Plângere contravenţională. Sentința nr. 825/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 825/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 825/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL C.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 825/2015
Ședința publică de la 03 Septembrie 2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: F. S.
GREFIER: M. M.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petent S. S. V. împotriva intimatei I. C., având ca obiect plângere contravențională .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petentul lipsă av. O. B. Weisz, lipsă reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că a fost parcursă etapa regularizării cererii de chemare în judecată în temeiul art.194- 198, art.200 -201 din noul cod de procedură civilă.
Instanța, în temeiul prev.de art.1591 C.pr.civ. își verifică competența și în temeiul art. 5 din OUG 119/2007 și art. 7 din C.pr.civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Reprezentantul petentului arată că nu contestam aparatul radar in ceea ce privește valabilitatea verificării metrologice și nici funcțiile acestuia de autotestare, care practic nu are cum sa le înlăture ci arată ca vizionând filmul in discuție rezulta multe inadvertente. Cu minimele cunoștințe avute in domeniu arată instanței următoarele: pe filmul pus la dispoziție nu exista nici o secvența care sa arate activata funcția de "fotografie"; pe tot parcursul înregistrării este activata funcția "TINTA", iar alături vitezele corespunzătoare ale acesteia care cu timpii corespunzători ora 08.45".24"=53 km/h ora 08.45".25"=53 km/h ora08.45".26"=101km/h ora 08.45".26"=53 km/h ora 08.45".27"=98 km/h ora 08.45",28"=94 km/h
Analizând acest grafic rezulta ca o singura data TINTA avea viteza de 101 km/h. Comparând vitezele constatate de radar cu timpii corespunzători acestora rezulta ca este imposibil ca . treci de la viteza de 53 km/h la viteza de 101 km/h, sa cobori apoi tot . 53 km/h si sa urci iar la 98 km/h. Nefiind activata funcția "FOTOGRAFIE" nu este cert ca valorile arătate corespund autovehiculului condus de petent. Mai arată că, datorita faptului ca măsurarea nu se poate realiza cu o precizie exacta. legiuitorul a prevăzut aceste limite de eroare maxima tolerate. Potrivit Normei de Metrologie Legala, aprobată prin Ordinul nr.301/2005 al directorului general al Biroului R. de Metrologie Legala, in art.3.1.1.c, se arata ca erorile tolerate pentru măsurarea vitezei, pentru cinemometrele care funcționează in regim de deplasare, a autovehiculelor aflate in trafic eroarea tolerata este de plus-minus 4% din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h. Apreciază ca soluția corecta era aceea in care agentul constatator scădea din valoarea înregistrată de aparatul radar eroarea maxima admisa. Urmare a acestei operațiuni era o încadrare corecta a contravenției săvârșite si sancționarea petentului în limitele determinate de noua încadrare juridica. In cazul nostru, urmare a aplicării corecțiilor de eroare încadrarea corecta ar fi fost aceea prevăzuta de art.108 alin.1 lit.c pct.3 ( depășirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise), sau in cel mai discutabil caz in art.108 alin.1 tit.d pct.3 (depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise,iar față de cele arătate, nu are probe de propus in cauză, solicitând cuvântul pe fond.
Nemaifiind alte probe de administrat în cauză, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul petentului solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, precum si a sancțiunii aplicate, pentru motivele arătate prin răspunsul la întâmpinare.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Reține că prin plângerea formulată la data de petentul S. S.-V. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata I.P.J. C., anularea procesului –verbal de contravenție . nr._ din data de 17.04.2015 încheiat de Poliția municipiului G..
In motivarea plângerii sale petentul a arătat că nu este vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, procesul – verbal contestat fiind neîntemeiat. (f. 2).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei.
Prin întâmpinare intimata I.P.J. C. a solicitat instanței respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat, arătând că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori a vreuneia dintre persoanele prevăzute de art. 189 din codul de procedură civilă și că de opune administrării oricărei probe cu caracter extrajudiciar întrucât acestea nu respectă principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.(fila 13-15)
În probațiune, intimata a depus filmarea cu aparatul radar a autovehiculului și buletinul de verificare metrologică al aparatului radar cu care a fost înregistrat autovehiculul condus de către petent. (fila 16).
