Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 4952/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4952/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 13659/236/2011
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ NR.4952
Ședința publică din data de 28 Mai 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE A. Măcsinoiu
Grefier D. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. C., pârâții M. E. D. ,C. S. ,C. M. și C. A. B., având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.
Despre mersul lucrărilor și dezbaterilor s-a făcut vorbire în încheierea din data de 20 mai 2013 când s-au pus concluzii pe fondul cauzei iar instanța,având nevoie de timp pentru a delibera,a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când a deliberat și a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 30.09.2011 sub nr. unic_ reclamantul Maroiu C. a chemat in judecata paratii C. S., C. M., M. E. D. si C. A. B. solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa constate savarsita vanzarea cumpararea terenului in suprafata de 2 ha si 5000 mp situate pe raza comunei Gaujani, jud. G., si inscrise in TP_/1994.
In motivarea cererii, in esența s-a arătat faptul ca prin act sub semnătura privata intitulat antecontract de vânzare cumpărare a cumpărat de la parate terenurile pentru un preț de_ lei.
In drept s-au invocat prevederile art. 111 Cprciv, art. 5 alin. 2 Titlul X din Legea 247/2005, art. 1295 Cciv.
S-au atașat cererii: înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Deși legal citat paratii nu au formulat întâmpinare.
In temeiul art. 167 cprciv instanța a incuviintat proba cu inscrisuri, interogatoriul paratelor, proba cu 1 martor si expertiza specialitatea topografie.
Potrivit probatoriului administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 23.09.2011 reclamantul si paratii au incheiat un antecontract prin intermediul caruia paratii se obliga sa vinda reclamantului 2 ha si 5000 mp situat pe raza comunei Gaujani, jud. G., inscris in TP_/1994 pentru prețul de_ lei..
Așa cum rezulta din ultimul paragraf al antecontractului pârtile s-au inteles „sa încheie actele de vânzare-cumpărare pe cale judecătoreasca” (f.11)
Pentru admisibilitatea actiunii, trebuie indeplinite următoarele conditii:
a) existenta unei promisiuni bilaterale de vanzare;
b) existenta unui refuz al paratilor de a incheia contractul de vanzare;
c) executarea obligatiilor proprii de catre reclamant
d) indeplinirea conditiilor de validitate ale contractului si dovada dreptului de proprietate asupra bunului promis,
e)sa nu existe alte impedimente.
Conditiile enuntate trebuie respectate intocmai, prevederile Titlului X art. 5 alin. 2 din Legea 247/2005 fiind tangente cu prevederile art. 44 din Constitutie si art. 1 protocolul 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Atributul dispoziției reprezintă cel mai important atribut al dreptului de proprietate ocrotit atât de art. 44 din Constituție cat si de art. 1 protocolul 1 CEDO, context in care o eventuala suplinire a consimtamantului de către o autoritate judiciara, fara a fi necesar, si in considerația oricăror alte motive decât cele permise si autorizate expres de lege reprezintă ingerința nejustificata in dreptul de proprietate al partii parate.
Ingerinta se defineste ca fiind o imixtiune a unui organ statal in dreptul de proprietate al unei persoane in alte conditii decat cele expres specificate si ingaduite de lege, retinandu-se in acelasi timp si faptul ca partile nu pot deroga prin conventii particulare de la normele legale imperativ - exprese sau de ordine publica.
Prin urmare, simplul fapt ca atat reclamantul cat si paratele se afla in relații de coniventa, si prin conventie particulara urmaresc validarea intelegerii lor in alte conditii si pentru alte motive decat cele expres autorizate de lege, nu exclude si nu acopera existenta unei ingerinte in dreptul de proprietate al paratului, ingerinta subzistand chiar si in aceste conditii.
Asadar, aplicarea prevederilor Titlului X art. 5 alin. 2 din Legea 247/2005, in alte limite, in alte conditii sau in alti parametri decat cei specificati si autorizati expres, constituie o ingerinta in dreptul de proprietate al partii parate fiind incalcate atat art. 1 protocolul 1 CEDO cat si art. 44 din Constitutie.
a) In ceea ce priveste existenta unei promisiuni bilaterale de vanzare, se retin urmatoarele:
Înscrisul sub semnătura privata, întocmit de parți este susceptibil sa conduca la executarea in natura a obligatiei paratelor prin pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, astfel incat, conditia se constata a fi indeplinita.
