Plângere contravenţională. Sentința nr. 306/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 306/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 8681/236/2012
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
Sentința civilă nr.306
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. S. - V.
GREFIER: G. L. – GINELA
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent F. M. și pe intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CESTRIN, având ca obiect plângere contravenționala R12_.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, cauza fiind lăsată la a doua strigare.
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosar s-au depus înscrisuri, după care:
În temeiul art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă raportat la art. 1 Cod procedură civilă și art. 32 din OG nr. 2/2001 instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, excepții de ridicat, instanța constată procesul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul F. M. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . 12 nr._ din data de 02.05.2012, întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-CESTRIN, solicitând anularea acestuia pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea plângerii petentul a arătat în esență că nu mai este proprietarul autoturismului cu numărul de înmatriculare_, acesta fiind înstrăinat numitului D. M. la data de 24.08.2011.
A mai învederat petentul că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută, nefiind semnat de către agentul constatator.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr.2/2001.
Cererea este legal scutită de plata taxelor de timbru potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. 2/2001 coroborat cu art. 15 lit. i) din Legea 146/1997 și art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995.
Părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat la termenul de judecată fixat.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat atât pentru petent, cât și pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Au fost depuse la dosar de către petent copie proces verbal contravenție, dovada comunicare, contract de vânzare cumpărare, dovadă radiere din evidențele fiscale, iar de către intimată certificat calificat semnătură electronică, autorizație de control a agentului constatator, imagine foto detaliu folosită în vederea recunoașterii automate a numerelor de înmatriculare.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . 12 nr._ din data de 02.05.2012, întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-CESTRIN, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin 1 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modficările și completările ulterioare.
S-a reținut că, la data de 12.01.2012, ora 17.56, pe DN5, km 28+120m, Călugăreni, jud. G., vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_, aparținând domnului F. M., a circulat fără a deține rovinietă valabilă, proba făcându-se cu foto 000402___5634000.
Pentru contravenția săvârșită s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii contravenționale de 250 lei, fiind obligat și la contravaloarea tarifului de despăgubire, în valoare de 28 euro, conform art. 8 alin.3 din același act normativ.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, contravenția fiiind constatată cu ajutorul mjloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei-SIEGMCR.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația să verifice procesul-verbal atât sub aspectul legalitǎții, cât și al temeiniciei întocmirii sale.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001.
Cu privire la motivul invocat de petent privind lipsa semnăturii agentului constatator, instanța constată că procesul-verbal atacat conține mențiunea expresă că documentul a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către D. G. C., cu certificatul nr._0301ae7c din data de 23.12.2011.
Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile”, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitatea unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul-verbal corespund întrutotul stării de fapt și de drept reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.
Întrucât art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator, se reține că procesul-verbal de contravenție este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe un înscris care, emanând de la intimată și recunoscut de către aceasta, dobândește potrivit legii valoarea unui act autentic, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces-verbal de contravenție.
Reținând natura de act administrativ de drept public a procesului-verbal de contravenție, așadar de înscris autentic, rezultă că incidența în privința procesului-verbal de contravenție a normelor privind semnătura electronică nu îi răpesc acestuia calitatea de act autentic, emis de un funcționar public competent și cu respectarea solemnităților prevăzute de lege.
Respectarea prevederilor legale enunțate în materia semnăturii electronice, respectiv art. 6 și art. 7 Legea nr. 455/2001, incidente în prezenta cauză, rezultă din probatoriul administrat, constând pe de-o parte în dovada calității de agent constatator a celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție atacat, numitul D. G. C. îndeplinind funcția de agent constatator, în cadrul CNADNR SA, pentru sancționarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute de OG 15/2002, astfel cum rezultă din copia autorizației de control valabilă la data constatării faptei contravenționale. De asemenea, conform certificatului calificat emis de CERTSIGN și având ca titular pe D. G. C. agent constatator, instanța constată a fi respectate exigențele cuprinse în Legea nr. 455/2001, procesul-verbal de contravenție atacat reprezentând un înscris în formă electronică căruia i s-a încorporat sau atașat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Faptul că procesul verbal de contravenție a fost ulterior imprimat pe hârtie și comunicat prin afișare contravenientului nu sunt de natură să conducă la o altă concluzie, operațiunea fiind efectuată pentru a îndeplini exigențele legate de comunicarea acestuia, potrivit dispozițiilor art. 27 din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul – verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept pană la proba contrară.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal si procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului ( cauza Engel c. Olandei, Lutz. C Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Modovei, N. c. României, A. c. României), petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală instituite de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, însă printre acestea nu se găsește și obligația statului de a aplica sancțiuni contravenționale prin intermediul instanței, ci numai de a asigura accesul persoanei sancționate la un tribunal independent și imparțial care să se pronunțe în condițiile unui proces echitabil asupra „acuzației” ( a se vedea cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura in care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit art. 8 alin 1 din OG 15/2002 „Fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă”.
Potrivit art 1 teza II din OG 2/2001 „Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, …”
Pentru a fi în prezența contravenției prevăzute de art 8 alin 1 din OG 15/2002 este necesar a fi îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv nu trebuie să existe rovinietă valabilă pentru autoturismul cu care se circulă și contravenientul menționat în procesul verbal trebuie să fie cel care a circulat pe drum național fără a deține rovinietă valabilă. Așa cum este definită contravenția de art 8 alin 1 din O.G. nr. 15/2002, calitatea de contravenient nu este legată de calitatea de utilizator în sensul O.G. nr.15/2002. Pentru a avea calitatea de contravenient este suficient să circuli pe drum național cu un autoturism fără a avea rovinietă valabilă, chiar dacă obligația de plată a taxei de drum nu ii revenea celui care a circulat și indiferent de titularul dreptului de proprietate al autoturismului.
Cu privire la prima condiție, instanța constată nu s-a făcut dovada faptului că pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare_ exista rovinieta valabilă la data de 12.01.2012, ora 17.56, data comiterii contravenției reținută în procesul verbal.
Cu privire la cea de-a doua condiție, respectiv fapta contravenientului de a circula pe drum național fără a deține rovinietă valabilă, instanța constată că aceasta nu este îndeplinită întrucât din contractul de vânzare cumpărare depus la dosar reiese faptul că petentul a înstrăinat cumpărătorului D. M. autoturismul cu numărul de înmatriculare menționat mai sus.
Prin urmare, se reține că petentul nu a circulat pe DN5 la data de 12.01.2012, ora 17.56, cu autoturismul menționat anterior, întrucât acesta nu se mai afla în proprietatea și posesia acestuia din data de 24.08.2011.
Pentru motivele arătate anterior, instanța constată că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale contravenției așa cum este definită de art 8 alin 1 din OG 15/2002, petentul făcând dovada faptului că nu el a fost cea care a circulat pe DN5 cu autoturismul menționat anterior fără a deține rovinietă valabilă.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul verbal contestat este netemeinic, astfel încât urmează să admită plângerea și să anuleze procesul verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul F. M., domiciliat în ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ-CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sect. 6.
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii . nr._ din data de 02.05.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Dact. jud.I.S.V.
4 ex/05.02.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1081/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 324/2013.... → |
|---|
