Pretenţii. Sentința nr. 873/2013. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 873/2013 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 665/235/2013
R O ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 873/2013
Ședința publică de la 19 septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. I. L.
GREFIER: S. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamantul S. M. D., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. -R. ASTRA S.A și intervenientul R. R. V., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în cauză la prima și adoua strigare se constată lipsa părților. Se prezintă martorul R. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei care învederează instanței că la data de 25.07.2013 s-a depus prin Serviciul Registratură al instanței de către reclamantă, „precizări” la acțiune (f.74-85), iar la data de 19.09.2013, de către pârâtă o „cerere de amânare a cauzei” (f. 87-91), după care:
Instanța constată că reclamanta a depus precizări privind calculul sumei solicitate prin acțiune și decontul de cheltuieli.
Instanța, din oficiu, pune în discuție „cererea de amânare a cauzei” formulată de către pârâta S.C. A. -R. ASTRA S.A pentru imposibilitatea de natură medicală, de prezentare în fața instanței, a consilierului juridic al societății, Selena N..
Instanța, deliberând, respinge cererea de amânare a cauzei, pârâta S.C. A. -R. ASTRA S.A nefăcând dovada calității de consilier juridic al numitei Selena N. și a împuternicirii de reprezentare a acesteia în acest dosar, având în vedere că la nici un termen de judecată nu s-a prezentat vreun reprezentant al pârâtei.
Instanța procedează la legitimarea martorului R. G., care se legitimează cu C.I. ., nr._, având CNP_, după care procedează la audierea acestuia, declarația luată sub prestare de jurământ religios fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei la fila 92.
În conformitate cu prevederile art. 394 pct. 1 NCPC, având în vedere lipsa părților de la dezbateri, care deși legal citate nu s-au prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.02.2013 sub nr._, reclamantul S. M. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul R. R. V., obligarea acestuia la plata sumei de 3.586,45 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei R. G. ca urmare a faptei săvârșite de către pârât, precum și obligarea pârâtului la plata dobânzii legale pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi următoare datei scadenței – 08.06.2011 – și până la recuperarea integrală a prejudiciului.
În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că urmare a unui accident rutier petrecut în Ungaria la data de 22.04.2011, produs din culpa pârâtului, victima R. G. a beneficiat de asistență medicală în cadrul unității reclamante, S. M. D., în valoare de 3.586,45 lei, conform decontului anexat. Se mai arată că suma precizată acoperă contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei în perioada 23.05._11 și reprezintă o consecință directă a faptei săvârșite de către pârât și că, având în vedere faptul că cel care răspunde de paguba produsă spitalului a fost cunoscut la data de 02.03.2012, în urma comunicării din partea Poliției mun. G. a adresei nr. 764/02.03.2012, numai de la această dată sunt întrunite cumulativ condițiile exercitării dreptului la acțiune prevăzute prin dispozițiile art. 2528 C.civ.
A mai arătat că în concret culpa pârâtului în producerea accidentului rutier rezultă și din considerentele sentinței penale a Judecătoriei Szolnok din dosarul 4.B. 1094/2011/14 și că pârâtului R. R. V. i-a fost comunicată prin adresa nr. 1381/2013 notificarea privind obligația de plată a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de acordarea asistenței medicale victimei R. G., fără ca pârâtul să-și îndeplinească voluntar obligația de plată.
În drept a invocat dispozițiile art. 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art. 998, art. 999 și art.1088 din Codul civil de la 1865, art. 1357 N.C.civ., OG nr. 13/2011.
Acțiunea este scutită de taxa judiciară de timbru în conformitate cu dispozițiile OMJ nr. 760/1999.
La data de 26.03.2013 pârâtul – intervenient forțat R. R. V. a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a numitei . SA (f. 31-34), pârâtul recunoscându-și culpa în producerea accidentului rutier din Ungaria în urma căruia victima R. G. a avut nevoie de îngrijiri medicale și arătând că îngrijirile acordate acesteia în Ungaria, în perioada 22.04._11, au fost suportate integral de către asigurătorul . SA în baza poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA nr._ – asigurat R. R. V. –. A mai arătat că și la S. Clinic de Urgență Cluj victima a beneficiat de asistență medicală asigurată, și că doar reclamanta S. M. D., după o lungă perioadă de timp de la externarea victimei, i-a solicitat să achite cheltuielile de spitalizare pentru numitul R. G., pentru perioada 23.05._11, conform decontului de cheltuieli nr. 8087/14.07.2011 emis de reclamantă. A arătat că nu înțelege să achite aceste cheltuieli în sumă de 3586,45 lei întrucât acestea trebuie recuperate de la asigurătorul de răspundere civilă delictuală . SA în baza dispozițiilor Legii nr. 136/1995.
