Plângere contravenţională. Sentința nr. 3275/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3275/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 12549/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3275/2013
Ședința publică de la 29 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. C. S.
Grefier I. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent A. V. R. și pe intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., având ca obiect plângere contravetionala CP_.
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 26.03.2013 când s-au pus concluzii pe fond, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când a deliberat și pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.08.2012, sub nr. de dosar_, contestatorul A. V. R., în contradictoriu cu intimata IPJ G., a contestat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/04.08.2012 încheiat de un agent constatator din cadrul intimatei, solicitând anularea ca nelegal si netemeinic.
În motivarea plângerii, contestatoarea arată, în esență, că fapta contraventionala astfel consemnata in procesul verbal nu corespunde realitatii.
În drept, plangerea contraventionala a fost intemeiata pe dispozitiile OG 2/2001, OUG 195/2002 si HG 1391/2006.
În susținerea plângerii, contestatoarea a depus, în copie, procesul verbal contestat.
Plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru în temeiul art. 36 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Conform art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995, nu s-a aplicat timbru judiciar.
În susținerea pretențiilor sale, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Intimata, a depus întâmpinare susținând în esență că actul sancționator este legal și susținut probator.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri si proba testimoniala cu un martor pentru contestator și proba cu inscrisuri pentru intimată.
Analizând probele administrate în cauză instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/04.08.2012, încheiat de către un agent constatator angajat al intimatei, contestatorul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 630 lei si retinerea permisului de conducere pe o perioada de 90 de zile, agentul constatator reținând în sarcina sa că, în data de 04.08.2012, petentul nu a respectat normele legale privind viteza legala de deplasare pe drumurile publice, fapta savarsita fiind prevazuta de art. 102 alin. 3, lit. e) din OUG 195/2002.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal în baza întregului material probator administrat în cauză, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instanța reține următoarele:
Analizând cu prioritate legalitatea procesului verbal de contravenție, ce precede analiza temeiniciei actului de sancționare contestat, instanța apreciază ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea absolută a acestuia, întrucât conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.
a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatoarului dreptul la un proces echitabil. Față de acestea instanța constată că reclamanta nu a putut răsturna prezumția de veridicitate a procesului verbal.
Având în vedere considerentele de fapt si de drept expuse, instanța reține că petentul, avea obligația, conform legii, de a respecta dispozițiile legale privind existenta autorizatiei de constructie.
Instanța consideră că sancțiunea aplicată prin procesul-verbal contestat este disproporționată și aspră, iar fapta petentului, nu prezinta un grad de pericol social ridicat. În aceste împrejurări, instanta consideră că în cazul de față o sancțiune mai puțin severă va fi de natură a realiza scopul prevăzut de lege. Reținând faptul că instanța poate examina legalitatea și proporționalitatea sancțiunii contravenționale, dispunând aplicarea avertismentului chiar și atunci când actul normativ nu îl prevede alternativ cu sancțiunea amenzii, conform art. 7 alin. 2 și 3 din O.G. 2/2001, urmează să admită în parte plângerea contravențională și să înlocuiască sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 630 lei, aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție . nr._/04.08.2012, întocmit de un agent constatator angajat al IPJ G., cu sancțiunea „avertismentului”.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte plângerea contravențională formulată de contestatorul A. V. R., cu domiciliul in Bucuresti, sector 6, Drumul Taberei, nr. 63, ., . cu intimata IPJ G..
Inlocuieste sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de 630 lei aplicata prin procesul verbal de contraventie . nr._/04.08.2012 cu sanctiunea avertismentului.
Ia act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.03.2013.
Președinte, Grefier,
Tehno.red.jud STC/4ex/2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 899/2013.... → |
|---|
