Plângere contravenţională. Sentința nr. 1882/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1882/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 7178/236/2012
DOSAR NR._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 1882
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.02.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - JUDECĂTOR: R. D.-A.
GREFIER – B. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângerea contravențională formulată de contestatorul B. I. A. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.
Dezbaterile asupra plângerii au avut loc în ședința publică de la termenul de judecată din data de 13.02.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință pronunțată în aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da părților posibilitatea de a formula note scrise asupra plângerii, în temeiul art. 260 C.pr.civ. a amânat pronunțarea pentru data de 20.02.2013, când în aceeași compunere, a pronunțat în ședință publică prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 23.04.2012 sub nr. unic_ contestatorul B. I. A. a formulat în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. plângere împotriva procesului verbal de contravenție . 12 nr._/21.03.2012 solicitând anularea procesului verbal.
În motivarea plângerii formulate petenta a învederat că autoturismul cu privire la care a fost încheiat procesul verbal a fost vândut de către petent înainte de data faptei reținută în procesul verbal.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
Petentul a depus la dosar procesul verbal de contravenție contestat, dovada de comunicare, certificat de atestare fiscală, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, Adeverința nr. 7224/19.06.2012.
În temeiul art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 și art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995, cererea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Intimata, legal citată nu a formulat întâmpinare însă a comunicat la dosar actele care au stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție.
Deliberând asupra cauzei de față, din analiza probelor de la dosarul cauzei instanța reține următoarele:
La data de 21.03.2012 intimata prin agent constatator a întocmit procesul verbal de contravenție . 12 nr._ prin care a reținut că vehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei a circulat pe DN5 Km 28 în Loc. Călugăreni la data de 04.10.2011 fără a deține rovinietă valabilă.
S-a reținut că fapta constituie contravenția prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 ce se sancționează potrivit art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravențională în valoare de 125 lei, petenta fiind obligată să achite și tariful de despăgubire în valoare de 28 euro.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere petentul, criticându-l pentru netemeinicie și nelegalitate.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei plângeri în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă, constatând că plângerea a fost promovată la data de 23.04.2012, procesul verbal fiind comunicat petentului la data de 06.04.2012 astfel cum rezultă din dovada aflată la fila 15 dosar, se constată, astfel, că, plângerea a fost promovată în termenul legal, astfel instanța va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că este necesar a se preciza faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Această afirmație se bazează pe faptul că atât dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fac parte integrantă din dreptul intern al României încă din anul 1994, în baza articolului 11 din Constituția României, iar în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauză, instanța va da eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Constituție, observând că legea internă română, prin art. 34 din OG nr. 2/2001 și art. 1169 din Codul Civil, conține prevederi contrare și mai puțin favorabile față de reglementările europene privitoare la drepturile fundamentale ale omului.
Potrivit jurisprudenței CEDO, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.G. nr. 15/2002 publice se adresează tuturor cetățenilor); 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol. Pe cale de consecință, petentei îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care și prezumția de nevinovăție.
Beneficiind de prezumția de nevinovăție, petenta nu este obligată să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind intimatului, acesta fiind partea în litigiu care trebuie să facă dovada că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt întemeiate și corespund realității.
Potrivit art. 7 din O.G. nr. 15/2002 - privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România – astfel cum a fost modificat prin punctul 11. din Ordonanța nr. 8/2010 începând cu data de 01.03.2010, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români – astfel cum aceștia sunt definiți prin dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. b din OG 15/2002 - privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifuluide trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, respectiv, persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
În ce privește afirmația formulată de petent în sensul că autoturismul cu privire la care a fost emis procesul verbal era vândut de petentă la data faptei instanța reține că aceasta este reală având în vedere că afirmația a fost dovedită cu actele depuse la dosar, acest aspect rezultând din contractul de vânzare+cumpărare a unui vehicul folosit, încheiat la data de 25.02.2011 coroborat cu certificatul de atestare fiscală precum și cu Adeverința nr. 7224/19.06.2012 care atestă radierea autoturismului din proprietatea petentului, astfel că neefectuarea formalităților de înmatriculare pe numele noului proprietar fiind în sarcina cumpărătorului nu poate conduce la reținerea unei culpe în acest sens în sarcina petentei.
În aceste condiții reținând neîndepinirea cumulativă a condițiilor prevăzute în textul contravenției, dat fiind că petentul a dovedit că nu a circulat la data faptei cu autoturismul, de vreme cea acesta a fost vândut anterior, iar intimata nu a probat contrariul cu probe certe care să răstoarne cele ce rezultă din dovezile depuse de petentă la dosar, instana reținând neîndeplinite elementele constitutive ale contravenției constată netemeinicia procesului verbal de contravenție.
Instanța reține și faptul că prin dispozițiile prevăzute de art. II din Legea 144/2012 - din_ Lege pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România s-a reglementat că tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002privind aplicare a tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează, iar prin dispozițiile art. 9 alin. 3 teza finală, raportat la art. 9 alin. 2 din OG 15/2002 s-a stipulat că: (3) în cazurile prevăzute la alin. (2), potrivit cărora procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) astfel cum a fost modificat prin punctul 3. din Legea nr. 144/2012 începând cu 27.07.2012.
Deopotrivă se rețin incidente și dispozițiile art. 12. din OG 2/2001 – privind regimul juridic al contravențiilor 1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. (2) Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.
Instanța are în vedere inclusiv scopul Legii 144/2012 prin care s-au adus aceste modificări precum și expunerea de motive ale legii din care rezultă că prin modificările citate s-a intenționat limitarea termenului de emitere și comunicare a proceselor verbale la 30 de zile de la data constatării faptei și sancționarea acestei depășiri și neaplicarea mai multor sancțiuni în același temei art. 8 din OG 15/2002, în consecință în cauză se va face aplicarea acesteia în condițiile reglementate de art. 15 alin. 2 din Constituție și art. 12 din OG 2/2001 având în vedere și jurisprudența CEDO.
Pentru aceste considerente instanța va admite plângerea și va dispune anularea procesului verbal de contravenție, urmând să ia act că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de contestatorul B. I. A. cu domiciliul în Mun. G. . . Jud. G. împotriva procesului-verbal de contravenție . 12 nr._/21.03.2012 încheiat de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. Direcția Regională de Drumuri și Poduri București Agenția de Control și Încasare G. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. Direcția Regională de Drumuri și Poduri București Agenția de Control și Încasare G. cu sediul un. București sector 6 .. 401 A.
Anulează procesul-verbal de contravenție . 12 nr._/21.03.2012 încheiat de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, Centrul de Studii tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN.
Ia act că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Tehno.Red./ Jud. RDA/ 4 ex./20.02.2013.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1532/2013. Judecătoria GIURGIU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1906/2013.... → |
|---|