Prin încheierea de ședință din data de 16.05.2013 (f. 52) instanța a luat act de faptul că, la data de 22.04.2013 reclamantul S. M. D. și-a precizat acțiunea în pretenții cu care a investit instanța, în sensul că aceasta este îndreptată împotriva pârâtei . SA, numitul R. R. V., în calitate de asigurat al acestei pârâtei, participând în proces în calitate de intervenient forțat, în condițiile art. 54 din Legea nr. 136/1995.
Pârâta . SA a formulat întâmpinare și completare la întâmpinare (f. 46-47, f. 49-51, f. 57-59) prin care a arătat că în fapt cheltuielile de spitalizare privind victima R. G. nu reprezintă un prejudiciu direct cauzat prin accidentul de circulație produs de numitul R. R. V., ci acordarea asistenței medicale de către reclamantă s-a realizat în baza contractului de asigurare de sănătate încheiat de victimă. A arătat că potrivit dispozițiilor Ordinului CSA nr. 5/2010 contractul de asigurare de răspundere civilă delictuală acoperă cheltuielile prilejuite de accident cu excepția acelora care sunt suportate din fonduri de asigurări sociale.
Prin „obiecțiunile” formulate (f. 62-69) reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale astfel încât nu se pune problema parcurgerii procedurii concilierii directe prev. de art. 720 ind. 1 C.proc.civ., invocând totodată și prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată victimelor accidentelor rutier nu se suportă din Fondul Unic Național al Asigurărilor Sociale de Sănătate, indiferent dacă victimele sunt sau nu asigurate, asistența medicala fiind decontată de către acest Fond Național numai pentru caz de boală sau dacă asigurații se accidentează, nu și dacă sunt accidentați de o terță persoană.
Instanța a încuviințat, considerându-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile depuse de părți la dosar, respectiv decont cheltuieli (f. 7-12, f. 77-85), copia sentinței Judecătoriei Szolnok din dosarul 4.B. 1094/2011/14 (f. 13-26), poliță asigurare RCA pentru R. R. V. (f. 35-36), fiind totodată administrată și proba testimonială cu martorul R. G. (f. 92).
Analizând întregul probatoriu administrat în cauză, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Conform sentinței Judecătoriei Szolnok din dosarul 4.B. 1094/2011/14 (f. 13-26), coroborat cu susținerile martorului R. G. (f. 92) și cu poziția expresă a numitului R. R. V., la data de 22.04.2011, pe teritoriul Ungariei, intervenientul R. R. V. a cauzat din neglijență un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a martorului R. G., incident care a făcut necesară acordarea, de către reclamanta S. M. D., a asistenței medicale specifice în cadrul acestei unități, în perioada 23.05._11, iar conform decontului de cheltuieli valoarea îngrijirilor medicale acordate se ridică la suma de 3.586,45 lei.
În drept, potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale”.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 998 C.civ., dispoziții în vigoare la data săvârșirii faptei ilicite, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Din analiza prevederilor legale menționate rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
În cauza de față fapta ilicită constă în accidentul de circulație produs din neglijența intervenientul R. R. V., astfel cum a reținut Judecătoria Szolnok din dosarul 4.B. 1094/2011/14 (f. 13-26). De asemenea, din proba cu înscrisuri și proba testimonială administrată în prezenta cauză, se constată producerea unui prejudiciu reclamantei S. M. D. constând în contravaloarea serviciilor medicale acordate martorului R. G., persoană a cărei vătămare este urmarea directă a faptei săvârșite de intervenient, fiind astfel îndeplinită și condiția raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs reclamantului S. M. D..
Pe cale de consecință, instanța reține că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 – 999 C.civ. privind răspunderea civilă delictuală și că din probele administrate nu s-a făcut dovada că prejudiciul cauzat victimei R. G. și suportat de către reclamant a fost reparat.
