Plângere contravenţională. Sentința nr. 851/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 851/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 851/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL C.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 851/2015
Ședința publică din data de 15 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. I. R.
GREFIER: C. I.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul C. B. G.-V., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., având ca obiect plângere contravențională.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 8 septembrie 2015, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de un timp mai îndelungat pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 septembrie 2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 04.03.2015, sub numărul_, petentul C. B. G.-V. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.04.2015, încheiat de intimat.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a efectuat presupusa manevră, pe un sector de drum prevăzut cu câte o bandă de circulație pe fiecare sens de mers, despărțite prin marcaj longitudinal continuu și prevăzute pe margini cu un spațiu de refugiu suficient de larg pentru a permite trecerea a două autovehicule care se deplasează în același sens, fără a fi încălcat marcajul ce separă sensurile de mers. A mai arătat că se deplasa pe banda unică de mers, când a trecut pe lângă o autoutilitară care se deplasa cu o viteză redusă, pe zona de refugiu existentă pe marginea sensului său de mers.
Astfel, trecerea petentului pe lângă acest autovehicul nu poate fi considerată depășire și prin efectuarea acestei manevre nu a încălcat marcajul longitudinal continuu.
De asemenea, a mai precizat că, deși exista această posibilitate, șoferul autoutilitarei nu a fost oprit de către agent, pentru a da detalii cu privire la starea de fapt. Mai mult, nu au fost opriți nici alți doi conducători auto care au trecut pe lângă acea autoutilitară, în aceleași condiții precum petentul.
Petentul a menționat că, în zona respectivă, sectorul de drum este în linie dreaptă, cu o vizibilitate de peste 500 m, din sensul opus nu veneau alte autovehicule, iar deplasarea sa, mai aproape de axul drumului, nu a periclitat siguranța traficului rutier. Agentul constatator se afla la 250 m distanță de locul efectuării manevrei, astfel că acesta avea, probabil, vizibilitatea distorsionată din cauza distanței, a unghiului de vizualizare, precum și a faptului că în fața petentului, pe același sens de mers, se mai deplasau și alte autovehicule.
Petentul a mai precizat că posedă permis de conducere de mai mult de 16 ani, perioadă în care nu a fost implicat în niciun accident rutier. Fiind medic specialist gastroenterolog și internist, care își desfășoară activitatea pe raza județelor C., Sălaș și Maramureș, o eventuală suspendare a permisului de conducere i-ar afecta nefavorabil activitatea profesională și sănătatea pacienților.
Nu au fost invocate dispoziții legale.
În probațiune, a fost anexat procesul verbal contestat (f.6).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.5).
La data de 27.03.2015, prin serviciul registratură, petentul a depus fotografii (f.13-17), în dovedirea susținerilor potrivit cărora pe sectorul de drum, unde a fost săvârșită presupusa contravenție, este posibilă deplasarea a două autovehicule, chiar de dimensiuni mai mari decât cele implicate, fără a se depăși marcajul ce delimitează cele două sensuri de mers. De asemenea, a arătat că pe respectivul sector de drum nu sunt amplasate indicatoare de interzicere a depășirii
La data de 29.04.2015, prin registratura instanței, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca nefondată (f.20, 21).
În motivarea acesteia, s-a arătat că sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientei.
Fapta petentului a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, astfel încât procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, până la dovada contrară, sarcina probei revenind contravenientei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. 3, art. 249 și art. 315 alin. 1 C.proc.civ., O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune, a fost depus istoricul contravențional al petentului (f.20).
La data de 16.07.2015, prin serviciul registratură, în urma solicitării instanței, C.N.A.D.N.R. S.A. – Direcția Regională Drumuri și Poduri C. l a depus adresa nr._/09.07.2015 (f.29, 30).