Intelegerea partilor referitoare la “încheierea actelor de vânzare-cumpărare pe cale judecătoreasca”, consfintita prin ultimul paragraf al antecontractului (f.18, pct. 4), este nula absoluta, partile neputand deroga prin conventii particulare de la normele de competenta de ordine publica.
b)In ceea ce priveste, a doua conditie referitoare la existenta unui refuz al paratului de a incheia contractul de vanzare; se retin urmatoarele:
In primul rand, procedura judiciara reprezinta o procedura contencioasa, deci nu trebuie si nu poate fi considerata, sau confundata cu o procedura alternativa procedurii notariale prevazute de legea 36/1995, astfel incat, simplul fapt ca partile doresc, in relatii de conventa fiind, sa incheie contractul prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti, nu confera instantei competenta generala.
Instantele judecatoresti solutioneaza procese (litigii), în timp ce activitatea de autentificare a înscrisurilor este de competenta exclusiva a notarului public.
Asadar, atat din propria formulare cat si prin raportare la celelalte dispozitii legale referitoare la competenta, prevederile Titlului X art. 5 alin. 2 din Legea 247/2005 nu reprezinta o procedura alternativa procedurii necontecioase - notariale ci are în vedere doar situatiile în care între partile contractante intervine un litigiu, un conflict privind executarea antecontractului, deoarece instantele sunt competente sa intervina numai în solutionarea unor litigii, a unor diferende între justitiabili.
De asemenea, retine judecatorul faptul ca accesul la justitie unanim recunoscut si respectat, atat de legislatia interna cat si de catre cea CEDO, trebuie exercitat, urmarit si asigurat de catre parti cu seriozitate si buna credinta, in limite si competentele prevazute de lege, si fara ca partile sa interfereze in mod voit cu interesul unanim, majoritar, serios, legitim si expres instituit de normele de ordine publica prevazute de lege.
In cauza dedusa judecatii, nu se poate retine ca paratele refuza incheierea actului.
Astfel, in primul rand se retine faptul ca prin insasi antecontractul incheiat partile au stabilit de comun acord “încheierea actelor de vânzare-cumpărare pe cale judecătoreasca”, (f.11, pct. 4)
Mai mult decat atat, se retine faptul ca paratii nu a formulat intampinare si nici aparari verbale in fata instantei achiesand in totalitate cu prilejul interogatoriului la pretentiile reclamantului, retinandu-se ca ultim aspect ca in perioada anilor 2009 - 2013 reclamantul a introdus pe rolul instantei peste 300 actiuni avand ca obiect pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic, imprejurarea care denota faptul ca reclamantul introduce astfel de actiuni in relatii de coniventa cu paratii.
De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 26 alin. 3 din Lg. 7/1996, titularul drepturilor dobândite prin mostenire nu poate sa dispune de ele decât după ce acestea au fost înscrise în prealabil în cartea funciară. Din probele administrate a rezultat ca pentru terenuri nu a fost intocmita carte funciara, astfel ca, simpla prezenta fizica a paratilor in fata notarului nu ar fi de natura sa conduca la intocmirea actului in mod valabil, in cauza existand un impediment obiectiv, si absolut la incheierea contractului.
Imprejurarile sunt elocvente, se coroboreaza si indica neindoielnic faptul ca reclamantul introduce astfel de actiuni in relatii de coniventa cu partile parate, context in care instanta exclude existenta unui refuz al partii parate, între parti nu exista de fapt niciun conflict, ci doar o intentie . a alege o alta cale decât cea pusa la dispozitie de lege, simulând în acest sens existenta unui asa-zis litigiu între ele, care în realitate nu exista.
Rolul instantelor judecatoresti este acela de a da o rezolvare conflictelor intre justitiabili iar depasirea acestui rol ar constitui o depasire a atributiilor puterii judecatoresti împrejurare care constituie o încalcare a legii (prevazuta inclusiv ca motiv de casare în recurs de art.304 pct.4 Cod proc.civ.) tinzand in acelasi timp la o ingerinta neautorizata de lege in dreptul de proprietate al partii parate ocrotit atat de art. 1 protocolul 1 CEDO cat si de art. 44 din Constitutie.
