Plângere contravenţională. Sentința nr. 1007/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1007/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 1007/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL C.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1007/2015
Ședința publică de la 22 Octombrie 2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: I. L. G.
GREFIER: L. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petentul C. G. O. și pe intimatul I. C., asigurător de răspundere civilă . REASIGURARE SA, intervenientul R. A., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul și intervenientul R. A., martorul G. C., lipsind intimatul I. C. și asigurătorul . REASIGURARE SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța dispune ca martorul să părăsească sala de judecată până va fi chemat.
La interpelarea instanței, petentul învederează că martorul a fost propus pe aspectul stării de fapt, pe care o contestă.
Instanța acordă cuvântul intervenientului R. A..
Intervenientul învederează că își menține declarația dată la poliție.
La interpelarea instanței, intervenientul arată că nu l-a văzut pe martorul încuviințat a fi audiat azi. Petentul avea oameni în mașină, avea și remorcă, și nu a pus frână.
Instanța procedează la identificarea martorului prezent și la audierea acestuia, sub prestare de jurământ, cele declarate fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Petentul arată că nu mai are probe de propus, dar solicită instanței ca intervenientul și el personal să pună mâna pe Biblie să jure.
Instanța respinge solicitarea petentului, nefiind prevăzută în legislația țării această procedură.
Petentul învederează că intervenientul nu a scris personal declarația, ci a scris-o un polițist, acesta motivând că nu are ochelarii asupra sa.
La interpelarea instanței, intervenientul învederează că polițistul a completat declarația ca urmare a celor ce a declarat acesta.
La interpelarea instanței, petentul învederează că recunoaște avariile de la autovehiculul său, din colțul din dreapta iar al intervenientului în stânga, astfel cum s-au consemnat.
Intervenientul arată că s-a încadrat pe axul drumului să vireze, a așteptat să treacă mașinile din față și apoi a fost lovit. Nu recunoaște a fi fost staționat pe partea dreapta a drumului, după cum susține petentul.
La interpelarea instanței, petentul și intervenientul arată că nu mai au alte probe de propus în cauză.
Instanța apreciază că probațiunea este completă și nemaifiind alte cereri, propuneri sau excepții de formulat în cauză, declară terminată faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și acordă părților prezente cuvântul în dezbateri.
Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție, arătând că nu este vinovat și nu trebuia să i se întocmească procesul verbal de contravenție, nu sunt victime în urma incidentului și nu trebuia să i se ridice permisul de conducere. Mai arată că intervenientul este cel care nu i-a acordat prioritate.
Intervenientul arată că personal și-a reparat mașina.
Petentul arată că a declarat accidentul la asigurător.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.12.2014, petentul C. G. O. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., intervenient forțat R. A. și asigurător de răspundere civilă . REASIGURARE SA, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/19.12.2014.
În motivarea acțiunii reclamantul a contestat starea de fapt reținută de agentul constatator, învederând că autovehiculul condus de intervenient era oprit pe partea dreaptă, pe același sens de circulație pe care se deplasa și contestatorul, iar când acesta din urmă se afla la o distanță de 15-20 m față de locul unde staționa intervenientul, acesta a pornit din loc și a virat la stânga fără să semnalizeze și să se asigure, cu intenția probabil de a întoarce în acel loc. A arătat că i-a făcut semn cu farurile și a claxonat iar, în încercarea de a evita impactul cu acesta, a trecut pe celălalt sens de circulație, dar întrucât intervenientul nu a oprit, ciocnirea dintre cei doi conducători auto a avut loc pe sensul opus de circulație. A mai invocat faptul că agentul constatator nu a prezentat ordinul de serviciu și nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile, în sensul că a respins cererea petentului de ascultare măcar a unui martor, învederând totodată că actul sancționator nu cuprinde mențiunea ocupației și locului de muncă al petentului, nici valoarea pagubei produse.
În drept a invocat OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
În probațiune a depus înscrisuri (f. 3-5, f. 23).
Acțiunea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru (f. 4).
