Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Hotărâre din 08-01-2015, Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 21/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
ORDONANȚA CIVILĂ Nr. 21/2015
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: I. L. G.
GREFIER: L. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de creditoarea S. G. SRL în contradictoriu cu debitoarea S. A. SRL, având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru creditoarea lipsă, av. M. Ionas-Salagean, iar pentru debitoarea lipsă, av. T. S., în substituirea av. R. D. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus răspuns la întâmpinare de către creditoare (f. 39-52), după care:
Reprezentanta creditoarei S. G. SRL depune la dosar și comunică celeilalte părți răspunsul la întâmpinare (f. 39-50).
Nefiind cereri prealabile sau excepții de invocat, nici alte cereri în probațiune, instanța acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reprezentanta creditoarei învederează instanței că deși s-a invocat de către debitoare faptul că nu s-a dovedit caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, în realitate debitoarea a primit marfa, a preluat-o, a primit avizul de însoțire a mărfii alături de factură, iar prețul era cunoscut de aceasta. Articolul 115 Cod fiscal nu reclamă semnarea și ștampilarea facturii, iar câtă vreme livrarea nu e contestată de debitoare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1664 Cod civil, cu privire la dovedirea și lichiditatea creanței pretinse.
Reprezentanta creditoarei mai învederează instanței faptul că obiectul contractului constă în bunuri pe care le vinde creditoarea în mod obișnuit, se prezumă faptul că părțile au avut în vedere prețurile practicate de vânzător.
Reprezentanta creditoarei arată că odată ce accepți o marfă și semnezi avizul, ai obligația ca în termen de 5 zile să prezinți obiecții legate de produsele însușite, acceptate. Însă debitoarea, prin întâmpinare, arată că a acceptat avizul de însoțire al mărfii, iar în ceea ce privește lipsa caracterului cert, debitoarea spune că au avut deficiențe produsele, s-au rupt, dar bunurile de pe factura nr. 101 au fost stornate, iar instanța nu a fost învestită cu această factură, ci doar pentru prețul facturii nr. 99 din 2013.
Reprezentanta creditoarei arată faptul că, în fapt, coroborând formularea echivocă a debitoarei chiar din adresa nr. 11 din 25 noiembrie, se solicita doar stornarea facturii 101 și poziția 3 din factura 99 cu care s-a învestit instanța. De la valoarea de 2170 lei este o mare diferență față de solicitarea sumei totale, nu se demonstrează nici faptul că piesele nu corespundeau calitativ, potrivit înscrisurilor depuse azi.
Reprezentanta creditoarei precizează că orice obiecție a debitoarei este tardiv formulată, aceasta putând fi formulată în 5 zile de la data de 7 noiembrie, ba mai mult, obiecțiile nu sunt demonstrate. Astfel, factura este scadentă din 2013, este o creanță certă, au cerut și dobânda aferentă, motiv pentru care solicită admiterea cererii cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta debitoarei, față de răspunsul la întâmpinare formulat de creditoare, solicită instanței să se pronunțe cu prioritate asupra excepției invocate de debitoare, de inadmisibilitate a acțiunii.
Reprezentanta debitoarei învederează că nu este îndeplinit caracterul cert al acțiunii, art. 1003-1013 din codul de procedură civilă prevede acest lucru.
Reprezentanta debitoarei arată că într-adevăr s-a primit avizul însă nu este îndeplinit caracterul cert și lichid al creanței, creditoarea fiind în eroare cu privire la încadrarea juridică a acțiunii, astfel că, solicită să se clasifice acțiunea și să discute asupra excepției invocate de debitoare.
Instanța solicită lămuriri de la reprezentanta debitoarei cu privire la excepția invocată, dacă se referă la caracterul cert al acțiunii sau caracterul cert al creanței.
Reprezentanta debitoarei arată că suma pretinsă de creditoare este îndoielnică, excepția invocată se referă la caracterul cert al creanței.
Reprezentanta creditoarei consideră că poziția debitoarei este echivocă, nu știe la ce se poate referi când se invocă excepția caracterului cert al acțiunii. Dacă se referă la caracterul cert al creanței, aceasta este o apărare de fond, în temeiul art. 662 din Codul de procedură civilă.
