Plângere contravenţională. Sentința nr. 758/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 758/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 758/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL C.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 758/2015
Ședința publică din data de 30 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. I. R.
GREFIER: C. I.
Pe rol fiind pronunțarea în cauza civilă privind pe petenta S.C. T. A. SUCEAVA S.A., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., având ca obiect plângere contravențională.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 iunie 2015, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de un timp mai îndelungat pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30 iunie 2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 04.03.2015, sub numărul_, petenta S.C. T. A. SUCEAVA S.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., în principal, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.02.2015, întocmit de intimat, și în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a invocat nulitatea procesului verbal contestat. A arătat că acesta a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 16 pct. 6 din O.G. nr. 2/2001, deoarece a fost menționat punctul de lucru al contravenientei și nu sediul acesteia, nu a fost trecut numărul de înregistrare al societății în registrul comerțului și nu s-au specificat datele persoanei care reprezintă societatea.
Au fost încălcate și dispozițiile art. 16 alin. 7, în condițiile în care nu i s-a adus la cunoștință petentei că are dreptul de a formula obiecțiuni.
Faptul că nu a fost consemnat sediul societății contraveniente atrage nulitatea absolută a actului, în temeiul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
De asemenea, au fost încălcate prevederile art. 19 din același act normativ, deoarece procesul verbal nu a fost semnat și ștampilat pe fiecare pagină și nici nu indică date de identitate al vreunui martor.
Cu privire la temeinicia actului contestat, petenta a arătat că a fost sancționată în mod injust, deoarece la controlul efectuat în data de 28.01.2015 a fost prezentat documentul de control nr._ cu foaia de parcurs nr. 06, în baza căruia a efectuat transportul în favoarea societății Fujikura. Totodată, deținea comanda de transport emisă de Fujikura la data de 23.01.2014, pentru perioada 26.01.2015 – 30.01.2015, unde la poziția nr. 11 este consemnată cursa pe relația D. – Adalin – Voievodeni – D..
Mai mult, la data de 20.02.2015, i-a fost eliberată petentei, de către A.R.R., licența de traseu . nr._ valabilă de la data de 23.02.2015 până la data de 22.02.2016, pe ruta D. Adalin – sediul Fujikura D..
Prin urmare, la data aplicării amenzii, petenta avea depuse toate actele în vederea obținerii licenței de traseu.
Aceasta a mai învederat instanței că prin fapta săvârșită nu s-au cauzat prejudicii, astfel că este justificată solicitarea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment.
Plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și ale Codului de procedură civilă.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri (f.14-25).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.12).
La data de 17.04.2015, prin registratura instanței, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca nefondată (f.30, 31).
În motivarea acesteia, s-a arătat că sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientei.
Fapta petentei a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, astfel încât procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, până la dovada contrară, sarcina probei revenind contravenientei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. 3, art. 249 și art. 315 alin. 1 C.proc.civ., O.G. nr. 2/2001, H.G. nr. 69/2012, ale Regulamentului (CE) nr. 1072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1073/2009 și ale O.G. nr. 27/2011.
În probațiune, a fost depus raportul agentului constatator (f.32).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 05.05.2015 (f.36-40), petenta a precizat că la data controlului efectua un transport pentru care nu necesita a deține licența de traseu, adică un transport rutier național contra cost de persoane prin serviciu regulat ocazional, potrivit art. 75 din O.M.T.I. nr. 980/2011, pentru care este obligatoriu doar documentul de transport, ce a fost prezentat la control.
A mai arătat că simpla reproducere a textului prevăzut de art. 4 pct. 57.6 din H.G. nr. 69/2012, cu ignorarea O.M.T.I. nr. 980/2011, reprezintă o descriere insuficientă a faptei contravenționale.
La termenul de judecată din data de 23.06.2015, instanța, în temeiul art. 258 C.proc.civ., a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/06.02.2015 încheiat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., petenta S.C. T. A. SUCEAVA S.A. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei, în temeiul art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 69/2012, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 pct. 57.6 din H.G. nr. 69/2012.
În cuprinsul procesului-verbal de contravenție s-a reținut faptul că în data de 28.01.2015, ora 14.30, în G., . 1C, la km 42 + 700 m, în calitate de operator de transport rutier, petenta nu a asigurat la bordul microbuzului marca Iveco, înmatriculat cu nr._, care efectua cursa regulată specială în baza contractului încheiat între S.C. T. A. SUCEAVA S.A. și S.C. FUJIKURA, a licenței de transport regulat specială, document de transport prevăzut de legislația în domeniul transporturilor rutiere.