La data de 22.04.2015 intimatul I. C. a formulat întâmpinare (f. 28-29) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat, arătând în motivare, sub aspectul legalității, că procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, intimatul a învederat că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ. A arătat în continuare că actul de sancționare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovada până la proba contrară care revine petiționarului, învederând că în cazul accidentelor din care au rezultat doar pagube materiale (tamponări) agentul constatator nu are la îndemână pentru stabilirea împrejurărilor producerii impactului și implicit a stabilirii vinovăției decât declarațiile părților implicate în evenimentul rutier, regulile de prioritate/circulație aplicabile în locul impactului și analiza poziționării avariilor la vehiculele în discuție, fiind extrem de rare situațiile în care se pot identifica eventuali martori oculari.
În probațiune a depus înscrisuri (f. 30-48).
Intervenientul forțat R. A. și asigurătorul de răspundere civilă . REASIGURARE SA nu și-au exprimat poziția procesuală în cauză, dar intervenientul a fost prezent la ultimul termen de judecată, poziția acestuia fiind consemnată în practicaua acestei hotărâri.
În cauză, fiind considerate legale, utile, pertinente și concludente soluționării cererii, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar, precum și proba testimonială cu martorul G. C. (f. 80).
Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosarul cauzei,instanța reține următoarele:
Instanța constată că este competentă, conform art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 să soluționeze prezenta plângere, prezumtiva faptă contravențională fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială, respectiv în loc. Bunești, și că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, calculat de la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție CP nr._/19.12.2014 încheiat de I. C. – Secția 7 Poliție Rurală G., Post Poliție Iclod, (f. 3), petentul C. G. O. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 540 lei, reținându-se culpa acestuia în producerea unui accident de circulație pe motiv că, la aceeași dată, circulând cu autovehiculul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ din direcția D. spre C.-N., în loc. Bunești, în dreptul imobilului cu nr. 293, a efectuat manevra de depășire prin pătrunderea pe contrasens unde a acroșat autovehiculul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_, care efectua manevra de viraj la stânga, în loc permis.
Fapta a fost încadrată juridic în dispozițiile art. 118 lit. i) din HG nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. art. 100 alin. 3 lit. e), art. 101 alin. 3 din OUG nr. 195/2002.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând conținutul procesului-verbal sub aspectul legalității întocmirii acestuia, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile art. 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, neputând a fi identificată nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor art. 16 din OG nr.2/2001 care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
În ceea ce privește pretinsa nelegalitate a actului sancționator atacat întrucât nu cuprinde mențiunea ocupației și locului de muncă al petentului, nici valoarea pagubei produse, instanța reține că dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 instituie un caz de nulitate relativă, condiționată de existența unei vătămări, care trebuie dovedită de către petent, și care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, ori în cauza de față nu doar că petentul nu a făcut o astfel de dovadă, dar în plus această dovadă ar fi și dificil de realizat, față de faptul că ocupația sau locul de muncă al petentului ar putea prezenta relevanță cel mult sub aspectul individualizării sancțiunii, în lipsa altor aspecte care să circumscrie specificul faptei, iar paguba produsă nu are relevanță sub aspectul legalității procesului-verbal, nefiind o condiție de existență sau de cuantificare a prezumtivei contravenții. Mai mult, evaluarea pagubelor reprezintă o operațiune care eventual interesează raporturile juridice cu asigurătorul de răspundere civilă auto, pe baza avariilor constatate, consemnate în declarațiile date de părți în fața agenților de poliție (f. 36-41).
De asemenea, sub aspectul neprezentării de către agentul constatator a unui ordin de serviciu, instanța reține că nu există nicio dispoziție legală care să condiționeze sub acest aspect posibilitatea constatării și sancționării contravențiilor de către agenții de politie rutieră. Dimpotrivă, potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, polițistul rutier are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale normelor în materie, iar potrivit art. 179 din H.G. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare al OUG nr. 195/2002, politia rutieră poate acționa pentru prevenirea si constatarea unor încălcări ale normelor privind deplasarea în siguranță, pe drumurile publice, a tuturor participanților la trafic. Rezultă că, tocmai legea abilitând polițistul rutier să acționeze în sensul arătat, nu este necesară existența, în plus, a unui ordin de serviciu care să prevadă aceeași abilitare, cu atât mai mult cu cât nicio dispoziție legală în vigoare nu condiționează legalitatea unui proces-verbal de constatare a contravenției de existenta unui asemenea ordin.
