Plângere contravenţională. Sentința nr. 845/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 845/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 845/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 845/2015
Ședința publică de la 10 Septembrie 2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: I. L. G.
GREFIER: L. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petentul C. I. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE CLUJ-SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă petentul asistat de av. Craciuneanu L.-M., lipsind intimatul. Lipsește și martora S. I. M., martor asistent propus din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Avocata petentului depune o copie lizibilă de pe procesul verbal de contravenție atacat, prezentând spre vedere instanței și originalul acestuia, arată totodată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Instanța constată că martorul asistent nu s-a prezentat, iar față de probatoriul deja administrat în cauză, nemaifiind alte cereri, propuneri sau excepții de formulat în cauză, declară terminată faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și acordă părții prezente cuvântul în dezbateri.
Avocata petentului solicită admiterea plângerii contravenționale, constatarea nulității procesului verbal de contravenție, fapta constatată nefiind reală. Arată în esență faptul că petentul a trecut linia ferată la Bonțida pe semnalul alb al semaforului.
Avocata petentului, raportat la probele administrate, solicită anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea acestuia de la plata amenzii iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea de avertisment, cu cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu și declinată spre competentă soluționare în favoarea acestei instanțe, petentul C. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, anularea ca nelegal și netemeinic a procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.06.2014 de către IPJ Cluj și exonerarea de plata amenzii, iar în subsidiar a cerut înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivare a arătat că în data de 21.06.2014 se deplasa spre loc. Bonțida și a trecut cu autovehiculul calea ferată la semnalul luminos de culoare albă, fără semnale acustice, fiind formată o coloană de mașini, petentul asteptându-și rândul pentru a traversa, dar a fost oprit de către agenții de poliție care staționau pe sensul opus de mers. A invocat greșita încadrare juridică a sancțiunii, neindicarea instanței unde se poate adresa cu plângere, iar martorul semnatar al procesului-verbal atacat nu a fost prezent la săvârșirea faptei. Contestatorul a mai arătat că pretinsa contravenție nu a fost constatată prin nici un mijloc tehnic, apreciind că sarcina dovedirii sale revine agentului statului.
În drept a invocat OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
În probațiune contestatorul a depus înscrisuri (f. 5-8).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei. (f. 10)
La data de 29.09.2014 prin Serviciul „Registratură” al Judecătoriei Sibiu, s-a depus la dosarul cauzei de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj întâmpinare (f. 15-16), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat, sub aspectul legalității, că procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, intimatul a învederat că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului. Intimatul a arătat că fapta petentului a fost constată prin propriile simțuri de către agentul constatator, astfel încât actul de sancționare și constatare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovada până la proba contrară, care revine petiționarului.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-206, art. 249, art. 223 art. 315 C.proc.civ., OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
În probațiune intimatul a depus raportul întocmit de fiecare agent constatator prezent la fața locului (f. 17-18).
Prin răspunsul la întâmpinare (f. 24) petentul a invocat lipsa oricăror bariere la respectiva trecere la nivel cu calea ferată, reluând apărările formulate în cuprinsul acțiunii.
În cauză a fost încuviințată, considerându-se pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, proba cu înscrisurile depuse la dosar de părți, precum și proba testimonială cu martorii M. M. și C. M. C. (f. 22-23 dos. Judecătoria G.).
Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosarul cauzei,instanța reține următoarele:
Instanța constată că este competentă, conform art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 să soluționeze prezenta plângere, prezumtiva faptă contravențională fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială, respectiv pe raza localității Bonțida, și că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, calculat de la comunicarea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției (f. 6 dos. Judecătoria Sibiu).
