Plângere contravenţională. Sentința nr. 1060/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1060/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 1060/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
G., ., jud. Cluj, cod poștal_
Tel: 0264 -_ / fax 0264 -_
Operator Date cu Caracter Personal 3188
DOSAR nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1060/2015
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. I. R.
GREFIER: C. I.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul A. M., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDEȚULUI CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă, pentru petentul lipsă, d-l av. L. B. L., care depune împuternicire avocațială la dosar la fila 10, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosarul cauzei la fila 9, s-a depus de către C.N.A.D.N.R., răspunsul la relațiile solicitate.
La interpelarea instanței, reprezentantul petentului arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în prezenta cauză.
Instanța, nefiind excepții de invocat sau alte cereri în probațiune de formulat, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile și înregistrarea video, depuse în probațiune, apreciindu-le legale, verosimile, pertinente și concludente pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul petentului solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, pentru care depune la dosar la fila 11, în copie, chitanță și factură.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 08.07.2015, sub numărul_, în urma declinării competenței de soluționare de către Judecătoria Cluj-N., pe rolul căreia a fost înregistrată la data de 11.03.2015, petentul A. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/02.03.2015, încheiat de intimat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul verbal contestat este nelegal și netemeinic, deoarece nu a circulat cu viteza de 103 km/h, așa cum s-a reținut de agentul constatator.
Întrucât fapta nu a fost constatată prin propriile simțuri de către agent, procesul verbal nu beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie și, astfel, sarcina probei aparține intimatului. Mai mult, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenientul beneficiază de prezumția de nevinovăție și orice dubiu în privința săvârșirii contravenției îi profită acestuia.
Petentul a mai arătat că nu a fost luată în considerare marja de eroare de +/- 4% cu care funcționează cinemometrul. Ținând cont de această marjă de eroare, se constată că petentul ar fi circulat cu viteza de 98,8 km/h, care presupune o altă încadrare juridică a faptei, ce nu atrage și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce.
De asemenea, s-a precizat că măsurătorile efectuate de aparatul radar nu sunt valabile, dacă acesta a fost amplasat la mai puțin de 200 m de emițătoare de radio sau televiziune, linii electrice de înaltă tensiune sau alte elemente de natură să afecteze valabilitatea măsurătorilor, conform N.M.L. 021-05/23.11.2005.
În drept, au fost invocate: O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002, H.G. nr. 1391/2006, N.M.L. 021-05/23.11.2005, art. 6 Conv.E.D.O., art. 20 Constituția României, art. 411 alin. 1 pct. 2 și art. 453 C.proc.civ.
În probațiune, s-a cerut încuviințarea probei cu înscrisurile anexate plângerii (copia procesului verbal contestat și a înștiințării privind suspendarea dreptului de a conduce - f. 8 dosar Judecătoria Cluj-N.), precum și depunerea, de către intimat, a următoarelor: buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, înregistrarea video a contravenției, dovada că aparatul radar a cărui înregistrare video trebuie să se comunice contravenientului este cel ce a fost montat pe autoturismul echipajului care a aplicat sancțiunea, ordinul de serviciu al agentului, atestatul de operator radar al agentului, dispoziția de numire a agentului în funcția de polițist rutier, dovada că autoturismul radar de tip staționar nu a fost instalat la mai puțin de 200 m de un stâlp radio, antenă GSM sau orice altă instalație de înaltă tensiune, dovada limitei maxime de viteză admisă pe sectorul de drum pe care circula petentul la momentul înregistrării cu aparatul radar.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.7 – dosar Jud. Cluj-N.).
La data de 08.04.2015, prin registratura Judecătoriei Cluj-N., intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca nefondată (f.18-20).
În motivarea acesteia, s-a arătat că sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
În privința atestatului de operator radar al agentului, s-a învederat instanței că prevederile de la pct. 4.2. din Ordinul nr. 301/2005 au fost abrogate.
