Plângere contravenţională. Sentința nr. 592/2013. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 592/2013 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 908/235/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL C.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 592/2013
Ședința publică din data de 14.05.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. O.-M.
GREFIER: G. Tudorița
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de petentul D. I. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul, lipsă intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța procedează la legitimarea petentului pe baza BI . nr._, CNP_, cu domiciliul în localitatea Fundătura, nr. 186A, jud. C..
Verificându-și competența, în temeiul art. 131alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform prevederilor art. 94 pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă.
In conformitate cu prevederile art. 238 alin. 1 din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă, instanța arata că nu mai este necesară estimarea duratei procedurii, litigiul putând fi tranșat chiar la termenul de judecată de astăzi.
Petentul arată că nu mai are cereri de formulat în probațiune.
În probațiune, instanța apreciază că acțiunea civilă de față poate fi soluționată pe baza înscrisurilor existente la dosar, sens în care, în temeiul art. 255, 258 raportat la art. 265 din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că acest mijloc de probă este legal, pertinent, concludent și util soluționării cauzei, fiind admisibil potrivit legii și de natură a proba temeinicia pretențiilor deduse judecății.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită anularea procesului-verbal de contravenție și anularea amenzii.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.03.2013, sub nr._, petentul D. I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C.- Secția 7 Poliție Rurală G., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 31.01.2013.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că se află în stare conflictuală cu cumnata sa D. I., întrucât aceasta se folosește de niște suprafețe de teren ce îi aparțin. A mai arătat petentul că, la data de 30.01.2013, a fost chemat la Postul de Poliție Iclod pentru a fi înștiințat cu privire la plângerile formulate de aceasta împotriva sa și, când s-a întors acasă, fiind sub influența băuturilor alcoolice, s-a oprit la poarta ei și s-a hotărât să-și facă singur dreptate, a strigat la poartă și i-a făcut mai multe reproșuri. Ca urmare a acestei stări de fapt, a precizat petentul că s-a apelat serviciul 112 și a venit agentul R. M., care, apoi, s-a deplasat la domiciliul său și i-a adresat cuvinte jignitoare, urmând ca, după o lună de zile, să-i vină acasă un proces-verbal pe care era trecută amenda de 500 lei și era trecut ca martor C. V., însă această persoană nu a fost de față în ziua incidentelor.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În probațiune, s-a depus la dosarul cauzei procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/31.01.2013 (fila 4), copia cărții de identitate a petentului (fila 6) și un set de înscrisuri de natură a ilustra situația juridică a terenurilor ce sunt motivul disputei dintre el și cumnata sa (fila 5 și filele 7-11).
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 03.04.2013, prin serviciul registratură al acestei instanțe, a fost înregistrată la dosarul cauzei și întâmpinarea formulată de către intimat (filele 14-15). Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 31.01.2013. A arătat intimatul că: sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001, iar, sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
S-a precizat de către intimat că, în analiza principiului proporționalității, trebuie observat care este scopul Legii nr. 61/1991, anume asigurarea climatului de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice și social-culturale și promovarea unor relații civilizate în viața cotidiană, cetățenii fiind obligați să aibă un comportament civic, moral și responsabil, în spiritul legilor țării și al normelor de conviețuire socială, fiind de datoria autorităților statului să vegheze că faptele antisociale să nu rămână nesancționate.
În sfârșit, intimatul a arătat că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, făcând întotdeauna dovada până la proba contrară, iar petiționarul, prin susținerile sale, nu a reușit să facă dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 lit. e, art. 205-206, art. 249, art. 250, art. 223 alin. 3 și art. 315 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, OG nr. 2/2001, Legea nr. 61/1991 și art. 12 din Legea nr. 218/2002.
În probațiune, intimatul a depus la dosarul cauzei: raportul agentului constatator (fila 16) și copia procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 31.01.2013 și dovada de comunicare a acestui înscris (fila 17).
La termenul de judecată de astăzi, 14.05.2013, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, după care a reținut cauza în pronunțare.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, la data de 31.01.2013, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, petentul a fost sancționat contravențional pentru încălcarea dispozițiilor art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, aplicându-i-se o amendă în cuantum de 500 lei, în temeiul art. 4 alin. 1 lit. b din același act normativ. Pentru a decide astfel, agentul constatator a reținut că, la data de 30.01.2013, ora 14:00, în satul Fundătura nr. 243, petentul, fiind sub influența băuturilor alcoolice și aflându-se pe trotuarul din fața imobilului numitei D. I., i-a adresat acesteia injurii, expresii jignitoare și amenințări cu acte de violență. Această stare de fapt a fost inserată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție depus, în copie, la fila 17 din dosar și percepută în mod direct de către agentul constatator, după cum reiese din raportul agentului constatator (fila 16), înscris în cuprinsul căruia s-a consemnat și împrejurarea că petentului i s-a solicitat să înceteze cu adresarea de injurii și amenințări deoarece comite o contravenție și va fi sancționat, însă acesta, datorită faptului că se afla într-o stare avansată de ebrietate, nu a respectat indicațiile date. Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa contravenientului, lipsă atestată prin semnătura martorului C. V. și comunicat acestuia la data de 22.02.2013.