Procesul verbal a fost încheiat în lipsa reprezentantului contravenientei.
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând modul de întocmire a procesului-verbal din perspectiva legalității, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește faptul că în cuprinsul actului a fost indicată adresa punctului de lucru al contravenientei și nu adresa sediului social, instanța apreciază că ar fi un formalism excesiv a se considera aceasta drept o lipsă a menționării sediului, de natură să atragă nulitatea absolută a procesului verbal, în condițiile în care nu a creat probleme în identificarea contravenientei.
Instanța arată că nesocotirea cerințelor prevăzute de art. 16 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001 de către agentul constatator, în momentul încheierii procesului-verbal de contravenție, se sancționează cu nulitatea relativă, condiționată de dovada unei vătămări, distincte de simplul fapt al aplicării sancțiunilor contravenționale. Așadar, pentru a fi aplicată sancțiunea nulității, petenta trebuie să dovedească existența unor astfel de vătămări.
Referitor la motivele invocate prin plângere, instanța reține că descrierea faptei a fost realizată în mod corespunzător.
Cu privire la neindicarea numărului de înregistrare a societății în registrul comerțului și a datelor de identitate ale reprezentantului contravenientei, constată că aceste omisiuni nu au produs petentei nicio vătămare.
Petenta a mai susținut că la momentul controlului, agentul nu i-a adus la cunoștință că are dreptul de a formula obiecțiuni. Sub acest aspect, instanța reține că obligația agentului constatator de a aduce la cunoștința persoanei sancționate dreptul de a formula obiecțiuni este incidentă numai în cazul în care persoana sancționată se află de față, or, din cuprinsul actului contravenției rezultă că acesta a fost încheiat în lipsa ei. De asemenea, mai reține că petenta a avut posibilitatea de a le reitera prin plângerea contravențională, care reprezintă cea mai energică manifestare a dreptului de a formula obiecțiuni.
In ceea ce privește nerespectarea prevederilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că, într-adevăr, în situația încheierii procesului verbal în lipsa contravenientei, această împrejurare trebuia confirmată de un martor asistent, iar în lipsa unui martor, agentul trebuia să precizeze motivele care au dus la întocmirea procesului verbal în acest mod. In cuprinsul procesului verbal nu a fost trecut niciun martor asistent și nici motivele pentru care nu a putut fi indicat un martor. Insă, instanța constată că, pentru a atrage nulitatea actului, aceste omisiuni trebuie să fi produs petentei o vătămare, alta decât aplicarea sancțiunii, ori o astfel de vătămare nu a fost dovedită.
Prin urmare, constată că procesul verbal de contravenție contestat a fost legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, reține că, fiind încheiat de un agent al forței publice care a constatat faptele prin propriile simțuri, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și legalitate. Din acest punct de vedere, incumbă petentei sarcina de a face dovada, prin probe neîndoielnice, că cele consemnate nu corespund realității în sensul că, fie fapta nu există, fie ea s-a desfășurat altfel.
Instanța mai arată că prezumția de legalitate și veridicitate, de care se bucură procesul-verbal de contravenție, este în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, întrucât este vorba de o prezumție relativă, susceptibilă de a fi înlăturată prin dovada contrară, aspectul esențial din punctul de vedere al instanței europene fiind acela ca instanțele naționale să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale. De asemenea, potrivit aceleiași jurisprudențe europene, dreptul unei persoane, de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută, nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999). Prin urmare, prezumția relativă de temeinicie si legalitate de care se bucură procesul-verbal potrivit legislației contravenționale din România este compatibilă cu prevederile art. 6 din C.E.D.O. și, ca atare, poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, asigurându-se astfel dreptul la apărare al petentei.
Petenta a invocat netemeinicia procesului verbal, susținând că au fost prezentate la control toate documentele obligatorii prevăzute de lege pentru tipul de transport efectuat, adică un transport rutier național contra cost de persoane prin serviciu regulat ocazional, potrivit art. 75 din O.M.T.I. nr. 980/2011, pentru care este obligatoriu doar documentul de transport. Astfel, la controlul efectuat în data de 28.01.2015, a fost prezentat documentul de control nr._ cu foaia de parcurs nr. 06, în baza căruia a efectuat transportul în favoarea societății Fujikura. Totodată, deținea comanda de transport emisă de Fujikura la data de 23.01.2014, pentru perioada 26.01.2015 – 30.01.2015, unde la poziția nr. 11 este consemnată cursa pe relația D. – Adalin – Voievodeni – D..