Referitor la marja de eroare, s-a precizat că aceasta nu reprezintă altceva decât o cerință metrologică pe care cinemometrul trebuie să o îndeplinească pentru a fi omologat. Dacă în urma procesului de verificare metrologică, erorile cinemometrului se încadrează în normele de metrologie legală, aparatul respectiv este certificat, iar din acest moment viteza măsurată de aparat este legal stabilită, fără a se aplica niciun fel de corecții.
În ceea ce privește dovada funcției de autotestare, intimatul a arătat că această funcție este activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului, iar în cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate și funcționarea cinemometrului va fi blocată.
De asemenea, s-a mai învederat instanței că agenții de poliție nu își desfășoară activitatea zilnică de constatare și sancționare a contravențiilor în baza unui ordin de serviciu, ci în temeiul art. 26 alin. 1 pct. 10 și pct. 18, art. 28 alin. 1 din Legea nr. 218/2002, precum și în temeiul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 360/2002.
Referitor la cele invocate de contravenient, intimatul a precizat că art. 3.8.2. din Ordinul nr. 301/23.11.2005, potrivit căruia „amplasarea cinemometrelor radar care funcționează în regim staționat trebuie făcută astfel încât să se evite poziționarea lor în apropierea surselor puternice de radiații electromagnetice (emițătoare de radio sau televiziune, linii electrice de înaltă tensiune etc.)”, a fost abrogat expres, prin punctul nr. 27 al Anexei la Ordinul nr. 187/14.07.2009.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. 3, art. 249 și art. 315 alin. 1 C.proc.civ., O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune, au fost anexate întâmpinării: tabelul nominal cu polițiștii din cadrul I.P.J. Cluj care au calitatea de polițiști rutieri, CD conținând înregistrarea radar și buletin de verificare metrologică (f.21, 22 - dosar Jud. Cluj-N.).
La data de 30.04.2015, prin serviciul registratură al Judecătoriei Cluj-N., petentul a depus răspuns la întâmpinare (f.26-29), prin care s-a susținut că cele invocate de intimat sunt neîntemeiate. S-a arătat că nu poate fi verificată îndeplinirea condițiilor metrologice legale de către aparatul radar, deoarece nu este identificat în procesul verbal, prin . număr. De asemenea, agentul care constată săvârșirea faptei, prin intermediul cinemometrului radar, trebuie să fie operator calificat, respectiv să dețină atestat de operator radar.
Referitor la înregistrarea video, petentul a precizat că aceasta prezintă dubii, atât cu privire la viteza înregistrată – care timp de 5 secunde crește, deși petentul demarase manevra de oprire pe partea dreaptă – cât și cu privire la locul săvârșirii faptei, care nu este identificat corect, întrucât blocurile din planul îndepărtat aparțin de G. și nu de localitatea Bunești.
Prin sentința civilă nr. 5219/2015, Judecătoria Cluj-N. a declinat competența de soluționare a plângerii, în favoarea Judecătoriei G..
La data de 02.11.2015, prin registratura instanței, C.N.A.D.N.R. a depus adresa nr._/02.11.2015 (f.9).
Sub aspectul probatoriului, instanța, în temeiul art. 258 C.proc.civ., a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile și înregistrarea video aflate la dosar, respingând cererea petentului cu privire la emiterea unei adrese către I.P.J. Cluj, pentru a se comunica atestatul de operator radar al agentului constatator, dispoziția de numire a agentului constatator în funcția de polițist rutier și dovada faptului că autoturismul radar de tip staționar nu a fost instalat la mai puțin de 200 m de un stâlp radio, antenă GSM sau orice altă instalație electrică de înaltă tensiune. Totodată, s-a luat act de renunțarea petentului la solicitarea de a se comunica, de către I.P.J. Cluj, ordinul de serviciu al agentului constatator.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/02.03.2015 încheiat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, petentului A. M. i-au fost aplicate sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 877,5 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
În cuprinsul procesului-verbal de contravenție, s-a reținut că în data de 02.03.2015, ora 17.46, în calitate de conducător auto, petentul a condus autoturismul marca Hyundai Santafe, cu numărul de înmatriculare_, prin localitatea Bunești, prin dreptul imobilului cu numărul 294, cu viteza de 103 km/h, fiind depistat și înregistrat cu aparatul radar marca Autovision, montat pe autospeciala MAI_.