În schimb, analizând în continuare temeinicia procesului-verbal de contravenție . nr._/13.08.2014, instanța reține, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, exprimată inclusiv în cauzele A. c. României și N. c. României, faptul că, în ipoteza în care agentul statului nu a constatat personal pretinsele fapte contravenționale, prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție este înlăturată întrucât motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această prezumție legală constă în încrederea inerentă a societății în consemnarea exactă, corectă și fidelă, de către agentul statului, a faptelor pe care le constată, fără adăugiri sau denaturări ale realității. Față de aceste considerente, instanța reține că în concret intimatului I. C. îi revenea obligația legală de a dovedi starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție ori în cauza de față nu doar că intimatul nu a produs astfel de probe ci, mai mult, petentul a reușit să ridice, prin întreg probatoriul administrat, un dubiu mai mult decât rezonabil sub aspectul veridicității stării de fapt consemnate de agentul statului.
Pentru a reține faptul nedovedirii de către intimatul I. a aspectelor de fapt pe care le-a consemnat în procesul-verbal atacat și care au atras sancțiuni exclusiv față de petent, instanța apreciază ca lipsită de relevanță juridică apărarea intimatului din cuprinsul întâmpinării în sensul că, în cazul accidentelor din care au rezultat doar pagube materiale agentul constatator nu are la îndemână pentru stabilirea împrejurărilor producerii impactului și implicit a stabilirii vinovăției decât declarațiile părților implicate în evenimentul rutier, regulile de prioritate/circulație aplicabile în locul impactului și analiza poziționării avariilor la vehiculele în discuție, fiind extrem de rare situațiile în care se pot identifica eventuali martori oculari, din moment instanța a administrat proba testimonială cu martorul G. C. (f. 80), ori chiar și în condițiile în care s-ar putea argumenta o poziție posibil subiectivă a martorului, pasager în autovehiculul condus de petent, în lipsa altor mijloace de probă audierea unor martori oculari s-ar fi putut dovedi de folos pentru a justifica și fundamenta „starea de fapt” pe care au preferat-o agenții constatatori, dintre cele două variante prezentate de către cei doi șoferi implicați.
În acest context, instanța reține că petentul C. G. O. a invocat în apărare modalitatea superficială în care s-a desfășurat ancheta, însă acest aspect este contrazis de fișa de intervenție la eveniment (f. 46-47) prin care se constată că agentul constatator a efectuat măsurătorile specifice, însă, cu toate acestea, instanța apreciază că modalitatea în care au fost apoi utilizate toate aceste date colectate – respectiv poziția celor două vehicule, avariile constatate, specificul drumului în zonă, lipsa urmelor de frânare, declarațiile părților – nu este de natură a forma convingerea instanței că starea de fapt reținută corespunde adevărului.
Pentru a reține aceasta instanța are în vedere o . elemente, unele rezultând din însuși raportul agentului constatator (f. 30-32), care imprimă un dubiu stării de fapt stabilite de agentul de poliție, respectiv: faptul că declarația inițială a intervenientului a fost mai mult decât superficială (f. 38), fiind necesar ca agentul constatator să scrie personal declarația celui în cauză, coroborat cu faptul că intervenientul a fost singurul condus la sediul unității de poliție în autospeciala MAI. De asemenea, referirea agentului de poliție la buna conduită anterioară a intervenientulul, spre deosebire de indicarea istoricului contravențional al petentului C. G. O. (f. 42-45), a putut reprezenta un factor de natură a influența decizia agenților de poliție, care, în contextul în care nu au percept nemijlocit accidentul, au înțeles a atribui întreaga vină contestatorului, ori astfel de aprecieri privind trecutul părților implicate nu trebuie să influențeze stabilirea culpei unuia și excluderea culpei celuilalt șofer implicat.
De asemenea, avariile celor două autovehicule și la poziționarea lor efectivă, astfel cum au declarat și schițat conducătorii auto (f. 36-40), precum și după cum au constatat agenții chemați la fața locului (f. 46-47) sunt de natură a susține nu doar varianta stării de fapt susținute de intervenient și însușită integral în cuprinsul actului sancționator, în sensul că petentul C. G. O. a efectuat manevra de depășire prin pătrunderea pe contrasens unde a acroșat autovehiculul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_, care efectua regulamentar manevra de viraj la stânga, dar susține și varianta stării de fapt indicată de contestator și confirmată de martorul audiat în cauză (f. 80), în sensul că autovehiculul condus de intervenientul R. A. era oprit pe partea dreaptă, pe același sens de circulație pe care se deplasa și contestatorul, iar când a pornit din loc și a virat la stânga, în încercarea de a evita impactul cu acesta, iar nu pentru a-l depăși, petentul ar fi trecut într-adevăr pe celălalt sens de circulație, sens pe care a avut loc și ciocnirea dintre cei doi conducători auto.
