Cereri. Sentința nr. 999/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 999/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 999/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
G., ., jud. C., cod poștal_
Tel: 0264 -_ / fax 0264 -_
Operator Date cu Caracter Personal 3188
DOSAR nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 999/2015
Ședința publică din data de 20 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. I. R.
GREFIER: C. I.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul B. C. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă petentul personal, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei la fila 27, s-au depus de către petent note, prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsa sa.
Instanța procedează la legitimarea petentului B. C. C., care s-a identificat conform C.I. . nr._, având CNP_.
Petentul arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat în prezenta cauză.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G., invocată de intimat prin întâmpinare.
Petentul apreciază că Judecătoria G. este competentă material să soluționeze prezenta cauză. Petentul solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui avocat, întrucât a fost plecat.
Instanța, având în vedere că este al doilea termen de judecată, că la termenul de judecată anterior s-a amânat cauza la solicitarea petentului, care a arătat că nu se poate prezenta întrucât este plecat din țară, precum și faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 03.04.2015, apreciază că nu sunt îndeplinite prevederile art. 222 C.proc.civ., petentul având suficient timp la dispoziție pentru a își angaja avocat. Pentru aceste motive, respinge solicitarea petentului de acordare a unui nou termen de judecată pentru lipsă de apărare.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei G., invocată de intimat.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 03.04.2015, sub dosar nr._, petentul B. C. C. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., anularea dispoziției nr._/PT/11.03.2015 emisă de intimat.
În motivarea cererii, petentul a arătat că, prin dispoziția a cărei anulare o solicită, i s-a comunicat majorarea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule cu 30 de zile, cât și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule timp de 150 de zile.
A susținut că termenul de 3 ani de prescripție a executării sancțiunii s-a împlinit, întrucât de la data de 20.10.2011 când a fost pronunțată sentința civilă în dosarul nr._ al Judecătoriei G. și până la data de 30.03.2015 au trecut mai mult de 3 ani, timp în care nimeni nu i-a solicitat predarea permisului de conducere.
Petentul a mai menționat că lucrează ca și șofer în cadrul unei societăți și din această activitate își asigură existența și își întreține familia.
A arătat că, potrivit art. 121 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, executarea sancțiunii complementare se prescrie în același termen cu sancțiunea principală a amenzii. Conform art. 126 lit. c) Cod penal, executarea pedepsei cu amendă se prescrie în termen de 3 ani. Au mai fost invocate și dispozițiile art. 154 lit. e) din Noul Cod penal, în care se arată că termenul de prescripție a răspunderii penale este de 3 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda.
Dispoziția emisă de intimat este nelegală și datorită faptului că, potrivit O.U.G. nr. 195/2002, suspendarea se poate aplica doar pentru o perioadă de cel mult 90 de zile și nu 150 de zile.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002, art. 126 lit. c) Cod penal, art. 154 lit. e) din Noul Cod penal, art. 103 alin. 1, art. 185 C.proc.civ.
În probațiune, au fost depuse, în copie, procesul verbal de contravenție . nr._/29.04.2011 întocmit de intimat (f.3), sentința civilă nr. 1741/2011 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._ (f.4, 5) și dispoziția nr._/PT/11.03.2015 emisă de intimat (f.6).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.7).
La data de 13.05.2015, prin serviciul registratură, intimatul a depus întâmpinare (f.10, 11), prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G. și excepția lipsei procedurii prealabile, iar pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.
În motivarea excepției necompetenței materiale a judecătoriei, intimatul a invocat dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și a arătat că, întrucât petentul solicită anularea Dispoziției Șefului Serviciului Rutier nr._/11.03.2015, ce reprezintă un act administrativ în înțelesul Legii nr. 554/2004 și nu o plângere contravențională, competența soluționării cauzei revine Tribunalului C. – Secției de contencios administrativ și fiscal.
În motivarea excepției lipsei procedurii prealabile, intimatul a arătat că, raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cererea petentului este inadmisibilă, deoarece acesta nu s-a adresat, în prealabil, organului administrativ care a emis actul sau organului ierarhic superior.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că executarea sancțiunii complementare se prescrie în același termen în care se prescrie sancțiunea contravențională principală, respectiv în 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a întocmit procesul verbal.
La termenul de judecată din data de 20.10.2015, instanța a reținut cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei G., invocată de intimat.
Asupra excepției necompetenței materiale a judecătoriei, invocate de intimat, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, petentul a solicitat anularea dispoziției nr._/PT/11.03.2015 emisă de șeful serviciului rutier din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului C. (f.6), prin care i s-a comunicat majorarea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule cu 30 de zile, cât și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule timp de 150 de zile.
Intimatul a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei, arătând că petentul a solicitat anularea unui act administrativ, cerere care este de competența tribunalului, conform Legii nr. 554/2004.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Față de prevederile legale susmenționate, instanța constată că, prin acțiunea formulată, petentul contestă legalitatea unui act administrativ emis de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C..
În acest sens, instanța a ținut cont de faptul că prin emiterea dispoziției, a cărei anulare este solicitată, nu s-a urmărit doar punerea în aplicare a sancțiunii complementare stabilite prin procesul verbal de contravenție, ci s-a dispus majorarea perioadei de suspendare cu încă 30 de zile.
Astfel, dispoziția nr._/PT/11.03.2015 nu este doar o operațiune administrativă ulterioară punerii în aplicare a procesului verbal de contravenție, o simplă comunicare a unei situații de fapt și de drept deja cunoscută de intimat, care ar urmări strict punerea în executare a sancțiunilor aplicate prin procesul verbal de contravenție, sancțiuni a căror legalitate este analizată de judecătorie, potrivit O.G. nr. 2/2001.
Datorită dispoziției de majorare a perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, dispoziția nr._/PT/11.03.2015 dobândește caracteristica unui veritabil act administrativ, deoarece prin aceasta s-a născut un nou raport juridic, altul decât cel stabilit prin procesul verbal de contravenție din data de 29.04.2011.
Ca urmare, întrucât petentul solicită anularea unui act administrativ, în baza prevederilor menționate, cererea sa se soluționează de către instanța de contencios administrativ, iar conform art. 2 alin. 1 lit. g), sunt instanțe de contencios administrativ: Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel și tribunalele administrativ-fiscale.
Prin urmare, judecătoria, care nu este instanță de contencios administrativ, nu este competentă material să soluționeze prezenta cauză.
Potrivit art. 132 alin. 1 C.proc.civ., când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă. În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 132 alin. 3 C.proc.civ., art. 1 alin. 1 și art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanța urmează să admită excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G., invocată de intimat, și să decline competența soluționării prezentei cauze în favoarea Tribunalului C. – Secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G., invocată de intimat.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de petentul B. C. C., având CNP_ și domiciliul în C.-N., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C.-N., ., jud. C., în favoarea Tribunalului C. - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
D. I. R. C. I.
Red./dact. - D.I.R./ C.I. - 4 ex. – 21 noiembrie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1044/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1045/2015.... → |
|---|