Petentul a semnat procesul verbal de contravenție, fără a formula cu obiecțiuni.
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând modul de întocmire a procesului-verbal din perspectiva legalității, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Petentul a invocat nulitatea absolută a procesului verbal, pe motiv că locul săvârșirii faptei nu a fost indicat corect, precizând că blocurile ce apar în înregistrarea video, în planul îndepărtat, aparțin de G. și nu de localitatea Bunești.
Mai întâi, instanța arată că lipsa indicării locului săvârșirii contravenției atrage, conform art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, nulitatea relativă și nicidecum nulitatea absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ.
În al doilea rând, observă că petentul a semnat procesul verbal, în care locul săvârșirii faptei a fost menționat ca fiind localitatea Bunești, fără a formula obiecțiuni. De asemenea, nici prin plângere nu s-a contestat veridicitatea mențiunii privind locul săvârșirii contravenției. Iar în ceea ce privește imaginile surprinse de înregistrarea video, și anume blocurile din planul îndepărtat, ce aparțin de G., acestea nu au nicio relevanță, întrucât important este locul în care circula petentul și nu vecinătățile acestuia.
Pentru toate acestea, reținând că locul săvârșirii faptei a fost corect identificat, constată că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși a fost încheiat de un agent al forței publice, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și legalitate în privința vitezei cu care a circulat mașina condusă de petent la momentul constatării săvârșirii faptei, întrucât aceasta nu poate fi percepută în mod direct de către agent. Din acest punct de vedere, incumbă intimatului sarcina de a face dovada, prin probe neîndoielnice, că cele consemnate corespund realității.
În scopul dovedirii stării de fapt redate în cuprinsul procesului verbal contestat, intimatul a depus înregistrarea video a contravenției reținute în sarcina petentului, aflată pe hard disk (f.22 - dosar Jud. Cluj-N.).
În urma vizionării înregistrării video, instanța constată că, în data de 02.03.2015, la ora 17.46, autoturismul cu număr de înmatriculare_ a circulat cu viteza de 103 km/h, surprinsă astfel la momentul 17.46.01. Mai reține că înregistrarea video face dovada clară a faptului că viteza de 103 km/h aparține petentului, fiind singurul autoturism în deplasare, din raza de acțiune a aparatului radar.
De asemenea, din actele depuse la dosar de către intimat, reiese că cinemometrul din cauză, care este un model aprobat de Biroul Român de Metrologie Legală, a fost verificat metrologic, potrivit Buletinului de verificare metrologică regăsit pe același CD.
Prin plângerea formulată, petentul a invocat imposibilitatea verificării îndeplinirii condițiilor metrologice legale de către aparatul radar, deoarece nu este identificat în procesul verbal, prin . număr.
Contrar susținerilor petentului, instanța reține, însă, că, în condițiile în care agentul a menționat numărul de înmatriculare al autospecialei aparținând poliției (MAI_), pe care este montat aparatul radar, iar acest număr este regăsit și în cuprinsul buletinului de verificare metrologică a cinemometrului, aparatul a fost suficient individualizat pentru ca atât petentul, cât și instanța să aibă posibilitatea de a verifica dacă aparatul în cauză a fost omologat și verificat metrologic.