În varianta susținută de intervenient este greu de explicat – aspect reținut ca atare și în raportul agentului constatator la fila 31 -, de ce petentul ar fi ales să efectueze manevra de depășire a autovehiculului condus de intervenient prin . moment ce tocmai pe contrasens intenționa a vira intervenientul, teoretic încadrat lângă axul drumului și semnalizând corespunzător intenția, câtă vreme petentul avea liberă partea dreapta a sensului său de mers, atât banda liberă cât și acostamentul consolidat, așadar spațiu suficient pentru a efectua manevra în condiții mai facile și de siguranță mai mare. Apoi, din schița accidentului efectuată de părți și de polițist (f. 36-41, f. 47), precum și din cele consemnate expres de agentul statului la aceeași filă, locul unde se aflau cele două autovehicule era pe contrasens, nici măcar pe banda de rulare, ci pe acostamentul consolidat de pe contrasens, la circa 0,5 m de parapeții de protecție, ori în acest context mai probabilă pare a fi varianta în care petentul C. G. O. a încercat să vireze cât mai mult la stânga pentru a ocoli autovehiculul intervenientului – așadar conform variantei indicate de petent-, decât ipoteza reținută în procesul-verbal CP nr._/19.12.2014, în sensul că petentul a intrat în depășire pe contrasens, când nu se justifica a se vira atât de mult până după ieșirea de pe bandă. Bineînțeles, și modalitatea în care, urmare a impactului, au fost proiectate cele două vehicule, este un aspect care poate influența aceste supoziții, ori fiind cert că se ridică un dubiu cu privire la starea de fapt reală, se reține că acest dubiu nu poate să profite integral și exclusiv uneia dintre părți și să vatăme doar cealaltă parte, ci agentul statului avea obligația de a administra probe suficiente care să înlăture această incertitudine și, după cum s-a statuat deja, avea obligația ca în prezenta cauză să facă dovada motivelor pentru care a reținut culpa exclusivă a petentului C. G. O., fără ca intimatul să reușească să probeze această împrejurare.
Pe cale de consecință, pornind de la prezumția de nevinovăție care este garantată contestatorului inclusiv în procedura contravențională, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se impune instanțelor ca, în aprecierea caracterului întemeiat al învinuirii formulate de stat, săvârșirea faptei de către contravenient să fie dovedită de agenții statului dincolo de orice îndoială rezonabilă. Pentru toate aceste considerentele de fapt și de drept, întrucât starea de fapt este circumscrisă noțiunii de drept „in dubio pro reo”, care reclamă ca, în caz de îndoială, când nu se poate stabili cu certitudine vinovăția unei persoane pentru săvârșirea unei fapte, să nu fie posibilă tragerea ei la răspundere, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează să admită plângerea contravențională formulată de petentul C. G. O. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/19.12.2014 încheiat de I. C. – Secția 7 Poliție Rurală G., Post Poliție Iclod, urmând a anula procesul-verbal atacat, a exonera contestatorul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 540 lei și a înlătura atât măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, precum și celelalte consecințe ale actului de constatare și sancționare.
Având în vedere dispozițiile articolului 453 C.proc.civ. și principiul disponibilității în procesul civil, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de contestatorul C. G. O., CNP_, cu domiciliul în mun. B., .. 14 . jud. B., fără forme legale în loc. Cătămărești Deal jud. B., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în mun. C.-N., ., jud. C., intervenient R. A. având CNP_, cu domiciliul în . Gherlii nr. 294 jud. C. și asigurător de răspundere civilă . REASIGURARE SA, cu sediul în Voluntari, . City Business Park nr, 10 .. 4 jud. Ilfov, și în consecință:
Anulează procesul-verbal . nr._/19.12.2014 și exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 540 lei.
Înlătură măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, precum și celelalte consecințe ale actului de constatare și sancționare anulat.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, cerere care se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. I. L. C. L. P.
Red. /Dact.GIL
4 exp./11.12.2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1011/2015. Judecătoria GHERLA | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