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.06.2014 de către IPJ Cluj (f. 5, f.19 dos. Judecătoria Sibiu), petentul C. I. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 765 lei și reținerea permisului de conducere, constatându-se că la aceeași dată, aflat la volanul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ pe DN1C la intrare în loc. Bonțida, la trecerea la nivel cu calea ferată, nu a respectat semnificația semnalelor de culoare roșie în funcțiune, traversând calea ferată, fapta fiind încadrată juridic în dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. c)din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând conținutul procesului-verbal sub aspectul legalității întocmirii acestuia, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolului 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, neputând a fi identificată nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor articolului 16 din OG nr.2/2001 care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
În ceea ce privește pretinsa greșită încadrare juridică a sancțiunii, instanța reține că fapta astfel cum a fost descrisă de agentul statului a fost corect încadrată în cuprinsul prevederilor art. 102 alin. 3 lit. c) din OUG nr. 195/2002, iar întrucât acest text de lege cuprinde atât descrierea conduitei ce reprezintă contravenție cât și sancțiunea legală aplicabilă, indicarea vreunui alt temei pentru sancțiunea aplicată efectiv este irelevantă, nefiind vorba nici despre vreo nulitate expresă iar partea nefăcând oricum dovada unei vătămări de neînlăturat decât prin anularea actului. De altfel, instanța reține că textul de sancționare al pretinsei contravenții a fost indicat a fi același art. 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, și doar scrisul agentului statului face imposibilă decelarea în totalitate a temeiul juridic înscris, dar după cum s-a statuat deja, acesta nu este un motiv de anulare a actului de sancționare.
Tot astfel, neindicarea în procesul-verbal de contravenție atacat a instanței unde contestatorul se poate adresa cu plângere s-a dovedit a nu reprezenta pentru petent vreo piedică în calea accesului la justiție, aceasta cu atât mai mult în condițiile formulării acțiunii prin avocat și, cu toate acestea, a sesizării unei instanțe necompetente teritorial, cu consecința declinării cauzei către Judecătoria G.. Prin urmare, nici acest motiv nu a fost de natură a produce părții vreo vătămare ce nu poate fi înlăturată, mai ales că potrivit principiului de drept că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, competența fiind stabilită expres de textul OUG nr. 195/2002, prin urmare și contestatorul, la fel ca și reprezentantul său, putea să cunoască instanța competentă.
În final, motivul de pretinsă nelegalitate al faptului că martorul semnatar al procesului-verbal atacat nu a fost prezent la săvârșirea faptei nu are nicio relevanță juridică, din moment ce rolul martorului-asistent, conform art. 19 din OG nr. 2/2001, este acela de a atesta că încheierea procesului-verbal de contravenție s-a realizat în vreuna dintre situațiile prevăzute de textul legal indicat, respectiv contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, prin urmare este cert că martorul asistent nu este chemat a confirma sau infirma situația de fapt reținută de către agentul constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.06.2014, instanța reține că, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate care, fiind o prezumție relativă, este susceptibilă de a fi înlăturată prin dovada contrară, aspectul esențial din punctul de vedere al instanței europene fiind acela ca instanțele naționale să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale. De asemenea, potrivit aceleiași jurisprudențe europene, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999). Prin urmare, prezumția relativă de temeinicie si legalitate de care se bucură procesul-verbal potrivit legislației contravenționale din România este compatibilă cu prevederile art. 6 din C.E.D.O. si ca atare, poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, asigurându-se astfel dreptul la apărarea petentului.
În cauza de față instanța constată, pe baza probelor de la dosar, caracterul temeinic al procesului-verbal de contravenție atacat, constatând totodată că deși i s-a asigurat cadrul legal adecvat, petentul nu reușit să facă dovada unei stări de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, probatoriul testimonial administrat în cauză prin audierea martorilor M. M. și C. M. C. (f. 22-23 dos. Judecătoria G.) fiind de natură a susține cele înscrise în actul de sancționare, și nu poziția petentului care a încercat să contureze o altă stare de fapt.
