Plângere contravenţională. Sentința nr. 417/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 417/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 417/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL C.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 417/2015
Ședința publică de la 15 Aprilie 2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: F. S.
GREFIER: M. M.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de contestatorul J. I. V. și pe intimat I. C., având ca obiect plângere contravențională .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 94 raportat la art. 107 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 238 din Cod procedură civilă, față de înscrisurile depuse de părți la dosar, estimează că prezenta cauză se poate finaliza la acest termen de judecată.
În temeiul art. 251 al. 1, raportat la art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse în probațiune, considerând proba pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și nefiind alte cereri declară terminată cercetarea judecătorească și față de solicitarea de judecare în lipsă reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Reține că prin plângerea formulată la data de petentul J. I.–V. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata I.P.J. C., anularea procesului –verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 11.01.2015 de I.P.J. C. – Serviciul Poliției Rutiere.
In motivarea plângerii sale petentul a arătat că nu este vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, procesul – verbal contestat fiind neîntemeiat, întrucât nu a depășit viteza legală si acuzația este nefondată. Procesul verbal ..P. nr._ este lovit de nulitate absoluta, intrucat agentul controlor are obligatia sa mentioneze in procesul verbal marca (tipul), . numarul aparatului radar folosit (cinemometrul -radar).
Aceasta obligație este prevăzuta in art.109 din OUG 195/2002- republicata. Legat de acest aspect potrivit Normei de Metodologie Legala NML021-05 din 23.11.2005, la art. 4.3: "Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai daca au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate și sunt însoțite de buletinul de verificare metrologica in termen de valabilitate", fapt pentru care a solicit sa-i fie prezentat buletinul de verificare metrologica al aparatului folosit la stabilirea vitezei cu care eu m-am deplasat. De asemenea, cand a fost inregistrat de aparatul radar, conditiile meteorologice interziceau folosirea aparatelor radar, intrucat afara cadeau precipitatii, fapt ce ar fi putut sa influenteze in mare masura viteza inregistrata de cinemometru. A solicit anularea procesului verbal de contraventie ..P. nr._ si restituirea sumei de 195 lei reprezentand jumatate din minimul amenzii, pe care eu a achitat-o la Primaria Municcipiului G.. (f. 2).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei.
Cu toate că a fost legal citat petentul nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu a propus vreo probă concludentă și utilă pentru a dovedi netemeinicia procesului-verbal.
Prin întâmpinare intimata I.P.J. C. a solicitat instanței respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat, arătând că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori a vreuneia dintre persoanele prevăzute de art. 189 din codul de procedură civilă și că de opune administrării oricărei probe cu caracter extrajudiciar întrucât acestea nu respectă principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.(fila 10)
În probațiune, intimata a depus filmarea cu aparatul radar a autovehiculului și buletinul de verificare metrologică al aparatului radar cu care a fost înregistrat autovehiculul condus de către petent. (fila12)
Din analiza actelor dosarului instanța reține că prin procesul-verbal mai sus menționat, petentul J. I.–V. a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 390 lei pentru că în data de 11.01.2015, a condus auto marca Audi cu nr. de înmatriculare_ pe DN.1C-E576 în localitatea Răscruci, jud.C., fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 79 km/h, faptă prev. de art. 121 al.1 din R.A.O.U.G. 195/2002 aprobat prin H.G. nr.1391/2006 și art. 102 al. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Analizând conținutul procesului–verbal de contravenție contestat sub aspectul legalității întocmirii acestuia, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale.
În drept, potrivit art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice reglementează ca fiind contravenție și prevede că se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile fapta conducătorului auto de a depăși cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Amenda ce se aplică pentru contravenția reținută în sarcina petentului se individualizează, în baza prevederilor art. 98 din OUG nr. 195/2002, conform cărora amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, un punct-amendă reprezentând valoric 10% din salariul minim brut pe economie, astfel cum este stabilit prin hotărâre a Guvernului, iar clasa a IV-a de sancțiuni care sancționează contravențiile de genul celei pentru care petentului i-a fost întocmit proces-verbal impune ca amenda să fie stabilită în cuantumul care corespunde unui număr de la 9 până la 20 puncte-amendă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere că, deși O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează o plângere contravențională împotriva unui act de sancționare întemeiat pe legislația rutieră, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza I. P.”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauza „Öztürk împotriva Germanei”).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza “I. P. împotriva României” și reiterată în cauza „N. G. împotriva României”, hotărâri în cuprinsul cărora s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovadă contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției. Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentului i-au fost oferite mijloace pentru a proba netemeincia actului de constatare și sancționare a contravenției, însă acesta nu a fost în măsură să dovedească o stare de fapt netemeinică ce ar justifica sancționarea sa nelegală și nu a putut demonstra, prin argumentele susținute pe parcursul procesului vreun aspect de natură să ilustreze o stare de fapt contrară celor reținute de agentul constatator.
Instanța, având în vedere specificul faptei contravenționale pentru care a fost sancționat petentul, respectiv încălcarea limitei de viteză maxime admise, reține că o constatare a acestui tip de contravenție se poate realiza exclusiv prin mijloace tehnice.