În ceea ce privește persoana răspunzătoare și care este ținută de repare acest prejudiciu, instanța constată că acesta este imputabil intervenientului forțat R. R. V. care însă are calitatea de persoană deținătoare a poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./02/X1/SP nr._ încheiată cu pârâta . SA (f. 35).
Sub acest aspect, instanța reține că întrucât această poliță RCA a fost încheiată la data de 19.04.2011, raporturile dintre părți sunt guvernate de Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, în forma existentă înainte de modificările intervenite prin Legea nr. 71/03.06.2011 de punere în aplicare a Noului Cod Civil.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 136/1995, „în asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil”. De asemenea, deși art. 42 din același act normativ prevede că „drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei”, art. 44 statuează în sensul că „asiguratorul plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat, despăgubire ce nu poate fi urmărita de creditorii asiguratului. Despăgubirea se plătește asiguratului în cazul în care acesta dovedește că a despăgubit pe cel păgubit”.
Prin urmare, reținând că cel asigurat, în speță numitul R. R. V., nu l-a despăgubit pe cel păgubit, respectiv pe reclamantul S. M. D., instanța urmează să admită prezenta acțiune, astfel cum a fost modificată de către reclamant, urmând a o obliga pe pârâta . SA să achite, în calitate de asigurător, în favoarea reclamantului, a sumei de 3.586,45 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei R. G., în perioada 23.05._11, conform decontului anexat (f. 7-8, f. 74-85).
În acest context, instanța mai reține că apărările formulate de către pârâta . SA, în sensul că acordarea asistenței medicale de către reclamant s-a realizat în baza contractului de asigurare de sănătate încheiat de victima R. G., nu sunt întemeiate. Astfel, instanța constată pe de-o parte că Ordinul CSA nr. 5/2010, invocat de către pârâtă, a fost abrogat prin Ordinul nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, iar pe de altă parte, reține că art. 49 pct. 1 din acest act normativ prevede că, „la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare”.
Așadar, textul de lege stabilește ca regulă obligația, pentru asigurătorul de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, de a acoperi prejudiciile cauzate cu spitalizarea si recuperarea persoanei accidentate, iar situația de excepție în care aceste cheltuieli ar fi suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare trebuie dovedită de către partea interesată, condiție neîndeplinită în cauză. Mai mult, instanța reține și dispozițiile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, indicat mai sus, care instituie pentru instituția furnizoare de servicii medicale dreptul, dar în același timp și obligația de a recupera aceste cheltuieli ocazionate de asistența medicală acordată, motiv pentru care apărările formulate de pârâta . SA urmează a fi înlăturate.
În ceea ce privește solicitarea de obligare a pârâtului la plata către reclamant a dobânzii legale, instanța are în vedere principiul potrivit căruia autorul unei fapte delictuale este ținut să acopere integral paguba provocată, în materia răspunderii delictuale debitorul fiind de drept în întârziere, precum și dispozițiile art. 1088 alin. 2 C.civ. potrivit cărora daunele-interese privind obligațiile care au ca obiect o sumă de bani se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica vreo pagubă.
De asemenea, instanța constată că potrivit art. 2 din OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea, art. 6 din aceeași ordonanță stipulând că dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris, în lipsa acestuia urmând a fi datorată numai dobânda legală.
Pentru aceste motive, instanța va admite și acest capăt al cererii de chemare în judecată, urmând a obliga pârâta . SA la plata dobânzii legale, începând cu prima zi următoare datei scadenței, respectiv 08.06.2011, și până la achitarea integrală a debitului.
Totodată, având în vedere că nu a fost formulată vreo cerere expresă în acest sens, astfel cum prevede art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul S. M. D., cu sediul în D., .. 14-16, județul Cluj, prin reprezentant, împotriva pârâtei . SA cu sediul în București, .. 3bl. M101 Sector 3, și a intervenientului forțat R. R. V., domiciliat ăn G., . ..
Obligă pârâta . SA să plătească reclamantului S. M. D. suma de 3.586,45 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei R. G..
Obligă același pârât la plata dobânzii legale pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi următoare datei scadenței – 08.06.2011 – și până la recuperarea integrală a prejudiciului.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER, G. I. L. C. S.
Red./Dact.GIL
5 exp./11.11.2013
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 592/2013.... → |
|---|