La termenul de judecată din data de 08.09.2015, în temeiul art. 258 C.proc.civ., a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/27.02.2015 încheiat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., petentului C. B. G.-V. i-au fost aplicate sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei și sancțiunea avertismentului, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
Săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 atrage și aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
În cuprinsul procesului-verbal de contravenție, s-a reținut faptul că în data de 27.02.2015, ora 14.31, în localitatea Bunești, pe DN1C, pe varianta de ocolire a orașului G., la km. 4 + 500 m., petentul a condus autoturismul marca Skoda, înmatriculat cu numărul_, din direcția D. spre C.-N. și a efectuat manevra de depășire a auto marca Iveco, cu număr de înmatriculare_, în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”, totodată încălcând marcajul longitudinal continuu existent, ce desparte sensurile de mers.
Petentul a semnat procesul verbal de contravenție cu mențiunile: „Mă grăbesc la un caz. Consider că nu am depășit linia continuă”.
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Deși petentul nu a contestat legalitatea întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța are dreptul și obligația, deopotrivă, de a verifica legalitatea procesului verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în ceea ce privește motivele de nulitate absolută ce ar putea fi invocate și din oficiu. Făcând aplicarea acestui articol în prezenta cauză, reține că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută care să impună anularea acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, fiind încheiat de un agent al forței publice care a constatat faptele prin propriile simțuri, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și legalitate. Din acest punct de vedere, incumbă petentului sarcina de a face dovada, prin probe neîndoielnice, că cele consemnate nu corespund realității în sensul că fie fapta nu există, fie ea s-a desfășurat altfel.
Instanța are în vedere cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza I. P. împotriva României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011). Astfel, Curtea a reținut că, într-o plângere contravențională, invocarea de către instanțe a prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea caracter neașteptat, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională. Curtea Europeană a Dreptului Omului a subliniat importanța ca, în cadrul unui proces având ca obiect plângere contravențională, instanța națională să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. Curtea EDO a constatat în această cauză că singurele probe, pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre, erau cele depuse de agentul constatator iar, în condițiile în care reclamantului i s-a dat posibilitatea pe tot parcursul procesului să-și dovedească afirmațiile, acesta nu a fost plasat într-o situație dezavantajoasă, astfel încât nu a fost încălcat art. 6 CEDO.
În susținerea netemeiniciei procesului vebal, petentul a susținut că a trecut pe lângă autoutilitara care se deplasa cu o viteză redusă pe zona de refugiu existentă pe marginea sensului său de mers, fără a încălca marcajul longitudinal continuu ce separa sensurile de mers, întrucât lățimea drumului permitea efectuarea unei asemenea manevre.
Cu privire la sectorul de drum pe care s-a efectuat presupusa contravenție (DN1C, varianta de ocolire a orașului G., km. 4 + 500 m.), instanța constată că petentul nu contestă că sensurile de mers ar fi separate prin marcaj longitudinal continuu. Mai mult, acest aspect este confirmat și de administratorul drumului național (f.30). Însă, petentul a susținut, contrar celor reținute de agent, că sectorul de drum nu se afla în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”. Î_ acest sens, instanța constată, pe baza adresei nr._/09.07.2015 depuse de C.N.A.D.N.R. (f.29, 30), că la data de 27.02.2015, sectorul de drum aflat la km 4 + 500 m nu era în raza de acțiune a indicatorului depășirea interzisă.
În ceea ce privește apărările petentului, constând în aceea că prin efectuarea manevrei nu a încălcat marcajul longitudinal continuu, instanța arată că, în lipsa unor dovezi în acest sens, nu pot fi reținute simplele afirmații ale petentului. Chiar dacă în fotografiile depuse la dosar (fila 15, fotografia 3) se observă că este posibilă deplasarea în paralel a două autovehicule, în aceeași direcție, fără depășirea marcajului ce separă sensurile de mers, aceasta nu constituie o dovadă certă a faptului că autoutilitara devansată de petent circula într-atât de aproape de marginea carosabilului, încât să permită unui alt autovehicul, precum cel condus de petent, trecerea în aceeași direcție, fără deplasarea pe sensul opus.