Din analiza actelor dosarului instanța reține că prin procesul-verbal mai sus menționat, petentul S. S.-V. a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 877,5 lei pentru că în data de 17.04.2015, a condus auto marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe DN.1C-E576 în localitatea Bunești, jud.C., fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 101 km/h, faptă prev. de art. 121 al.1 din R.A.O.U.G. 195/2002 aprobat prin H.G. nr.1391/2006 și art. 102 al. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Analizând conținutul procesului–verbal de contravenție contestat sub aspectul legalității întocmirii acestuia, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale.
În drept, potrivit art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice reglementează ca fiind contravenție și prevede că se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile fapta conducătorului auto de a depăși cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Amenda ce se aplică pentru contravenția reținută în sarcina petentului se individualizează, în baza prevederilor art. 98 din OUG nr. 195/2002, conform cărora amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, un punct-amendă reprezentând valoric 10% din salariul minim brut pe economie, astfel cum este stabilit prin hotărâre a Guvernului, iar clasa a IV-a de sancțiuni care sancționează contravențiile de genul celei pentru care petentului i-a fost întocmit proces-verbal impune ca amenda să fie stabilită în cuantumul care corespunde unui număr de la 9 până la 20 puncte-amendă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere că, deși O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează o plângere contravențională împotriva unui act de sancționare întemeiat pe legislația rutieră, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza I. P.”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauza „Öztürk împotriva Germanei”).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza “I. P. împotriva României” și reiterată în cauza „N. G. împotriva României”, hotărâri în cuprinsul cărora s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovadă contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției. Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentului i-au fost oferite mijloace pentru a proba netemeincia actului de constatare și sancționare a contravenției, însă acesta nu a fost în măsură să dovedească o stare de fapt netemeinică ce ar justifica sancționarea sa nelegală și nu a putut demonstra, prin argumentele susținute pe parcursul procesului vreun aspect de natură să ilustreze o stare de fapt contrară celor reținute de agentul constatator.
Instanța, având în vedere specificul faptei contravenționale pentru care a fost sancționat petentul, respectiv încălcarea limitei de viteză maxime admise, reține că o constatare a acestui tip de contravenție se poate realiza exclusiv prin mijloace tehnice.
Potrivit dispozițiilor art. 121 al. 1 și 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr.1391/2006, „(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. (2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic."
Prin urmare, în materia depășirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitate absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal de contravenție, în această situație sarcina probei revenind organului contestator care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției, fiind imperativ prevăzut de lege că orice proces-verbal pentru depășirea vitezei legale se încheie numai în urma unei constatări cu mijloace tehnice speciale, iar nu cu propriile simțuri ale agentului constatator.
Analizând înregistrarea radar depusă la dosar de intimată în urma solicitării instanței în acest sens, instanța constată că viteza autoturismului cu nr. de înmatriculare_ , condus de contestator, a fost 53 km/h, urmat de 101 m/h, după care aparatul a indicat din nou viteza de 53 km/h și 98 respectiv 94 km/h, la interval de câteva secunde, fiind înregistrat cu aparatul radar instalat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_ la data de 17.04.2015 ora 08:45. (f.16)
În consecință, instanța apreciază că situația faptică reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție nu este probată, prin înregistrarea video martor al săvârșirii contravenției care este echivocă și nu arată în mod clar care a fost viteza autoturismului condus de petent în localitate. Astfel, nu se poate reține că petentul, în calitate de conducător auto, a condus un autoturism, având o viteză de 101 km/h în localitate pe un sector de drum unde viteza maximă admisă de lege era, la data săvârșirii contravenției de 50 km/h, faptă apreciată de legiuitor ca fiind contravenție, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.195/2002 și a Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, motiv pentru care instanța urmează să admită plângerea formulată de către petent și în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, să anuleze procesul-verbal . nr._ din data de 17.04.2015 încheiat de Poliția municipiului G., precum și sancțiunea aplicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite plângerea formulată de petentul S. S.-V. domiciliat în mun. D., . P., nr.9, jud.C., în contradictoriu cu intimata I.P.J. C. cu sediul în mun. C.-N., ., jud.C. și în consecință:
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 17.04.2015 încheiat de Poliția municipiului G., precum și sancțiunea aplicată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecători G...
Pronunțată în ședința publică din data de 3 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. S. M. M.
| ← Cereri. Sentința nr. 793/2015. Judecătoria GHERLA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 830/2015.... → |
|---|
