Plângere contravenţională. Sentința nr. 5/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 2381/235/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL C.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 5/2015
Ședința publică din data de 6 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. I. R.
GREFIER: L. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile privind pe petentul N. N. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚIULUI C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța procedează la identificarea petentului N. N., posesor al CI . nr._, eliberată de mun. C.-N., la data de 23.02.2005, având CNP_, cu domiciliul în Apahida . jud. C..
Raportat la dispozițiile art. 131 alin. 1 C.proc.civ., în temeiul art. 94 pct. 4 C.proc.civ. și art. 32 din O.G. nr. 2/2001, instanța stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Petentul arată că își menține plângerea așa cum a fost formulată și că a primit un exemplar din întâmpinarea și înregistrarea video depuse de intimat.
Instanța, nefiind cereri sau excepții prealabile, acordă cuvântul în probațiune.
Petentul solicită audierea unui martor pentru a arăta că, în timp ce conducea, în localitatea Răscruci, șoferul autoturismului din fața sa își curăța parbrizul și îl tot stropea, astfel că a intrat în depășire, iar atunci autoturismul din față a mărit viteza de deplasare, motiv pentru care petentul nu putut reveni pe sensul său de mers decât pe linia continuă.
Instanța, raportat la înregistrarea video depusă la dosar, apreciază că audierea unui martor nu este utilă soluționării cauzei și, astfel, respinge proba testimonială solicitată de petent.
Instanța, nefiind excepții de invocat sau alte cereri în probațiune de formulat, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile și înregistrarea video depuse în probațiune, apreciind-o legală, verosimilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petentul arată că recunoaște că este de vină, dar solicită anularea amenzii aplicate.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 15.07.2014, sub numărul_, petentul N. N. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., să dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.07.2014, încheiat de intimat.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul verbal contestat este nelegal și netemeinic, deoarece nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. A precizat că a început efectuarea manevrei de depășire peste marcajul longitudinal discontinuu, însă autoturismul din față a accelerat și, astfel, l-a forțat să intre în coloană pe linia continuă.
În drept, au fost invocate prevederile O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune, au fost depuse copia actului de identitate al petentului (f.5), copia procesului verbal contestat (f.6) și s-a cerut încuviințarea probei testimoniale cu martora H. D. C. (f.12).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.4).
La data de 24.10.2014, prin registratura instanței, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
În motivarea acesteia, s-a arătat că sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Fapta petentului a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, astfel încât procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, până la dovada contrară, sarcina probei revenind contravenientului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. 3, art. 249 și art. 315 alin. 1 C.proc.civ., O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune, au fost depuse istoricul contravențional al petentului, raportul agentului constatator și CD-ul cuprinzând înregistrarea contravenției reținute în sarcina petentului (f.17-19).
La termenul de judecată din data de 06.01.2015, instanța a respins proba testimonială și a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile și înregistrarea video aflate la dosar, reținând apoi cauza în pronunțare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/13.07.2014 încheiat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., petentul N. N. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
În cuprinsul procesului-verbal de contravenție s-a reținut faptul că în data de 13.07.2014, ora 16.26, pe DN1C, E576, km 26 + 600 m, în localitatea Răscruci, petentul a condus autoturismul marca Volkswagen Golf, înmatriculat cu numărul_, din direcția G. înspre C.-N., și a efectuat o manevră de depășire neregulamentară peste marcajul longitudinal simplu continuu, a unui autovehicul care circula în aceeași direcție de mers.
Petentul a semnat procesul verbal de contravenție cu mențiunea „am efectuat depășirea pe marcajul discontinuu”.
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Deși petentul nu a contestat legalitatea întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța are dreptul și obligația, deopotrivă, de a verifica legalitatea procesului verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în ceea ce privește motivele de nulitate absolută ce ar putea fi invocate și din oficiu. Făcând aplicarea acestui articol în prezenta cauză, instanța reține că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută care să impună anularea acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, fiind încheiat de un agent al forței publice care a constatat faptele prin propriile simțuri, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și legalitate. Din acest punct de vedere, incumbă petentului sarcina de a face dovada, prin probe neîndoielnice, că cele consemnate nu corespund realității în sensul că, fie fapta nu există, fie ea s-a desfășurat altfel.
Instanța are în vedere cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza I. P. împotriva României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011). Astfel, Curtea a reținut că, într-o plângere contravențională, invocarea de către instanțe a prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea caracter neașteptat, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională. Curtea Europeană a Dreptului Omului a subliniat importanța ca, în cadrul unui proces având ca obiect plângere contravențională, instanța națională să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. Curtea EDO a constatat în această cauză că singurele probe, pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre, erau cele depuse de agentul constatator iar, în condițiile în care reclamantului i s-a dat posibilitatea pe tot parcursul procesului să-și dovedească afirmațiile, acesta nu a fost plasat într-o situație dezavantajoasă, astfel încât nu a fost încălcat art. 6 CEDO.
Potrivit art. 120 alin. 1 lit. i din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002, este interzisă depășirea atunci când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, iar conform art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție nerespectarea regulilor privind depășirea.
Petentul a contestat procesul verbal de contravenție, susținând că a început efectuarea manevrei de depășire peste marcajul longitudinal discontinuu, însă autoturismul din față a accelerat și, astfel, l-a forțat să intre în coloană pe linia continuă.
În probațiune, intimatul a depus la dosar CD-ul cuprinzând înregistrarea contravenției reținute în sarcina petentului (f.19). Vizionând această înregistrare, instanța constată că petentul a început manevra de depășire când marcajul care separa sensurile de mers era discontinuu, însă la reîncadrarea pe sensul de mers a încălcat marcajul longitudinal simplu continuu. Referitor la apărările petentului, în sensul că autoturismul din fața sa a accelerat și l-a împiedicat să se reîncadreze mai repede pe sensul de mers, instanța constată că acestea sunt nefondate în condițiile în care se circula în coloană, iar petentul avea obligația de a se asigura, anterior inițierii manevrei, că are posibilitatea de a reveni pe sensul de mers înainte de intra pe sectorul de drum marcat cu linie continuă, care interzice depășirea.
Prin urmare, instanța constată că probatoriul administrat confirmă starea de fapt reținută de agentul constatator.
Sub aspectul individualizării sancțiunilor aplicate, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, ale art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 și în lipsa dovedirii unor împrejurări de natură a determina reindividualizarea acestora, instanța reține că sancțiunile aplicate contravenientului sunt necesare pentru a i se atrage atenția asupra obligațiilor ce-i revin în materia regimului circulației pe drumurile publice.
În consecință, instanța urmează a respinge plângerea formulată de către petent împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/13.07.2014, întocmit de către intimat, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul N. N., având CNP_, domiciliat în ., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C.-N., ., jud. C., ca nefondată.
Menține dispozițiile procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.07.2014, încheiat de intimat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. I. RusuLaura C.
Red./ dact. - D.I.R./ L.C. - 4 ex. – 6 februarie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 46/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3/2015. Judecătoria... → |
|---|