Instanța, deliberând, apreciază că excepția inadmisibilității invocată de debitoare, pentru pretinsul caracter incert al creanței solicitate de creditoare, este o apărare de fond și, astfel calificată juridic, va face obiect de analiză al instanței odată cu fondul cauzei.
Reprezentanta debitoarei învederează instanței că, deși creditoarea spune că nu s-a contestat primirea produselor, debitoarea nu a contestat în scris în termen de 5 zile dar au fost purtate discuții telefonice cu creditoarea, considerând că nu scrie nicăieri că trebuie să conteste în scris calitatea pieselor.
Reprezentanta debitoarei arată că nu contestă prețul produselor, pe care într-adevăr l-au cunoscut, însă adresa comunicată creditoarei se referă la aceeași piesă din factura 101 și poziția nr. 3 din factura 99 -,,blindaj concasor cu impact”. Toate aceste piese au legătură între ele, formând un utilaj.
Instanța arată părților faptul că factura nr. 101 nu se regăsește la dosar.
Reprezentanta debitoarei arată instanței factura 101.
La interpelarea instanței dacă apreciază relevanță în prezenta cauză atâta timp cât obiectul cauzei îl constituie doar factura 99, reprezentanta debitoarei învederează că au legătură între ele, piesele din cele două facturi fac parte dintr-un utilaj, ba mai mult, ambele piese aveau deficiențe, dar că într-adevăr, față de limitele investirii instanței, nu se impune depunerea la dosar a acestei facturi.
Reprezentanta debitoarei arată că, deși creditoarea spune că nu s-a dovedit ruperea pieselor, pe calea ordonanței de plată nici nu s-ar putea face o astfel de dovadă, fiind nevoie de o acțiune de drept comun.
Reprezentanta debitoarei solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în principal, iar în subsidiar, ca nefondată, fără cheltuieli de judecată. Totodată solicită admiterea în parte a cheltuielilor de judecată cerute de reclamantă, apreciind onorariul foarte mare față de obiectul prezentei cauze.
Reprezentanta creditoarei, în replică, arată că deși susține debitoarea că nu este menționat termenul de 5 zile pentru obiecții pe avizul de însoțire a mărfii, creditoarea a făcut referire doar la tardivitatea adresei emise de debitoare, datată din 25 noiembrie. Reprezentanta creditoarei învederează că factura 101 nu are relevanță în prezenta cauză, iar în factura 99 este vorba de o singură poziție a cărei stornare s-a solicitat – respectiv poziția 3, cel mult pentru aceasta ar putea pârâta să conteste creanța.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26.09.2014 pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, creditoarea societate S. G. SRL a solicitat, pe calea ordonanței de plată, în contradictoriu cu debitoarea societate S. A. SRL, obligarea acesteia la plata sumei totale de 16.687,82 lei cu titlu de debit principal și 523,19 lei dobândă legală, în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale și în continuare până la data achitării efective și integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că pe parcursul anului 2013 între cele două societăți s-au desfășurat raporturi contractuale constând în livrarea către debitoare a unor echipamente și utilaje, context în care la data de 07.11.2013 a acceptat comanda debitoarei și cu avizul de însoțire a mărfii a livrat acesteia mărfurile comandate în valoare de_,82 lei, conform facturii . nr. 99/07.11.2013, însă în mod nejustificat debitoarea refuză plata acestei sume, creditoarea invocând caracterul cert, lichid și exigibil al creanței solicitate și admiterea acțiunii.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1013-1024 C.proc.civ., Legea nr. 72/2013.
Cererea a fost legal timbrată cu 200 lei taxă judiciară de timbru (f. 20).
În susținerea acțiunii au fost depuse înscrisuri (f. 5-14).
La data de 12.11.2014 debitoarea S. A. SRL a depus întâmpinare (f. 26-28) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 1013 C.proc.civ., respectiv creanța nu este certă, respectiv respingerea ca nefondată a cererii, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea întâmpinării debitoarea a arătat, din perspectiva inadmisibilității acțiunii, faptul că S. A. SRL nu a semnat și acceptat la plată factura emisă, ci a semnat doar avizul de însoțire a mărfii, care atestă doar trimiterea și primirea produselor, nu și existența și întinderea sumei de bani cerute de către creditoare, motiv pentru care a apreciat că nu este îndeplinită condiția caracterului cert al creanței.