Potrivit dispozițiilor art. 121 al. 1 și 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr.1391/2006, „(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. (2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic."
Prin urmare, în materia depășirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitate absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal de contravenție, în această situație sarcina probei revenind organului contestator care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției, fiind imperativ prevăzut de lege că orice proces-verbal pentru depășirea vitezei legale se încheie numai în urma unei constatări cu mijloace tehnice speciale, iar nu cu propriile simțuri ale agentului constatator.
Analizând înregistrarea radar depusă la dosar de intimată în urma solicitării instanței în acest sens, instanța constată că viteza autoturismului cu nr. de înmatriculare_ , condus de contestator, a fost 79 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar la data de 11.01.2015 ora 16,35. (f.12)
În ceea ce privește respectarea dispozițiilor legale în vigoare privind omologarea și verificarea metrologică a mijlocului tehnic folosit la înregistrare, instanța reține că aparatul radar funcționa corespunzător, în conformitate cu cerințele metrologice și tehnice prevăzute de Ordinul nr. 301/23.11.2005 emis de Biroul Român de Metrologie, acest fapt fiind certificat de buletinul de verificare metrologică emis de Institutul Național de Metrologie, astfel că viteza indicată de aparat era cea reală. În momentul constatării contravenției, contestatorul se afla în interiorul unei localități, unde limita maximă admisă pe sectorul de drum, este viteza este de 50 km/h.
Cu privire la ordinul de serviciu al agentului constatator, instanța reține că agenții de poliție nu își desfășoară activitatea zilnică de constatare și sancționare a contravențiilor în baza unui ordin de serviciu ci în temeiul art. 26 al.1 pct.10 și 18, art. 28 a.1 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române și în temeiul art. 2 al.1 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, astfel că agentul constatator nu trebuie să dețină un ordin de serviciu expres pentru a constata contravenția și a-l sancționa pe petent.
De asemenea prin Ordinul nr.187 din 04.11.2009 de modificare și completare a Normei de Metrologie Legală 021-05 privind aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor au fost abrogate dispozițiile pct.4.2 din Ordinul Biroului de Metrologie Legală nr.301/2005 cu privire la atestatul agentului constatator.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, aceasta a fost în mod corect realizată de către agentul constatator, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 21 din OG nr. 2/2001, raportat la gravitatea faptei săvârșite, întrucât fapta de a depăși viteza legală cu 29 km/h prin localitate, prezintă un grad ridicat de pericol social, amenda aplicată încadrându-se în limitele legale, iar sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere fiind expres prevăzută pentru această faptă.
Din istoricul contravențional al petentului, rezultă că acesta nu se află la prima abatere de acest fel, fiind sancționat contravențional în repetate rânduri pentru abateri de la normele circulației pe drumurile publice. (fila 10)
În consecință, instanța apreciază că situația faptică reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este una reală, fiind probată, în mod neechivoc, prin înregistrarea video martor al săvârșirii contravenției din care reiese în mod clar care a fost viteza autoturismului condus de petent. Astfel, petentul, în calitate de conducător auto, a condus un autoturism, având o viteză de 79 km/h în localitate pe un sector de drum unde viteza maximă admisă de lege era, la data săvârșirii contravenției de 50 km/h, faptă apreciată de legiuitor ca fiind contravenție, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 195/2002 și a Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Contravenția a fost constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, după cum se arătă în cuprinsul procesului-verbal, viteza autoturismului condus de petent fiind măsurată de aparatul radar instalat pe autospeciala poliției. Acest aparat radar este unul verificat metrologic și omologat, după cum a probat intimatul prin copia buletinului de verificare metrologică a aparatului radar, ce ilustrează faptul că, la data reținerii contravenției în sarcina petentului, cinemometrul de control rutier de tip radar, corespundea din punct de vedere metrologic. Ori, beneficiind de acest buletin de verificare metrologică, aparatul radar ce a constatat contravenția reținută în sarcina petentului este unul corespunzător din punct de vedere tehnic, neputându-se pune problema existenței unei erori.
În consecință, raportat la faptul că, prin acțiunea sa de a circula cu o viteză atât de mare în localitate, petentul a creat o reală stare de pericol pentru circulația rutieră, încălcând flagrant scopurile urmărite de legiuitor prin instituirea OUG nr. 195/2002, anume asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, cât și a proprietății publice și private, sancțiunile aplicate acestuia prin procesul-verbal de contravenție sunt pe deplin justificate.
Având în vedere probele administrate în cauză din care rezultă că procesul–verbal de contravenție contestat este legal și temeinic, instanța în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de J. I.–V..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea petentului J. I.–V. domiciliat în MUN. G., p-ța Unirii nr.1, ., jud.C., formulată în contradictoriu cu intimata I.P.J. C. cu sediul în mun. C.-N., ., jud.C., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 11.01.2015 încheiat de I.P.J. C. – Serviciul Rutier.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecători G..
Pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. S. M. M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 08-04-2015,... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 418/2015. Judecătoria... → |
|---|