Pe de alta parte, prevederile Titlului X art. 5 alin. 2 din Legea 247/2005 confera posibilitatea instantei de a pronunta o hotarare care sa tina loc de contract numai in situatia in care partea refuză să incheie contractul, nu si in alte situatii si pentru alte impedimente putative, reale, generale, temporare sau absolute, asumate sau neasumate de catre promitentul cumparator.
Asadar, in acceptiunea Titlului X art. 5 alin. 2 din Legea 247/2005 simpla invocare de catre partea reclamanta aflata in relatii de vadita coniventa cu partea parata, a unor impedimente putative, precum imposibilitatea intocmirii cartii funciare, si a cadastrului motivat pe lipsa planurilor parcelare, nu confera posibilitatea instantei sa pronunte o hotarare care sa tina loc de contract, retinandu-se in acelasi timp ca eventuale impedimente obiective care il impiedica pe notar sa perfecteze actul, il impiedica si pe judecator, in lipsa de stipulatie expresa.
In ceea ce priveste impedimentele, se retine ca desi legislativ nu exista o prevedere expresa, totusi promitentul cumparator la incheierea oricarui antecontract, (cu atat mai mult cu cat pretul este platit cu anticipatie), manifesta diligenta si prudenta omului rational, sens in care verifica daca promitentul vanzator este titluarul dreptului de proprietate (sau poate deveni), precum si daca exista cadastre, carti funciare, impedimente ori interdictii temporare sau absolute, in ceea ce priveste posibilitatea de perfectare a actelor in forma autentica prevazuta de lege, context in care se retine ca o eventuala lipsa de diligenta a promitentului comparator sau o eventuala asumare a antecontractului in conditiile date de existenta a unui impediment la perfectarea actului, ii este opozabila promitentului cumparator, nu ii confera un statut privilegiat si nu poate constitui un temei in baza caruia notarul public sau judecatorul, in lipsa de stipulatie expresa, sa faca abstractie de exigentele prevazute de lege pentru operatiunea solicitata.
Mai mult decat atat, desi se va sustine, in cauza nu s-a dovedit ca in localitate nu sunt finalizate planurile parcelare, retinandu-se pe de alta parte ca si cadastrul si cartea funciara pot fi intocmite chiar si in lipsa planurilor parcelare, context in care orice aparari intemeiate pe astfel de motive sunt putative, si urmeaza a fi indepartate de la solutionarea cauzei.
În raport de toate aceste considerente de fapt si de drept, instanța apreciază ca în cauza de fata, în lipsa unui refuz nejustificat al pârâtului de a încheia actul translativ de proprietate conform obligației asumate prin antecontract, nu exista niciun litigiu între parti iar, actiunea civila dedusa judecatii nu se fundamenteaza pe ocrotirea unui interes serios si legitim, fundamentandu-se pe scopul de a infrange legea in încercarea de a ocoli procedura de publicitate imobiliara.
In concluzie, condiția analizata nu este îndeplinita.
c) In ceea ce priveste conditia referitoare la executarea obligatiilor proprii ale reclamantului se retine ca potrivit probatoriului administrat, rezulta ca reclamantul a achitat prețul stabilit, context in care condiția se constata ca fiind îndeplinita.
d) In ceea ce priveste indeplinirea conditiilor de validitate ale contractului si conditia referitoare la dovada dreptului de proprietate asupra bunului promis, se retin urmatoarele:
Conditiile referitoare la consimtamant, capacitate, obiect si cauza sunt indeplinite.
Reclamantul arata faptul ca paratii sunt proprietarii terenului in baza TP nr._/1994 si a certificatului de mostenitor nr. 118/1999 in calitate de moștenitori ai defunctului G. M. si a defunctei G. M..
Desi instanta potrivit legii a solicitat depunerea la dosar a certificatului de mostenitor de pe urma defunctei G. M., acesta nu a fost insa depus, la dosar depunandu-se initial o anexa 24 pentru ca ulterior sa fie depusa un certificat de calitate de mostenitor.