În ceea ce privește respingerea ca nefondată a acțiunii, a arătat că într-adevăr, la data de 07.11.2013, în urma unei comenzi pe care a adresat-o creditoarei, au fost livrate către debitoare produsele comandate constând în ciocan, protecție rotor, blindaj concasor și bolțuri protecție rotor, însă la nici șase ore de la montarea lor piesele comandate s-au rupt, incidentul fiind comunicat de urgență reclamantei prin poștă, la data de 25.11.2013, solicitându-i-se acesteia să storneze integral factura SERR nr. 101, precum și poziția 3 din factura SERR nr. 99, fiindu-i adus la cunoștința reclamantei refuzul de a achita plata acestor produse. Debitoarea a învederat că înțelege să conteste creanța și că pentru lămurirea cauzei se impune administrarea unui probatoriu incompatibil cu procedura ordonanței de plată, respectiv proba cu expertiza tehnică de specialitate, proba cu martori și interogatoriul părților, solicitând respingerea prezentei acțiuni.
În drept a invocat art. 205, art. 1013, art. 1020 C.proc.civ.
În probațiune a depus înscrisuri (f. 29-32).
Prin răspunsul al întâmpinare depus la dosar la data de 08.01.2015 (f. 39-43) creditoarea S. G. SRL a solicitat calificarea excepției inadmisibilității ca fiind o veritabilă apărare de fond, și respingerea apărărilor debitoarei ca nelegale și netemeinice, cu consecința admiterii acțiunii. A învederat că debitoarea nu contestă primirea produselor, astfel încât raportul contractual din care rezultă obligația de plată este recunoscut, fiind dovedită astfel prima condiție impusă de art. 1013 alin. 1 C.proc,.civ., privind natura contractuală a obligației de plată. A mai arătat că nu se poate contesta caracterul cert al creanței, respectiv existența sa neîndoielnică, din moment de debitoarei i s-a înmânat, împreună cu avizul de însoțire, și factura aferentă produselor predate și că partea nu a contestat în 5 zile marfa primită, potrivit mențiunii inserate pe avizul de însoțire al mărfii, și că debitoarea încearcă să argumenteze că, deși a preluat bunul, nu cunoștea prețul acestuia, ori este greu de acceptat că în aceste condiții ar fi acceptat produsele și le-ar fi utilizat în concret. Mai mult, chiar și acceptându-se ipoteza că debitoarea nu cunoștea prețul, acesta este determinabil în condițiile art. 1664 C.civ., produsele făcând parte din obiectul de activitate al creditoarei și înscriindu-se în contextul unor raporturi comerciale de durată dintre părți.
Creditoarea a invocat prev. art. 115 alin. 28 Cod fiscal în sensul că semnarea și ștampilarea facturii nu constituie elemente obligatorii și că lipsa semnăturii nu echivalează cu necunoașterea prețului și nici nu demonstrează neacceptarea facturii la plată, arătând că o factură nesemnată și neștampilată nu are nicio valoare juridică în cazul în care se contestă ridicarea sau primirea bunurilor care au făcut obiectul raportului contractual, însă nu și cuantumul sumei facturate, iar dacă factura este însoțită de un aviz de expediție sau orice alt documente care dovedește livrarea sau recepția bunurilor și care poartă semnătura cumpărătorului, unicul rol al facturii devine acela de instrument de plată a prețului.
A mai învederat că debitoarea recunoaște livrarea produselor și că, prin acea adresă prin care solicită stornarea facturii SERR nr. 101, precum și poziția 3 din factura SERR nr. 99, recunoaște implicit că avea cunoștință de prețul mărfii comandate și livrate, precum și de conținutul facturii SERR nr. 99. Totodată, a arătat că debitoarea nu a respectat termenul de 5 zile de la primire pentru a contesta marfa primită, întrucât livrarea a avut loc la data de 07.11.2013 iar pretinsa comunicare a problemelor întâmpinate a avut loc doar la data de 25.11.2013, dar că oricum piesele de la pct. 3 din factură au fost corespunzătoare din punct de vedere calitativ, conform certificatului de control și testare a pieselor, eventuala defecțiune a acestora putând fi cauzată doar de o nerespectare de către debitoare a condițiilor tehnice de exploatare a produselor, iar ruperea acestora nu este probată de către debitoare.