Potrivit art. 4 pct. 57.6 din H.G. nr. 69/2012, reprezintă o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune, nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost, a documentului de transport, conform tipului de transport rutier efectuat, precum și autorizațiile prevăzute de legislația în vigoare în domeniul transporturilor rutiere.
Potrivit art. 3 pct. 22 din O.G. nr. 27/2011, reprezintă licență de traseu, documentul pe baza căruia operatorul de transport rutier efectuează transport rutier național contra cost de persoane prin servicii regulate sau servicii regulate speciale, pe un anumit traseu, conform programului de transport
Conform art. 53 alin. 1 și art. 69 din O.M.T.I. nr. 980/2011, transportul rutier contra cost de persoane prin serviciile regulate, respectiv prin serviciile regulate speciale se poate efectua numai pe baza programului de transport și a licenței de traseu eliberată de Autoritatea Rutieră Română - A.R.R.
Din aceste dispoziții, rezultă că operatorul de transport rutier care efectuează servicii regulate/ regulate speciale contra cost de transport rutier de persoane pe un traseu interjudețean, are obligația de a asigura la bordul autovehiculului licența de traseu.
Conform art. 35 din O.G. nr. 27/2011, Transportul rutier contra cost de persoane cu autobuze se poate realiza prin: a) servicii regulate; b) servicii regulate speciale; c) servicii ocazionale.
Aceste noțiuni sunt definite prin Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006, în art. 2:
- "servicii regulate" înseamnă serviciile care asigură transportul de persoane la intervale stabilite pe trasee stabilite, persoanele fiind îmbarcate și debarcate la puncte de oprire prestabilite;
- "servicii regulate speciale" înseamnă serviciile regulate, indiferent de cine sunt organizate, care asigură transportul unor categorii precizate de persoane cu excluderea altor persoane; în anexa II, se mai arată că serviciile regulate speciale includ transportul muncitorilor între domiciliu și locul de muncă;
- "servicii ocazionale" înseamnă serviciile care nu corespund definiției de servicii regulate, inclusiv serviciile regulate speciale, și a căror caracteristică principală este faptul că transportă grupuri de persoane constituite la inițiativa clienților sau chiar a operatorului de transport.
Având în vedere că, la momentul controlului, petenta asigura transportul unor categorii precizate de persoane, adică a angajaților S.C. Fujikura, între domiciliu și locul de muncă, instanța reține că petenta efectua un serviciu regulat special contra cost de transport rutier de persoane pe un traseu interjudețean, având, deci, obligația de a asigura la bordul autovehiculului licența de traseu.
Faptul că la momentul respectiv, petenta nu avea licență de traseu pentru ruta D. – Adalin – Voievodeni – D. nici nu este contestat de acesta. Prin urmare, situația de fapt redată de agentul constatator este recunoscută.
Instanța mai observă că petentei i-a fost eliberată licența de traseu pe ruta respectivă, doar la data de 20.02.2015, deci ulterior controlului. În această privință, arată că . aplicării sancțiunii nu este de natură să înlăture răspunderea contravențională.
În consecință, pe baza probelor de la dosar, reține caracterul temeinic al procesului-verbal de contravenție atacat.
Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, faptul că această contravenție reprezintă o încălcare gravă a dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al acesteia, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 4000 lei, reprezentând chiar minimul special, a fost corect individualizată.
În consecință, va respinge plângerea formulată ca nefondată și va menține dispozițiile procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.02.2015, încheiat de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta S.C. T. A. SUCEAVA S.A., cu sediul social în Suceava, .. 7, jud. Suceava, având J_ și CUI RO3177601, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C.-N., ., jud. C., ca nefondată.
Menține dispozițiile procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.02.2015, încheiat de intimat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iunie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. I. RusuCristina I.
aflat în concediu de odihnă,
semnează grefier șef C. F.
Red./ dact. - D.I.R./ C.I. – 4 ex. – 12 august 2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 654/2015. Judecătoria GHERLA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