In ceea ce priveste anexa 24, se retine faptul ca reprezinta un insrcis ce se elibereaza partilor in baza unei simple declaratii a solicitantului nu are valoare certificatului de mostenitor si nu dovedeste nici calitatea de mostenitor, nici masa succesorala ramasa de pe urma defunctului si nici cotele aferente partilor.
Procedura succesorala, prin natura ei reprezinta o procedura mult mai ampla, in care se cerceteaza evidentele succesorale, se administreaza probe (inscrisuri si martori), finalizandu-se cu emiterea de catre notarul public a certificatului de mostenitor, document care potrivit art. 88 alin. 1 din Legea 36/1995 face dovada calității de moștenitor, a masei succesorale și a cotelor cuvenite partilor.
Potrivit art. 77 indice 1 alin. 3 Cfisc. Pentru transmisiunea dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moștenire nu se datorează impozitul prevăzut la alin. (1), dacă succesiunea este dezbătută și finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moștenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.
Potrivit art. 259 alin. 6 indice 1 din Codul Fiscal Înstrăinarea unui teren, prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, nu poate fi efectuată până când titularul dreptului de proprietate asupra terenului respectiv nu are stinse orice creanțe fiscale locale, cu excepția obligațiilor fiscale aflate în litigiu, cuvenite bugetului local al unității administrativ-teritoriale unde este amplasat terenul sau al celei unde își are domiciliul fiscal contribuabilul în cauză, cu termene de plată scadente până la data de întâi a lunii următoare celei în care are loc înstrăinarea. Atestarea achitării obligațiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorităților administrației publice locale. Actele prin care se înstrăinează terenuri cu încălcarea prevederilor prezentului alineat sunt nule de drept.
G. M. a decedat in anul 2009, context in care întreaga moștenire rămasa de pe urma sa (deci inclusiv terenul ce face obiectul prezentei judecați), este grevata potrivit art. 77 indice 1 alin. 3 Cfisc de un impozit de 1% din masa succesorala.
Acest impozit curge de drept la împlinirea termenului de doi ani, competenta exclusiva de colectare si virare a acestui impozit aparține notarului public (nu organelor fiscale), prin urmare simplul fapt ca acest impozit nu este evidențiat in certificatul fiscal (organele fiscale necunoscând existenta sa actuala), nu presupune ca acest impozit nu exista, si nu este de natura a anihila sancțiunea ferma a nulității de drept prevăzuta de art. 259 alin. 6 indice 1 din Codul Fiscal.
Mai mult decât atât, după cum deja s-a arătat, principiul autonomiei de voința, prevede si limitări, context in care instanța retine faptul ca orice convenție, scrisa ori nescrisa, sau orice construcție juridica nesusceptibila de a fi nula de drept conform art. 259 alin. 6 indice 1 C. Fisc, dar care tinde totuși la eludarea normelor fiscale, eprohibita de lege, iar sancțiunea este nulitatea absoluta, normele fiscale fiind norme de ordine publica.
In ceea ce priveste certificatul de calitate de mostenitor nr. 14/2013 depus de parti la dosar, retine instanta ca acesta nu cuprinde mentiuni referitoare la masa succesorala ramasa de pe urma defunctei, nu dovedeste patrimoniul ramas de pe urma acestuia, si nu este susceptibil sa dovedeasca nici degrevarea universalitatii mostenite de impozitul prevazut de art. 77 indice 1 alin. 3 Cfisc.
Așadar, certificatul de moștenitor nu se confunda cu certificatul de calitate de moștenitor document care potrivit art. 84 din Legea 36/1995 se emite doar in cazul în care nu s-a făcut dovada existenței unor bunuri în patrimoniul defunctului.
In acest context in raport de prevederile art. art. 88 alin. 1 din Legea 36/1995, instanța urmează sa constate ca in lipsa unui certificat de moștenitor in cauza nu s-a dovedit potrivit legii ca pârtile dețin prin consolidarea moștenirii un drept asupra bunului obiect al convenției partilor, si nici degrevarea de impozitul prevăzut de art. 77 indice 1 alin. 3 Cfisc., context in care o eventuala admitere a prezentei acțiuni, nu numai ca ar fi nelegala, fiind chiar nula de drept in temeiul art. 259 alin. 6 indice 1 din Codul Fiscal.
In concluzie, condiția analizata nu este îndeplinita.
e) Sa nu existe alte impedimente.
