erau cu titlu de dobânzi. Întrucât nu se opune admiterii acțiunii, pârâta arată că nu este de acord să achite cheltuielile de cheltuielile de judecată.
Analizând probele dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 08.02.2011, părțile au încheiat o convenție materializată în scris, intitulată „contract de împrumut”, prin care reclamantul i-a împrumutat pârâtei suma de 15.000 Euro până la data de 07.12.2011.
Ambele părți au semnat și acceptat conținutul și condițiile contractului încheiat, fiind trecută de către pârâtă și mențiunea „bun și aprobat” (f. 3) pentru suma de 15.000 Euro.
Pârâta, prezentă în fața instanței a recunoscut că a semnat și acceptat în cunoștință de cauză contractul încheiat cu reclamantul.
Cu toate acestea pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract de a restitui împrumutul acordat de reclamant la termenul convenit (07.12.2011), motiv pentru care reclamantul a notificat pârâta la data de 23.01.2012 să restituie împrumutul.
Ca urmare a faptului că notificarea a rămas fără rezultat, reclamantul a promovat prezenta acțiune.
Pârâta prin răspunsurile date la interogatoriu în fața instanței, a recunoscut convenția încheiată cu reclamantul că a semnat-o, că a încasat banii cu titlu de împrumut și că avea obligația să-i restituie, însă a menționat că în fapt a împrumutat suma de 10.000 Euro dar s-a trecut 15.000 Euro pentru că era inclusă și dobânda și a fost de acord să semneze contractul.
Reclamantul a arătat la interogatoriu că așa cum s-a menționat în contract înțelegerea părților a fost pentru un împrumut de 15.000 Euro, fără dobândă, sumă care i-a fost predată pârâtei.
De asemenea reclamantul a arătat că pârâta i-a restituit suma de 300 Euro și că mai are de restituit suma de 14.700 Euro. (f. 38).
Prin întâmpinarea depusă pârâta, prin avocatul ales a invocat apărări de fond în sensul nulității „clauzei penale deghizate”.
Din lecturarea convenției încheiate nu rezultă înserarea vreunei clauze penale de natura celei învederate de pârâtă, ci în contract se prevede că în caz de nerestituire a împrumutului la termenul prevăzut, pârâta se obligă să plătească reclamantului penalități de întârziere de 0,10 %/zi din suma împrumutată.
Prin urmare, textul legal invocat de pârâtă, art. 1, 2 din Legea nr. 313/1879 ( în prezent abrogat prin Codul civil nou), nu-și găsește aplicarea în prezenta cauză, întrucât nu suntem în prezența a nici unei clauze penale deghizate, pentru că obiectul contractului este clar, precis, determinat, iar părțile de comun acord au înserat ca și clauză obligația pârâtei de a plăti penalități de întârziere de 0,10%/zi dacă nu plătește împrumutul la termen.
Cu toate acestea, prin prezenta acțiune reclamantul nu a solicitat pârâtei și plata acestor penalități ci numai restituirea sumei împrumutate, plus dobânda legală.
În consecință, apărarea de fond invocată de pârâtă prin întâmpinare privitor la existența unei clauze penale deghizate care ar duce la anularea ei, nu poate di reținută în cauză de instanță, întrucât din întreg cuprinsul contractului de împrumut nu se poate deduce intenția părților, respectiv a reclamantului de a însera o clauză penală deghizată, adică un împrumut cu dobândă.
De altfel, așa cum pârâta a recunoscut la interogatoriu, aceasta a semnat și trecut personal mențiunea că a împrumutat 15.000 Euro și că contractul este bun și îl aprobă.
În cauză, pârâta a încercat să inducă impresia că reclamantul este o persoană care dă împrumuturi cu camătă, afirmație care însă a fost infirmată de martorul audiat în cauză care a explicat împrejurările în care a ajuns reclamantul să-i dea împrumutul pârâtei și că nu a fost vorba de un împrumut cu dobândă, menționând totodată faptul că pârâta avea o impresie foarte bună despre reclamant, înfățișându-l pe acesta ca pe o persoană „de treabă” care a așteptat-o de bani și nicidecum ca pe un cămătar. (f. 13).
Conform art. 969, 970 cod civil vechi, aplicabil în cauză datorită momentului încheierii actului juridic, „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, iar părțile trebuie să le execute cu bună credință și întocmai cum și le-au asumat.
Din întreaga stare de fapt reținută, instanța apreciază că părțile au încheiat, cu respectarea condițiilor legale, convenția intitulată contract de împrumut și că aceasta este legea lor pe care trebuie să o respecte întocmai și cu bună credință, neputând fi reținut nici un motiv de nulitate a acestuia.
Pentru aceste motive, instanța va da curs cererii reclamantului în sensul obligării pârâtei de a restitui suma rămasă de plată cu titlu de împrumut de 14.700 Euro, ca urmare a recunoașterii ambelor părți că a fost restituită din totalul sumei de 15.000 Euro, suma de 300 Euro, în echivalent în lei de la data plății plus dobânda legală aferentă debitului datorat începând cu data introducerii prezentei acțiuni și până la achitarea integrală a debitului.
În temeiul art.274 cod procedură civilă va pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4463 lei, reprezetnînd taxe de timbru și onorariu avocațial, în favoarea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul M. A. V. - G., G. C., nr. 2, . împotriva pârâtei B. T. - G., STEJARULUI, nr. 16, ., J. CLUJ și în consecință:
Obligă pârâta la plata sumei de 14.700 euro, în echivalentul în lei, în favoarea reclamantului, reprezentând împrumut nerestituit, plus dobânda legală aferentă debitului datorat începând cu data introducerii prezentei acțiuni și până la achitarea integrală a debitului.
În temeiul art.274 cod procedură civilă obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4463 lei, în favoarea reclamantului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. StănilăMatedan G. M.
Red.Dact. CS/CS/19.03.2013
Tipărit/MGM/15.04.2013/4 ex.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Pretenţii. Sentința nr. 1141/2013. Judecătoria GHERLA → |
|---|