În drept, potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice. Acest tip de contravenție se sancționează, în baza art. 4 alin. 1 lit. b din aceleași act normativ, cu amendă de la 200 lei până la 1.000 lei. Conform art. 10 din Legea nr. 61/1991, dispozițiile acestui act normativ se întregesc cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/31.01.2013 îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează fapte de tulburare a ordinii publice, având în vedere scopul punitiv al sancțiunii amenzii și caracterul general al normei de drept încălcate, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza N. G.”.
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza „N. G. împotriva României”, mai sus menționată și care se referă tocmai la prevederile Legii 61/1991. În această cauză, s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovadă contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că, din moment ce petentul nu a fost în măsură să prezinte niciun mijloc de probă de natură a ilustra netemeinicia stării de fapt reținute de către agentul constatator sau inexistența totală a faptei și, implicit, sancționarea sa nelegală, procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit. Mai mult decât atât, în chiar cuprinsul acțiunii introductive, petentul a recunoscut că, la data reținerii contravenției în sarcina sa, se afla în stare de ebrietate și era deranjat de faptul că organele de poliție nu îi fac dreptate în conflictul pe care-l poartă cu numita D. I., luând hotărârea să-și facă singur dreptate, împrejurări de natură a susține pe deplin starea de fapt percepută de agentul constatator și sancționată prin procesul-verbal de contravenție atacat. Totodată, instanța are în vedere faptul că s-a invocat de către petent în cuprinsul plângerii contravenționale, ca un aspect al netemeiniciei sancționării sale, împrejurarea că martorul trecut în procesul-verbal de contravenție, numitul C. V., nu a fost de față la derularea evenimentelor, însă această susținere nu poate avea niciun fel de efect cu privire la legalitatea și temeinicia aplicării sancțiunii. Martorul indicat în procesul-verbal de contravenție nu este unul ocular al evenimentelor, ci doar atestă lipsa contravenientului de la întocmirea actului, lipsă ce este justificată în speță din moment ce procesul-verbal a fost încheiat a doua zi de la constatarea contravenției.
Cu privire la sancțiunea aplicată petentului, amenda în cuantum de 500 lei, instanța urmează a efectua analiza principiului proporționalității sancțiunii. Trebuie observat, așadar, că dispozițiile Legii nr. 61/1991 au drept scop asigurarea climatului de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice și social-culturale și promovarea unor relații civilizate în viața cotidiană, cetățenii fiind obligați să aibă un comportament civic, moral și responsabil, în spiritul legilor țării și al normelor de conviețuire socială.
Raportat la dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, care impun ca, la stabilirea sancțiunii să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentului, deși legală, este disproporționată față de gradul de pericol social ce a rezidat în mod concret din fapta sa. Astfel, deși fapta contravențională a petentului de a adresa injurii, cuvinte jignitoare și amenințări este una ce prezintă pericol social, raportat la circumstanțele personale ale petentului care este o persoană în vârstă și convinsă că “nu i se face dreptate”, nu i se asigură respectarea dreptului său de proprietate asupra terenurilor pe care și le dispută cu cea pe care a insultat-o, instanța apreciază că acesta nu a avut în mod clar reprezentarea pericolului ce a rezidat din fapta sa. Mai mult decât atât, în cauză nu s-a făcut dovada unui istoric contravențional al petentului cu privire la săvârșirea unor fapte de acest gen, sens în care instanța va aprecia că este prima abatere de acest gen de la respectarea normelor de conviețuire socială.
În consecință, chiar dacă se impunea aplicarea unei sancțiuni contravenționale pecuniare, cuantumul ales de agentul constatator este mult prea ridicat având în vedere circumstanțele personale ale contravenientului și trebuie reindividualizată sancțiunea, în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate, astfel că, raportat la prevederile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, petentului i se va aplica sancțiunea amenzii în cuantum de 200 lei.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează a admite în parte plângerea contravențională și a reindividualiza sancțiunea aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, întocmit la data de 31.01.2013 de către Inspectoratul de Poliție al Județului C.- Postul de Poliție Iclod, în sensul că petentului i se va aplica sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul D. I., CNP_, cu domiciliul în comuna Iclod, ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în localitatea C.-N., ., jud. C. și, în consecință:
Reindividualizează sancțiunea aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, întocmit la data de 31.01.2013 de către Inspectoratul de Poliție al Județului C.- Postul de Poliție Iclod, în sensul că aplică petentului sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2013.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. G. Tudorița
Red.D./Dact.D.
2 ex./16.05.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 873/2013. Judecătoria GHERLA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 561/2013.... → |
|---|
