Plângere contravenţională. Sentința nr. 2057/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2057/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 1116/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2057/2013
Ședința publică de la 22 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier E. C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator C. A. M. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G., având ca obiect plângere contravențională CP_ .
Dezbaterile pe fond din prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 15.02.2013, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de azi, 22.02.2013, când;
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.01.2012, sub nr. de dosar_, petentul C. A. M. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/09.01.2012, întocmit de un agent constatator din cadrul IPJ G..
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. 2/2001.
În susținerea plângerii, petentul a depus, în copie, procesul verbal contestat și alte înscrisuri.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar potrivit art.36 din O.G. nr.2/2001 și art.1, alin.2 din O.G. nr.32/1995.
Intimatul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, în raport de contravenția săvârșită, agentul constatator a procedat, în mod legal, la încadrarea juridică a faptei contravenționale și la aplicarea sancțiunii contravenționale. De asemenea, intimatul a mai arătat și că, procesul verbal contestat, a fost încheiat cu respectarea disp. art. 16 și 17, nefiind incident niciun caz de nulitate al acestuia.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile O.G. 2/2001, dispozițiile O.U.G. 195/2002, pe dispozițiile H.G. 1391/2006 și pe dispozițiile Codului de procedură civilă.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/09.01.2012 s-a dispus sancționarea contravențională a petentului cu amendă contravențională în cuantum de 420 lei, aplicându-i-se acestuia 6 puncte –amendă și sancțiunea contravențională complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, reținându-se în sarcina sa că a condus autoturismul marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_, pe . direcția . T. V., din municipiul G. circulând, pe sensul opus de mers fapta fiind prevăzută de art. 41 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 și sancționată în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. 3 lit. d) din O.U.G. 195/2002.
Procesul verbal a fost semnat de petent, la rubrica „alte mențiuni”, agentul constatator consemnând că petentul recunoaște săvârșirea faptei contravenționale.
Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând cu precădere legalitatea, se constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din același act normativ, privind modalitatea de întocmire și mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă actul de sancționare, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce ar putea fi constatate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Având în vedere aspectele enunțate anterior, instanța reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost percepută în mod direct de agentul constatator, procesul verbal bucurându-se de prezumția enunțată anterior.
Instanța reține și dispozițiile art. 129 alin. 1 C.proc.civ. care prevăd că părțile au obligația de a-și proba pretențiile și apărările și constată că petentul nu și-a probat susținerile din plângerea formulată, acesta neadministrând nicio probă de natură a infirma situația de fapt reținută de agentul constatator. De altfel, instanța constată că, deși petentului i-a fost încuviințată proba testimonială constând în audierea unui martor, acesta nu și-a îndeplinit obligațiile impuse de instanță, fiind decăzut din administrarea probei menționate.
În consecință, având în vedere și dispozițiile art. 41 alin. 1 din O.U.G. 195/2002,, instanța apreciază prin raportare la situația de fapt existentă că fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, procesul verbal de constatare a contravenției fiind temeinic, prezumția de veridicitate a acestuia nefiind răsturnată ca urmare a administrării probatoriului.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța constată că agentul constatator a apreciat, în mod legal, că faptele săvârșite de petent se încadrează în dispozițiile art. 101 alin. 3 lit. d) din O.U.G. 195/2002, sancțiunea aplicată fiind în mod corect individualizată.
Pe cale de consecință, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. A. M., cu domiciliul în municipiul G., .. 131, județ G. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție G., cu sediul în municipiul G., județul G., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2013.
Președinte, R. M. N. | ||
Grefier, E. C. B. |
Red.jud.NRM.
Dact.E.B.
Ex.4/12.03. 2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7318/2013.... → |
|---|
