Plângere contravenţională. Sentința nr. 4107/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4107/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 1351/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4107/2013
Ședința publică de la 26 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier E. C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR B. G. INSOLVENȚĂ SPRL și pe intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CESTRIN, având ca obiect plângere contravențională R11_ .
Dezbaterile pe fond din prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 19.04.2013, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de azi, 26.04.2013, când;
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.01.2012, sub nr. de dosar_, petenta S.C. L. T. S.R.L. a solicitat anularea procesului verbal de sancționare contravențională . nr._ întocmit la data de 19.12.2011 de un agent constatator angajat al C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN.
În motivarea plângerii, petenta a susținut că procesul verbal contestat are o formă exclusiv electronică, lipsind semnătura agentului constatator și că O.G. 2/2001 nu prevede posibilitatea substituirii semnăturii agentului constatator cu semnătura sa electronică.
Petenta a învederat instanței că nu i-a fost respectat dreptul de a formula obiecțiuni, nefiind respectate dispozițiile art. 16 alin. 7 din O.G. 2/2001.
Petenta a arătat că procesul verbal este nelegal întrucât nu conține datele de identificare ale conducătorului autoturismului, descrierea faptei contravenționale nefiind realizată în mod corespunzător.
De asemenea, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional de două ori comiterea aceleiași fapte, fiind obligată să achite atât amenda contravențională, cât și tariful de despăgubire, fapt contrar dispozițiilor art. 5 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Petenta a susținut și că a fost sancționată contravențional de mai multe ori pentru comiterea aceleiași fapte, fiind întocmite mai multe procese verbale de constatare a contravenției pentru același autoturism.
În drept, petenta și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile O.G. 2/2001 și pe dispozițiile O.G. 15/2002.
În susținerea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal contestat și dovada de comunicare a acestuia.
Plângerea este scutită de taxă de timbru cf. art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cf. art. 1 al. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Intimata, deși legal citată, nu a formulatîntâmpinare, dar a depus la dosarul cauzei în copie, proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR, certificatul calificat și autorizația de control a agentului constatator.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de ambele părți.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 19.12.2011 de un agent constatator angajat al C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN, petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în valoare de 1750 lei, stabilindu-se în sarcina sa și obligația de a achita tariful de despăgubire în valoare de 560 euro, agentul constatator reținând că, în data de 07.07.2011, ora 13.06, pe DN5, în localitatea Călugăreni, jud. G., vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei, a circulat fără a deține rovinietă valabilă, indicându-se că fapta este prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia proceselor verbale de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, instanța nu poate reține susținerile petentei care, prin prezenta plângere, solicită anularea procesului verbal menționat pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Astfel, instanța constată că procesul verbal de constatare a contravenției are natura juridică a unui act administrativ, guvernat de regimul dreptului public și supus controlul de legalitate de către instanțele judecătorești.
Prin urmare, instanța va verifica legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției prin raportare la dispozițiile generale și speciale ce reglementează domeniul contravențional, dispozițiile generale de drept privat neputându-se aplica decât ca drept comun, în lipsa unor reglementări speciale de drept public.
Instanța constată că art. 17 din O.G. 2/2001 impune, ca o condiție obligatorie de legalitate a procesului verbal de constatare a contravenției, semnarea acestuia de către agentul constatator. Textul legal nu impune necesitatea existenței unei semnături olografe a acestuia, prin urmare, semnătura electronică utilizată de către agentul constatator, semnătură a cărei existență nu a fost contestată de către petentă, nu poate constitui un motiv de nulitate al proceselor verbale contestate.
De altfel, nicio dispoziție legală nu interzice întocmirea procesului-verbal în formă electronică iar împrejurarea că Legea 455/2001 a intrat în vigoare după . OG 2/2001, justifică lipsa oricărei mențiuni în acest act normativ cu privire la această posibilitate.
Instanța nu poate reține nici susținerea petentei, în sensul că procesul verbal contestat nu face dovada îndeplinirii condițiilor menționate de art. 19 din O.G. 2/2001.
Astfel, instanța constată că dispozițiile O.G. 15/2002 sunt dispoziții speciale prin raportare la dispozițiile O.G. 2/2001 care constituie cadrul general aplicabil în domeniul contravențional. Prin urmare, dispozițiile O.G. 15/2002 sunt aplicabile cu prioritate, prin derogare de la cadrul general instituit de O.G. 2/2001.
Potrivit art. 9 alin. 2 din O.G. 15/2002, începând cu data de 01.10.2010 constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri din România, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției.
Totodată, potrivit art. 9 alin. 3 din O.G. 15/2001, în cazurile prevăzute la alin. (2) procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini.
Instanța reține și că potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. 2/2001, în momentul încheierii procesului – verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.
Instanța apreciază că dispozițiile art. 9 alin. 3 din O.G. 15/2001 derogă și de art. 16 alin. 7 din O.G. 2/2001, prevederile menționate anterior permițând încheierea procesului verbal în lipsa contravenientului și, implicit, fără ca acesta să aibă dreptul de a formula obiecțiuni, din moment ce nu se afla în locul încheierii procesului verbal de constatare a contravenției.