Referitor la susținerile petentului, în sensul că la întocmirea procesului verbal nu s-a luat în considerare marja de eroare cu care funcționează cinemometrul, instanța reține că prevederile NML 021-05 privind erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei sunt luate în considerare doar la momentul avizării cinemometrului și eliberării buletinului de verificare metrologică, iar nu și ulterior, respectiv cu prilejul utilizării în concret a aparatului radar, consecința fiind aceea că din viteza înregistrată nu se scade nicio eroare, măsurările efectuate după verificarea metrologică a aparatului fiind legale și precise, fără a se putea interveni prin calcule matematice asupra valorilor exprimate.
În ceea ce privește dispozițiile referitoare la operatori calificați, prevăzute de pct. 4.2 din NML 021-05, constată că acestea au fost abrogate, nefiind necesară deținerea de către agent a unei autorizații de operare a aparatului radar, după cum a solicitat petentul. Astfel, nu se poate adăuga, contrar acestor prevederi, obligația prezentării unui atestat de operator radar.
De asemenea, constată că au fost abrogate, prin punctul nr. 27 al Anexei la Ordinul nr. 187/14.07.2009, și dispozițiile art. 3.8.2. din Ordinul nr. 301/23.11.2005, potrivit căruia „amplasarea cinemometrelor radar care funcționează în regim staționat trebuie făcută astfel încât să se evite poziționarea lor în apropierea surselor puternice de radiații electromagnetice (emițătoare de radio sau televiziune, linii electrice de înaltă tensiune etc.)”. În aceste condiții, intimatul nu are obligația prezentării unei dovezi cu privire la amplasarea radarului de tip staționar la mai puțin de 200 m de un stâlp radio, antenă GSM sau orice altă instalație de înaltă tensiune, după cum, în mod nefondat, a solicitat petentul.
Asupra locului unde a fost surprinsă fapta, instanța reține că acesta poate fi constatat în mod direct de către agentul constatator, deci realitatea acestui aspect se prezumă în mod relativ, sarcina probei contrare aparținând petentului. Întrucât petentul nu a dovedit contrariul, constată că la momentul înregistrării cu aparatul radar, acesta circula în localitatea Bunești, unde limita de viteză este de 50 km/h (adresa nr._/02.11.2015 a C.N.A.D.N.R. - f.9).
Prin urmare, starea de fapt reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este una reală, fiind probată, în mod neîndoielnic, de înregistrarea video și înscrisurile depuse de intimat în probațiune. Astfel, se reține că petentul, în calitate de conducător auto, a rulat cu o viteză de 103 km/h în localitatea Bunești, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă de lege este de 50 km/h, faptă apreciată de legiuitor ca fiind contravenție, în conformitate cu prevederile art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 (depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic).
Sub aspectul individualizării sancțiunilor aplicate pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. 3 lit. e) din O.U.G. 195/2002, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, limitele sancțiunii amenzii, de natură a reflecta un grad ridicat de pericol social al faptei incriminate, prin circularea în localitate cu o viteză de 103 km/h, punându-se în pericol viața, integritatea și siguranța celorlalți participanți la trafic, dar și viața și bunurile petentului, faptul că petentul nu a invocat și făcut dovada unor împrejurări de natură a atenua răspunderea contravențională, instanța apreciază că sancțiunea amenzii, stabilite la nivelul minimului special, a fost corect individualizată.
În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, instanța arată că aceasta se aplică de drept, în baza legii, pe lângă o sancțiune principală, fără a face obiect al individualizării sau aprecierii oportunității aplicării sale, fie de către agentul constatator, fie de către instanța de judecată.
În consecință, va respinge plângerea formulată ca nefondată și va menține dispozițiile procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/02.03.2015, încheiat de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. M., având CNP_, domiciliul în Cluj-N., .. 41, ., . și domiciliul procesual ales la M. - Societate civilă profesională de avocați, în Cluj-N., Cluj City Center, Calea Dorobanților, nr. 14-16, ., jud. Cluj, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Menține dispozițiile procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/02.03.2015, încheiat de intimat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. I. RusuCristina I.
Red./ dact. - D.I.R./ C.I. - 4 ex. – 2 decembrie 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1021/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1036/2015.... → |
|---|