În cauză, fiind considerate utile, pertinente și concludente soluționării cererii, în temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, conform susținerilor concordante ale părților, în cursul anului 2013 între acestea s-au stabilit raporturi contractuale în formă simplificată în baza comenzii formulate de către debitoarea S. A. SRL, creditoarea S. G. SRL livrând mărfurile identificate în avizul de însoțire al mărfii nr. 88/2013 (f. 5), semnarea acestui document fiind recunoscută de către debitoare. De asemenea, instanța reține a fi dovedit și faptul comunicării către debitoare, odată cu marfa livrată și avizul de însoțire, și a facturii . nr. 99/07.11.2013 (f. 6), acesta chiar în lipsa semnării sau ștampilării acesteia de către debitoare, dată fiind practica obișnuită în materia raporturilor dintre profesioniști, coroborat și cu faptul că, la data de 25.11.2013, în adresa înaintată creditoarei prin care solicită stornarea unor facturi, debitoarea S. A. SRL face referire expresă la factura . nr. 99/07.11.2013.
De asemenea, instanța mai reține că în concret creditoarea S. G. SRL s-a conformat dispozițiilor exprese ale art. 1014 NCPC, comunicând debitoarei somația prevăzută de textul legal indicat (f. 7-12), din această perspectivă prezenta acțiune fiind admisibilă în condițiile art. 1016 alin. 2 C.proc.civ.
În drept, conform dispozițiilor art. 1013 NCPC, procedura ordonanței de plată „se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori prin alt mod admis de lege”.
Verificând dacă creanța invocată de creditoare îndeplinește condițiile de admisibilitate impuse de textul de lege anterior menționat, instanța reține că în concret creanța deținută împotriva debitoarei S. A. SRL îndeplinește în parte exigențele caracterului cert, lichid și exigibil potrivit prevederilor art. 662 din NCPC, respectiv doar pentru partea necontestată din cuprinsul acestei facturi, respectiv poziția 1, 2 și 4 din factură – ciocan, protecție rotor și bolțuri protecție rotor, în valoarea totală de 14.511,12 lei.
Astfel, pentru această sumă de 14.511,12 lei din totalul de_,82 lei solicitat prin acțiune cu titlu de debit principal, instanța reține caracterul cert al creanței, aceasta având atât o existență neîndoielnică ce rezultă din cuprinsul facturii emise în temeiul convenției în formă simplificată a părților, cât și un obiect determinat, respectiv o sumă de bani individualizată, obligația debitorului de plată a acestei sume fiind ajunsă la scadență, potrivit mențiunii exprese din cuprinsul facturii.
În schimb, pentru marfa blindaj concasor înscrisă la pct. 3 din factură, în valoare de 2.176,7 lei, instanța reține că debitoarea S. A. SRL a probat, prin adresa de la f. 29 din dosar, că a comunicat creditoarei deficiențele calitative ale acestui produs (f. 30-31), motiv pentru care instanța apreciază că, în aceste limite, condiția caracterului cert al creanței invocate nu este îndeplinită. Pentru a reține aceasta instanța are în vedere aspectul că, în procedura specială și derogatorie de la dreptul comun a ordonanței de plată, exigența caracterului cert al creanței reclamă cu necesitate nu doar existența unor înscrisuri din care să reiasă debitul solicitat, ci și o condiție suplimentară ce constă în aceea că acest debit trebuie să rezulte în mod neîndoielnic din chiar înscrisurile depuse, iar existența sa să nu fie contestată, într-o modalitate demnă de crezare, de către debitoare. În prezenta cauză creanța în valoare de 2.176,7 lei nu îndeplinește condiția de certitudine, întrucât prin apărările formulate debitoarea a învederat că a refuzat plata obligațiilor cere îi revin pe motiv că în fapt creditoarea și-a executat necorespunzător propriile obligații, astfel încât raporturile dintre părți necesită clarificări suplimentare, aspecte care în mod temeinic conturează un cadru litigios pentru a cărui soluționare se impune administrarea unor probe în condițiile dreptului comun, aceste împrejurări dovedindu-se incompatibile cu instituția ordonanței de plată, în acord cu rațiunea legiuitorului în reglementarea acestei proceduri speciale.