De altfel, această soluție legislativă nu este de natură a cauza nicio vătămare petentei, acesta având posibilitatea de a dezvolta în instanță, prin plângerea contravențională formulată, toate posibilele motivele de nelegalitate ale procesului verbal contestat.
De asemenea, instanța apreciază că fapta a fost descrisă în mod corespunzător, descrierea acesteia permițând instanței să se pronunțe cu privire la legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și că procesul verbal nu trebuia să cuprindă datele de identificare ale conducătorului autoturismul înmatriculat_, acesta neavând calitatea de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa.
Totodată, instanța nu poate reține nici susținerile petentei, în sensul că a fost sancționată contravențional de două ori comiterea aceleiași fapte, fiind obligată să achite atât amenda contravențională, cât și tariful de despăgubire, fapt contrar dispozițiilor art. 5 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Astfel, instanța reține că, potrivit art. 5 alin. 7 din O.G 2/2001, pentru una și aceeași contravenție se poate aplica doar o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni contravenționale complementare.
Instanța constată, din interpretarea art. 8 O.G. 15/2002, că sancționarea contravenientului prin aplicarea tarifului de despăgubire se face ca o consecință a faptei contravenționale prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002, respectiv fapta de a circula fără a deține o rovinietă valabilă.
Prin urmare, sancțiunea constând în aplicarea unui tarif de despăgubire are natura unei sancțiuni complementare, ci nu natura unei sancțiuni principale, prevederile art. 5 alin 7 din O.G. 2/2001, nefiind încălcate.
În concluzie, analizând cuprinsul procesului verbal contestat, sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.
Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța are în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție si se sancționează cu amenda. Potrivit alin. 2, cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut in anexa nr. 2. De asemenea, potrivit art. 7 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Conform art. 1 alin.1 lit b) din O.G. nr. 15/2002 prin termenul de ,,utilizatori” sunt desemnate persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.
Instanța mai reține că fapta contravențională, ca formă de conduită juridică ilicită, presupune îndeplinirea mai multor elemente. În conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 2/2001, elementele intrinseci ale contravenției sunt latura obiectivă și latura subiectivă, iar elementele extrinseci referitoare la termenii preexistenți, de care depinde existența acesteia sunt subiecții (activi și pasivi), obiectul, locul, timpul, situația premisă, modul și mijloacele de săvârșire.
Verificând condițiile privind răspunderea contravențională a petentei, instanța reține că, pentru a răspunde contravențional, din interpretarea textelor legale indicate rezultă că, în situația prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, au calitatea de contravenient persoanele care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehiculul depistat circulând fără a deține rovinietă. Prin urmare, subiectul activ al contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 trebuie să îndeplinească, pe lângă condițiile generale, și condiția specială de a fi utilizatorul vehiculului.
Instanța constată, din proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR, depusă la dosar de către intimată, că autoturismul înmatriculat_, autoturism ce se afla în proprietatea petentei, a circulat în data de 07.07.2011, ora 13.06, pe DN 5, localitatea Călugăreni, fără a deține rovinietă valabilă.
Instanța reține și că, deși, în temeiul art. 129 alin. 5 C.proc.civ. s-a dispus completarea probatoriului de către societatea petentă, aceasta nu făcut dovada faptului că a fost de mai multe ori sancționată contravențional pentru că nu a achitat tariful de utilizare a drumurilor naționale.
Având în vedere dispozițiile legale indicate anterior, instanța reține că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, prin raportare la momentul care a fost întocmit deoarece petenta, utilizatorul autoturismului verificat, avea obligația, conform legii, de a deține rovinieta valabilă, la momentul circulării pe DN 5.
Pe de altă parte, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii hotărăște și asupra sancțiunii. Instanța constată că, la momentul întocmirii procesului verbal contestat, sancțiunea aplicată a fost în mod legal individualizată prin raportare la prevederile O.G. 15/2002.
De asemenea, instanța reține și modificările aduse O.G. 15/2002 de Legea 144/2012, modificări ce au intrat în vigoare la data de 27.07.2012. Astfel, potrivit art. II din Legea 144/2012 :tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Prin urmare, instanța, raportând situația de fapt reținută la dispozițiile legale menționate, va anula tariful de despăgubire în cuantum de 560 de euro aplicat prin procesul verbal de constatare a contravenției . 11 NR._/19.12.2011.
În concluzie, instanța va admite în parte plângerea, va anula tariful de despăgubire în cuantum de 560 de euro aplicat prin procesul verbal de constatare a contravenției . 11 NR._/19.12.2011 și va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. L. T. S.R.L., cu sediul în municipiul G., .. 22, județ G. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., cu sediul în .. 401 A, sector 6, București.
Anulează tariful de despăgubire aplicat prin procesul verbal de constatare a contravenției . 11 NR._/19.12.2011 și menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Aprilie 2013.
Președinte, R. M. N. | ||
Grefier, E. C. B. |
Red.jud.NRM.
Dact.E.B.
Ex.4/ 13 Mai 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3400/2013.... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 2329/2013. Judecătoria... → |
|---|
