Contestaţie la executare. Sentința nr. 8487/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8487/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 3104/236/2013
DOSAR NR._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8487
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.12.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE- N. I.- F.
GREFIER- D. F.- N.
Pe rol, soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea D. L. M. în contradictoriu cu intimata . IFN SA, având ca obiect contestație la executare.
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de amânare a pronunțării din data de 26.11.2013, 04.12.2013,11.12.2013 dar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când a pronunțat următoarea încheiere.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:
Procesul a început după . noului Cod de procedură civilă, fiind supus dispozițiilor acestuia (art.24 noul C. proc. civ.). Astfel, s-au aplicat dispozițiile noului Cod de procedură civilă în tot ceea ce privește regularizarea cererii de chemare în judecată, ședința de judecată, căi de atac etc.
În privința fondului cauzei, potrivit art.25 alin.1 noul C.proc.civ., executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi. Urmează deci să ne referim la codul de procedură civilă de la 1865 atunci când analizăm legalitatea actelor executorului judecătoresc, termene și condiții de licitație etc.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.02.2013 sub nr._, după precizările făcute în două rânduri, contestatoarea D. L. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata . IFN SA ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se toate formele de executare silită întocmite față de contestatoare și să se dispună suspendarea executării silite și întoarcerea executării.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat, în esență, că nu există un dosar nr.444/2012 al B. I. R. L. având ca debitor pe contestatoare, că nici dosarul de instanță nr._ nu o privește pe aceasta, că nu are niciun debit de 42.647,52 lei și nu există încuviințarea executării silite.
Contestatoarea a depus la dosar înscrisuri.
Prin răspunsul la întâmpinare s-a invocat și perimarea executării silite, având în vedere că timp de aproape 3 ani nu au mai fost efectuate acte de executare silită în dosar.
La solicitarea instanței, executorul judecătoresc a înaintat instanței copia dosarului de executare.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare; totodată a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite și pe fond a contestației la executare, depunând la dosar înscrisuri.
Prin încheierea din 11.09.2013 instanța a respins excepția tardivității invocată de intimat, dar și cererea de suspendare a executării silite, pentru motivele cuprinse în încheierea respectivă.
În cauză s-a administrat și proba cu interogatoriul intimatei.
Analizând actele dosarului, precum și ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Apărările contestatoarei pot fi grupate în trei categorii: apărări formale în legătură cu numeroasele erori materiale din cuprinsul actelor de executare silită, apărări legate de cuantumul creanței și apărări întemeiate pe nelegalitatea executării silite (perimare, lipsă încuviințare).
Cuantumul creanței a fost explicat de intimată în cuprinsul întâmpinării și al notelor scrise și, cât timp contestatoarea nu a solicitat efectuarea unei expertize contabile care să calculeze debitul exact, instanța nu poate reține susținerile contestatoarei ca fiind fondate.
Cu privire la numărul de dosar de executare, numărul dosarului instanței și alte asemenea elemente, instanța apreciază că ele sunt simple erori materiale, care nu afectează actele de executare silită în substanța lor; atunci când prin aceste erori materiale a fost lezat un drept al contestatoarei, instanța a ținut cont și nu a sancționat-o pe contestatoare (a se vedea motivarea respingerii excepției tardivității).
Apărările întemeiate pe legalitatea actelor de executare silită necesită însă o aprofundare.
Potrivit dovezilor depuse la dosar, executarea silită împotriva contestatoarei în temeiul titlului executoriu contract de leasing financiar nr._/20.02.2008 a început în anul 2009. Prin decizia civilă nr.712/20.11.2009 pron. de Tribunalul G. în dosarul nr._ a fost încuviințată executarea silită a acestui titlu executoriu, la cererea executorului IFN G. V..
În cursul anului 2010 s-au efectuat de către executorii IFN mai multe acte de executare, ultimul dintre acestea fiind o somație datată 29.10.2010 (fila 47), primită de contestatoare la 01.11.2010 (fila 188).
Prin adresa de înființare a popririi nr.163/14.05.2010 s-a înființat și o poprire la câteva bănci.
Din datele dosarului nu rezultă că între 01.11.2010 și 22.06.2012, deci pentru o perioadă de aproape 1 an și 8 luni, s-ar mai fi efectuat vreun act de executare silită.
La 22.06.2012, creditoarea s-a adresat executorului judecătoresc I. R. L. cu o cerere de preluare a dosarului de executare și de continuare a executării silite, în condițiile art.5 din Legea nr.287/2011 (fila 19).
Executorul judecătoresc a format dosarul nr.447/2012 (o . acte de executare silită s-au emis, din eroare sub nr.444/2012) și a continuat executarea silită, în baza aceleiași încuviințări din anul 2009, așa cum rezultă din adresa de la fila 67.
Potrivit art.389 alin. 1 C.proc.civ. (1865) dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
Or, în cauză, așa cum am arătat, între ultimul act al executorului IFN și cererea formulată în fața executorului judecătoresc au trecut aproape 20 de luni, ceea ce atrage perimarea de drept a executării silite.
Primind cererea de continuare a executării silite, dacă mai era în termenul de prescripție, executorul judecătoresc era obligat să ceară din nou încuviințarea executării silite, neputând să continue o executare silită perimată în baza primei încuviințări. Or, o astfel de cerere nu a fost adresată instanței de executare.
Art.389 alin.3 C.proc.civ. (1865) care prevede că dacă se face o nouă cerere de executare, se va face mai întâi, o nouă somație, la care nu se va mai alătura titlul ce se execută, nu înlătură obligativitatea formulării cererii de încuviințare a executării silite, ci numai formalitatea comunicării titlului executoriu.
Că este așa o dovedesc textele cu aplicabilitate generală în materia perimării. Astfel, potrivit art.254 alin.1 C.proc.civ. (1865) perimarea are drept urmare că toate actele de procedură făcute nu-și produc efectele. Așadar, încuviințarea executării silite din 2009 nu mai poate constitui temei pentru actele de executare silită întocmite după intervenirea momentului perimării.
Din această cauză, toate actele de executare silită întocmite în dosarul nr.447/2012 al B.E.J. I. R. L. privind pe contestatoarea D. L. M. sunt nelegale, motiv pentru care se va dispune anularea lor.
Pe cale de consecință, văzând cererea contestatoarei și dispozițiile art.4041 și 4042 C.proc.civ. (1865) privind întoarcerea executării, va fi obligată intimata să restituie contestatoarei toate sumele încasate în baza actelor de executare silită anulate.
În temeiul art.453 C.proc.civ., instanța va obliga intimata să achite contestatoarei suma de 25 lei cheltuieli de judecată, pentru restul sumelor aceasta beneficiind de ajutor public judiciar.
Calea de atac împotriva prezentei hotărâri este numai apelul în termen de 10 zile de la comunicare, potrivit art.650 alin.3 noul Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea D. L. M., cu domiciliul în G., ., jud.G. în contradictoriu cu intimata . IFN SA, cu sediul în București, ..61-63, sector 2 (citat și prin . IFN SA, cu sediul în București, ., .).
Anulează toate actele de executare silită întocmite în dosarul nr.447/2012 al B.E.J. I. R. L. privind pe contestatoarea D. L. M..
Obligă intimata să restituie contestatoarei toate sumele încasate în baza actelor de executare silită anulate.
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 25 lei cheltuieli de judecată.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.12.2013.
Președinte, Grefier,
N. I.-F. D. F.-N.
Tehnored. N.I.F.
5 ex./17.01.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 4369/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7081/2013.... → |
|---|