Judecatorul, potrivit legii si in virtutea rolului activ, in scopul asigurarii interesului general-majoritar-prioritar, reprezentat de asigurarea securitatii si stabilitatii circuitului civil, – trebuie sa respecte, sa impuna si sa antameze intregul ansamblu de valori legislative sau norme special edictate cu referire la operatiunea juridica dedusa judecatii, astfel incat, interesul unanim, majoritar, serios, legitim si expres instituit de lege sa nu fie lezat sau adus in derizoriu, prin activitati insidioase sau conventii particulare cu viziuni complexe, ci dimpotriva interesul colectiv sa fie ocrotit, respectat cu seriozitate si strictete spre a-si atinge scopul edictat pentru care a fost propus, acela de a asigura stabilitatea si securitatea circuitului civil.
Hotararea judecatoreasca pronuntata in aceasta materie, in situatia admiterii, are efect constitutiv de drepturi, efect constitutiv care impune neindoielnic si o finalitate in deplina concordanta cu dispozitiile Codului civil si Legii nr.7/1996 privind cadastrul si publicitatea imobiliara, in al carei domeniu de reglementare intra atat securitatea tranzactiilor cat si identificarea riguroasa a imobilelor ce fac obiectul publicitatii imobiliare, precum si opozabilitatea drepturilor dobandite prin modurile recunoscute de legea civila.
Prin urmare si in cadrul procedurii judiciare, se impune o abordare a reglementarilor continute de Codul Civil si de Legea nr. 7/1996, intrucat ele reflecta optiunea ferma a legiuitorului de a institui o obligatie de verificare a situatiei fizice si juridice imobilului cu privire la care se formeaza acordul de vointa, obligatie ce revine atat partilor, cat si autoritatii care valideaza acordul de vointa si consfinteste transmiterea dreptului de proprietate dintr-un patrimoniu in altul.
Potrivit art. 26 alin (1) din Legea 7/1996 Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită și uzucapiune. Aceste drepturi se vor înscrie, în prealabil, dacă titularul înțelege să dispună de ele, iar potrivit alin. 3 al aceluiasi articol Titularul drepturilor dobândite prin modurile enumerate nu poate însă dispune de ele decât după ce acestea au fost înscrise în prealabil în cartea funciară.
Prin urmare in raport de art. 26 alin (3) din Legea 7/1996 lipsa cartii funciare
reprezinta un impediment obiectiv si absolut care il impiedica pe notar sa perfecteze actul, retinandu-se in acelasi timp ca, nici macar judecatorul nu poate face abstractie de impedimentele obiective si absolute, in lipsa de stipulatie expresa.
In concluzie, condiția analizata nu este îndeplinita.
Sintetizând se constata faptul ca trei din cele cinci condiții analizate, nu sunt îndeplinite.
Ca ultim aspect se retine faptul ca inclusiv principiul forței obligatorii, derogând din convenția parților, cunoaște la rândul sau unele limitări, astfel incat isi poate produce si definitiva efectele intre parți numai in măsura in care nu se tinde la incalcarea normelor de ordine publica, si doar daca toate cerințele legii sunt îndeplinite pentru executarea in natura a obligației, in caz contrar reclamantul având dreptul la restituirea prețului precum si la despăgubire.
Așadar, in lipsa de stipulație expresa, simpla invocare a forței obligatorii cu privire la o convenția particulara a parților nu constituie un fundament si nici un argument serios pentru eludarea sumei de valori ocrotite prin norme de ordine publica.
Pentru toate aceste considerente acțiunea urmează a fi respinsa.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. C. domiciliat în . cu domiciliul ales la Soc. Civ. Avocați M. R.-I. R. cu sediul în G., . 19, parter, apartament 1, județul G. în contradictoriu cu pârâții C. S. domiciliat în G. ., C. M. domiciliat în G. . 15/1 S, ., M. E. D. domiciliata in G., ./3D, ., jud. G. și C. A. B. domiciliată în G. ./2 D ..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2013.
Președinte,Grefier,
Tehnored.jud.M.A
Ex. 7/2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1414/2013. Judecătoria GIURGIU | Fond funciar. Sentința nr. 7705/2013. Judecătoria GIURGIU → |
|---|