Prin urmare, instanța reține că prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat nu a fost răsturnată decât parțial, și anume în ceea ce privește depășirea într-o zonă cu indicator de depășire interzisă. A., se reține că petentul a efectuat o manevră de depășire, cu încălcarea marcajului longitudinal continuu ce separa sensurile de mers.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție nerespectarea regulilor privind depășirea.
Conform art. 120 din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002 (H.G. nr. 1391/2006), (1) Se interzice depășirea vehiculelor:
a) în intersecții cu circulația nedirijată;
b) în apropierea vârfurilor de rampa, când vizibilitatea este redusă sub 50 m;
c) în curbe și în orice alte locuri unde vizibilitatea este redusă sub 50 m;
d) pe pasaje denivelate, pe poduri, sub poduri și în tuneluri. Prin excepție, pot fi depășite în aceste locuri vehiculele cu tracțiune animală, motocicletele fără ataș, mopedele și bicicletele, dacă vizibilitatea asupra drumului este asigurată pe o distanță mai mare de 20 m, iar lățimea drumului este de cel puțin 7 m;
e) pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje;
f) pe trecerile la nivel cu calea ferată curentă și la mai puțin de 50 m înainte de acestea;
g) în dreptul stației pentru tramvai, atunci când acesta este oprit, iar stația nu este prevăzută cu refugiu pentru pietoni;
h) în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă";
i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere;
j) când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze manevre de evitare a coliziunii;
k) pe sectorul de drum unde s-a format o coloana de vehicule în așteptare, dacă prin aceasta se intră pe sensul opus de circulație.
(2) Se interzice depășirea coloanei oficiale.
Raportat la dispozițiile de mai sus, instanța arată că în situația în care a fost efectuată o singură manevră de depășire, însă, cu ocazia efectuării acestei manevre, au fost încălcate una sau mai multe din interdicțiile prevăzute de art. 120 H.G. nr. 1391/2006, nu se poate reține decât săvârșirea unei singure contravenții prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, încălcarea mai multor interdicții putând avea consecințe doar în planul individualizării sancțiunii.
Astfel, constată că, în mod greșit, s-a reținut de către agent săvârșirea a două contravenții, cu aplicarea a două sancțiuni principale (amendă și avertisment), în condițiile în care, așa cum rezultă din descrierea faptei, petentul a efectuat o singură manevră, aceea de depășire a autovehiculului marca Iveco, cu număr de înmatriculare_, pe DN 1C, la km. 4 + 500 m.
Prin urmare, constatând, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 (Pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principala și una sau mai multe sancțiuni complementare), nelegalitatea celei de-a doua sancțiuni contravenționale principale aplicate petentului pentru aceeași faptă, urmează a anula în parte procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/27.02.2015 încheiat de intimat, și anume în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, sancționată cu avertisment.
Sub aspectul individualizării sancțiunii amenzii contravenționale, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, ale art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 și în lipsa dovedirii unor împrejurări de natură a determina reindividualizarea acesteia, instanța reține că sancțiunea amenzii, stabilită la nivelul minimului special, este necesară pentru a i se atrage petentului atenția asupra obligațiilor ce-i revin în materia regimului circulației pe drumurile publice.
În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, instanța arată că aceasta se aplică de drept, în baza legii, pe lângă o sancțiune principală, fără a face obiect al individualizării sau aprecierii oportunității aplicării sale, fie de către agentul constatator, fie de către instanța de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul C. B. G.-V., având CNP_ și domiciliul în C.-N., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C.-N., ., jud. C..
Anulează în parte procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/27.02.2015 încheiat de intimat, și anume în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, sancționată cu avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. I. RusuCristina I.
Red./ dact. - D.I.R./ C.I. - 4 ex. – 13 octombrie 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 849/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 785/2015.... → |
|---|
