Plângere contravenţională. Sentința nr. 1665/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1665/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 15933/236/2012
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1665
Ședința publică de la 13 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. M.
GREFIER: M. N.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe petent U. V. și pe intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., având ca obiect plângere contravetionala CP_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat petentul personal și martorul R. F., intimatul fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că pentru acest termen de judecată procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită, după care:
Instanța procedează la identificarea martorului R. F., acesta legitimându-se cu CI . nr._, având CNP_.
În temeiul art.193 Cod procedură civilă, s-a procedat la audierea sub prestare de jurământ a martorului petentului, depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, fila 17.
La interpelarea instanței, petentul arată că nu mai are alte probe de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Nemaifiind cereri de exprimat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petentul, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită instanței anularea procesului verbal contestat, . nr._/06.10.2012, ca netemeinic și nelegal, precizând în final că, pe traseul București – A. este concurență mare din punct de vedere al transportatorilor de persoane.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.10.2012 sub nr. de dosar_ petentul U. V. a formulat plângere împotriva procesului verbal de sancționare contravenționala . nr._/06.10.2012,încheiat de un agent constatator din cadrul IPJ G. prin care a solicitat anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii.
In motivarea plângerii formulate, petentul considera ca au fost incalcate dispozitiile art. 16 alin 1 din OG 2/2001 in sensul ca fapta a fost descrisa generic,lipsita de un continut concret,ca locul savarsirii contraventiei nu a fost bine precizat.
De asemenea petentul mai sustine ca a fost incalcat dreptul sau de a formula obiectiuni,ca sanctiunea ce i-a fost aplicata nu este proportionala cu gradul de pericol social ,ca i-a fost incalcata prezumtia de nevinovatie.
Sub aspectul temeiniciei,se sustine ca fapta retinuta nu exista.
In subsidiar petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. 2/2001.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei în copie, următoarele: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ,act de identitate.
Cererea este scutită de taxă de timbru cf. art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cf. art. 1 al. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Intimata nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri si un martorul Gont E. a carui declaratie a fost consemnata si atasata la dosar.In cauza a fost audiat si martorul asistent din procesul verbal R. F..
Analizând materialul probator al dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._/06.10.2012, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 8000 lei, agentul constatator reținând în sarcina sa că la data de 06.10.2012 ,ora 10:40, a condus microbuzul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ ,apartinand .,pe DN 6,cu care efectua transport public de persoane pe ruta Bucuresti-A. ,iar in localitatea Stalpu,jud. G., a fost depistat,avand in acesta un numar de 4 persoane in picioare ,doua peste numararul de locuri(scaune) stipulat in certificatul de clasificare(doua scaune rupte), indicându-se că fapta este prevăzută de art. 4 pct 72 din HG nr. 69/2012 și sancționată de art. 7 alin 2 pct 5 din HG 69/2012.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Instanta va respinge sustinerea petentului potrivit careia fapta nu este descrisa,intrucat situatia de fapt retinuta in procesul verbal este descrisa suficient pentru a putea fi incadrata in textul legal si totodata pentru a fi analizata de instanta.
Neintemeiat este si motivul de nulitate invocat cu privire la precizarea locului savarsirii contraventiei,deoarece locul este mentionat-DN 6-localiatea Stalpu,jud. G..
Referitor la dreptul de a formula obiectiuni ,in legatura cu care petentul spune ca i-a fost refuzat de agentul constatator,instanta apreciaza ca, pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei este necesar ca reclamantul-contravenient sa dovedeasca nu numai ca agentul constatator i-a încalcat dreptul de a face obiectiuni, dar si ca aceasta incalcare i-a produs o vatamare ce nu poate fi înlaturata decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei. Or, în cauză, petentul nu a invocat nicio probă în acest sens. De altfel, toate obiectiunile pe care petentul le-ar fi avut au putut fi dezvoltate, pe larg, în cadrul plângerii formulate.
Instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă acesta nu a propus probe în apărare, în raport de situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal.
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, instanța constată că, potrivit art. 4 pct 72 din HG nr. 69/2012,constituei contraventie nerespectarea de catre conducatorii auto angajati ai operatorului de transport rutier a obligatiei de a transporta persoane doar in limita numarului de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare pe stele sau categorii constituie contravenție și se sancționează cu amenda aplicată conducătorului auto de la 8000-_ lei potrivit art. 7 alin 2 pct b din acelasi act normativ.
În cauza de față, instanța constată că petentul contestă faptul că a transportat mai persoane decât numărul de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare si sustine ca fapta nu exista.
Instanta retine că petentul nu a propus audierea martorului Gont E.(f 12),care a declarat ca in localitatea Stalpu au coborat cateva femei cu bagaje care se ridicasere anterior de pe scaune si ca petentul nu a transportat in microbuz persoane peste numarul de scaune.Declaratia acestui martor,va fi inlaturata fiindca este contrazisa de martorul asistent din procesul verbal R. F.(f 17),care se afla in microbuz la data de 06.10.2012 si care a declarat ca scaunele erau ocupate si ca se aflau in picioare 4-5 persoane pe care petentul le-a coborat din microbuz la aproximativ 7 km de la plecarea din localitatea Mihailesti,deoarece fusese observat de un echipaj de politie.
Scopul reglementării acestei contraventii îl constituie asigurarea desfășurării transporturilor rutiere de persoane în condiții de siguranță și calitate. În cauza dedusă judecătii, transportarea mai multor persoane decât numărul de scaune prevăzut pentru microbuzul respectiv a fost de natură să afecteze în mod evident confortul tuturor călătorilor precum să creeze o stare de pericol real pentru siguranta deplasării lor.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată in cuantum de 8.000 lei, nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.De asemenea nici intimata nu a trimis nicio dovada care sa sustina procesul verbal.
Instanța reține că o amendă sub minimul prevăzut de lege este suficientă pentru realizarea scopului educativ al sancțiunii și proporțională cu gravitatea concretă a faptei, motiv pentru care, în temeiul art. 21 și 34 din O.G. nr. 2/2001, va admite în parte plângerea și va reduce amenda aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 06.10.2012 de la suma de 8000 lei la suma de 3000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul U. V. cu domiciliul în mun. București, .. 15, sector 5, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G..
Reduce amenda în cuantum de 8000 lei, aplicată petentului prin procesul verbal . nr._/06.10.2012, la suma de 3000 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 13 Februarie 2013.
Președinte, Grefier,
D. M. M. N.
Tehnored. Jud. D.M./Nr. ex. 4 /2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3627/2013.... → |
|---|