Astfel, pentru a reține aceasta instanța are în vedere faptul că, după cum au arătat ambii martori, din toată coloana de vehicule formate pentru a traversa calea ferată din loc. Bonțida, a fost oprit doar autovehiculul condus de petent – acesta fiind ultimul din coloană, precum și autovehiculul care circula în fața contestatorului. Această stare de fapt rezultă de altfel și din - raportul depus de fiecare din cei doi agenți ai echipajului de poliție (f. 17-18 dos. Judecătoria Sibiu), aceștia din urmă arătând că cele două autovehicule oprite au fost cel condus de petent, precum și cel cu nr. de înmatriculare_, iar potrivit sentinței civile nr. 232/2015 a Judecătoriei G., dată în dos. nr._, acvirată din oficiu de instanță la data de 10.09.2015 (f. 30-31), instanța constată că în fapt și conducătorul acestui autovehicul a fost la rândul său sancționat contravențional, ba mai mult, contestatorul C. I. din prezenta cauză a fost martor în acel dosar, în care instanța a reușit să îl asculte pe martorul semnatar al acelui procesul-verbal – acesta fiind nu doar martor-asistent, ci chiar martor ocular al faptelor – prin urmare o persoană lipsită de părtinire și care a susținut starea de fapt reținută de agenții constatatori. În dosarul nr._ instanța a respins plângerea contravențională, reținând că petenta din acel dosar a traversat neregulamentar calea ferată, iar în condițiile în care mașina care circula în fața contestatorului a nerespectat semnalele luminoase ale semaforului la nivel cu calea ferată, cu atât mai mult se poate reține că petentul C. I., care era ultimul din coloană, a nerespectat prevederile legale în materie.
De altfel, chiar făcând abstracție de acest probatoriu administrat inevitabil în condiții lipsite de contradictorialitate, fiind vorba despre un alt proces civil, soluția instanței în prezenta cauză ar fi fost aceeași, față de prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal atacat pentru fapte constate personal de agentul statului – aspect conform cu legislația națională și cu standardele europene în materia dreptului la un proces echitabil, astfel cum rezultă din jurisprudența de dată recentă, constantă, a Curții Europene a Drepturilor Omului, în condițiile în care singura proba propusă de contestator în susținerea versiunii sale fiind cea testimonială, adesea subiectivă și administrată pro causa.
În acest context, instanța reține că în mod legal și temeinic fapta contestatorului a fost încadrată juridic în dispozițiile art. art. 102 alin. 3 lit. c) din OUG nr. 195/2002, text potrivit căruia “constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:c) neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roșii și/sau sonore sunt în funcțiune”.
Pe cale de consecință, în cauza de față instanța constată, pe baza probelor de la dosar, caracterul temeinic al procesului-verbal de contravenție atacat, reținând totodată că față de enumerarea alternativă a textului de lege, nerespectarea semnificației oricărei modalități de organizare a trecerii la nivel cu calea ferată atrage aplicarea sancțiunii legale, prin urmare orice apărări privind existența sau nu a barierelor la fața locului fiind nerelevantă, fiind suficientă simpla conduită de neoprire la semnalele cu lumini roșii, împrejurare care, astfel cum s-a reținut, a fost dovedită în cauză.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, reținând că potrivit dispozițiilor art. 98 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, clasa a IV-a de sancțiuni presupune de la 9 la 20 puncte-amendă, petentului fiindu-i aplicat numărul minim de 9 puncte, aferent unui cuantum al amenzii de 765 lei, instanța constată că această sancțiune, legală și temeinică, este necesară pentru a i se atrage atenția contravenientului asupra obligațiilor ce-i revin în materia reglementată de OUG nr. 195/2002. Pentru a reține acesta instanța are în vedere pe de-o parte scopul acestui act normativ, de asigurare a desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, iar pe de altă parte se au în vedere și prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, niciunul dintre criteriile prevăzute de acest din urmă articol nefiind de natură a fundamenta înlocuirea sancțiunii amenzii și aplicarea sancțiunii avertismentului. În concret, nerespectarea regulilor de circulație și a semnalelor la nivel cu calea ferată, chiar și în contextul lipsei unui istoric contravențional al reclamantului, creează un pericol pentru siguranța tuturor participanților la traficul rutier și feroviar, cu posibile consecințe grave, justificând menținerea procesului-verbal sub aspectul sancțiunii amenzii aplicate.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către contestatorul C. I. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.06.2014 de către IPJ Cluj - SR, actul de constatare și sancționare a contravenției atacat fiind legal și temeinic.
În temeiul art. 453 NCPC, va respinge ca nefondată cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. I., având CNP_, cu domiciliul în . . nr. 26 .,în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.06.2014 de către IPJ Cluj -SR.
Respinge ca nefondată cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, cerere care se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. I. L. C. L. P.
Red. /Dact.GIL
4 exp./02.10.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 839/2015. Judecătoria GHERLA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 849/2015. Judecătoria... → |
|---|