Pentru aceste motive de fapt și de drept, în temeiul art. 1021 alin. 2 C.proc.civ., instanța urmează să admită în parte prezenta acțiune pentru emiterea ordonanței de plată, urmând a obliga debitoarea S. A. SRL la plata în favoarea creditoarei S. G. SRL a sumei de 14.511,12 lei reprezentând contravaloarea parțială a facturii . nr. 99/07.11.2013, respectiv punctul 1, 2 și 4 din factură – ciocan, protecție rotor și bolțuri protecție rotor -, urmând corelativ a respinge, în condițiile art. 1020 alin. 1 și 2 C.proc.civ., cererea creditorului de emitere a ordonanței de plată pentru suma de 2.176,7 lei aferentă punctului 3 din aceeași factură.
Sub aspectul dobânzii legale solicitate de către creditoare, instanța reține că în cauza de față sunt incidente dispozițiile art. 3 din Legea nr. 72/2013 pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plata a unor sume de bani rezultând din contracte, care statuează în sensul că „(1) în raporturile dintre profesioniști, creanța constând în prețul bunurilor livrate sau tariful serviciilor prestate produce dobânzi penalizatoare în cazul în care: a) creditorul, inclusiv subcontractații acestuia, și-au îndeplinit obligațiile contractuale; b) creditorul nu a primit suma datorată la scadență, cu excepția cazului în care debitorului nu îi este imputabilă întârzierea. (2) Dobânda penalizatoare curge de la scadență până la momentul plății, în condițiile dispozițiilor art. 1.535 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare”. De asemenea, art. 4 din același act normativ prevede că, „dacă părțile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată potrivit art. 3 din OG nr. 13/2011 privind dobânda legala remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești”.
Față de aceste dispoziții legale, constatând că debitorul nu a achitat la scadență debitul restant, și față de soluția de admitere în parte a capătului de cerere principal, instanța urmează să admită în parte și acest petit de acțiune, urmând a obliga debitoarea S. A. SRL să plătească în favoarea creditoarei dobânda legală aferentă debitului de 14.511,12 lei, începând cu data scadenței facturii . nr. 99/07.11.2013 – respectiv data de 08.12.2013 - și până la plata efectivă și integrală a debitului indicat și pentru care a fost admisă prezenta acțiune.
În baza art. 453 alin. 1 C.proc.civ., deși prezenta acțiune a fost admisă doar în parte, față de faptul că partea din debitul principal pentru care instanța a respins acțiunea este una redusă, instanța va acorda în totalitate cheltuielile de judecată solicitate și dovedite de către creditoare (f. 51-52), urmând a obliga debitoarea S. A. SRL la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.680 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 200 lei taxă judiciară de timbru și 2.480 lei onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ORDONĂ:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea S. G. SRL, CUI RO28067809, Reg. ., cont bancar RO23BACX_0002 deschis la Unicredit Ț. Bank, cu sediul în J. de Mijloc, . jud. Cluj, în contradictoriu cu debitoarea S. A. SRL,, CUI RO28424820, Reg. ., cu sediul în . jud. Cluj, având ca obiect ordonanță de plată și în consecință:
Somează debitoarea S. A. SRL să plătească în favoarea creditoarei suma de 14.511,12 lei reprezentând contravaloarea parțială a facturii . nr. 99/07.11.2013.
Obligă debitoarea să plătească în favoarea creditoarei S. G. SRL dobânda legală aferentă debitului de 14.511,12 lei, începând cu data scadenței facturii . nr. 99/07.11.2013 – respectiv data de 08.12.2013 - și până la plata efectivă și integrală a debitului.
Obliga debitoarea la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.680 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge restul pretențiilor formulate de către creditoare.
Fixează termen de 15 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe pentru executarea obligațiilor cuprinse în dispozitiv.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare pentru ambele părți, în condițiile art. 1023 alin. 1 și 2 rap. la art. 1021 alin. 2 C.proc.civ., în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.01.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
G. I. L. C. L. P.
Red/Dact. G.I.L.
4 ex./28.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1065/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 27/2015. Judecătoria... → |
|---|
