Plângere contravenţională. Sentința nr. 459/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 459/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 5715/302/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 459/2013
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. C. B.
Grefier M. V. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent P. C. și pe intimat C. SA-C. DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA-CESTRIN, având ca obiect plângere contravetionala R12_.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța în baza art. 167 C.p.civ încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr._, în data de 09.03.2012, petentul P. C. a formulat plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, solicitând anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.02.2012.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 27.02.2010 a vândut autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ și l-a radiat la Circa Financiară sector 5 cu certificatul de radiere nr._/04.03.2010.
Petentul nu a invocat nici un temei de drept în susținerea cererii sale. În temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Deși legal citată, intimata nu s-a prezentat la judecată și nici nu a formulat întâmpinare. Cu toate acestea, la solicitarea instanței, intimata a depus la dosar înscrisurile ce au stat la baza întocmirii procesului verbal contravențional contestat.
Prin sentința civilă nr. 5736/25.06.2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei G. sub același număr la data de 05.07.2012, primul termen de judecată fiind acordat la data de 01.11.2012.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat atât pentru petent, cât și pentru intimat proba cu înscrisurile de la dosar.
Au fost depuse la dosar copie proces verbal contravenție, foto.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr_ întocmit de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA CESTRIN la data de 22.02.2012 petentul a fost sancționat contravențional pentru că la data de 19.09.2011, pe DN5, km 28+120m, Călugăreni, jud. G., vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_ a circulat fără a deține rovinietă valabilă. Fapta săvârșită constituie contravenție conform art. 8 alin 1 din OG 15/2002 și se sancționează potrivit art 8 alin 2 din același act normativ.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația să verifice procesul-verbal atât sub aspectul legalitǎții, cât și al temeiniciei întocmirii sale.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001.
Mai constată instanța că procesul verbal de contravenție este semnat electronic.
Conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitatea unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul-verbal corespund întrutotul stării de fapt și de drept reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.
Instanța mai are în vedere și faptul că OG 2/2001 nu prevede în mod expres ca semnătura agentului constatator să fie olografă, iar unde legea nu distinge, nici judecătorul nu ar trebui să distingă. Se mai constată că atât OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și cât și Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică au fost adopte în aceeași perioadă de timp, respectiv în luna iulie a anului 2001, astfel că dacă legiuitorul ar fi dorit ca numai semnătură olografă să poată fi aplicată pe procesul verbal de contravenție ar fi prevăzut acest lucru în mod expres.
Având în vedere natura de act administrativ de drept public a procesului-verbal de contravenție, rezultă că incidența în privința procesului-verbal de contravenție a normelor privind semnătura electronică nu îi răpesc acestuia calitatea de act autentic, emis de un funcționar public competent și cu respectarea solemnităților prevăzute de lege.
Potrivit art 4 pct 3, 4 și 5 din Legea 455/2001 „semnătură electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare;
4. semnătură electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) este legată în mod unic de semnatar;
b) asigură identificarea semnatarului;
c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;
d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă”, intimatul făcând dovada existenței semnăturii electronice cu certificatul și autorizația de control de la fila 12.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul – verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept pană la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura in care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În decizia de inadmisibilitate pronunțată in cauza I. P. împotriva României, Curtea a apreciat că pentru determinarea aplicabilității în cauză a prevederilor art. 6 din Convenție, în latura sa penală, esențială este analiza naturii faptei imputate precum și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (Öztürk c. Germanei, 21 februarie 1984, par. 52; Jussila, citată anterior, par. 38; Huseyin Turan c. Turciei, 4 martie 2008, nr._/02, par. 18). Astfel, Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A., par. 58 și 59). Prin urmare, ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul ca instanțele naționale să ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Instanța constată ca procesul verbal . nr_ din 22.02.2012 este temeinic, intimata făcând dovada că petentul a circulat pe drum național fără a avea rovinieta valabilă cu fotografia de la fila 13 din dosar.
Instanța nu reține apărările petentului că a înstrăinat autoturismul cu nr._ pentru următoarele motive:
Deși i s-a pus in vedere să depună la dosar copie certificat înmatriculare sau carte identitate autoturism, fiind citat cu această mențiune pentru termenul din 17.01.2013, petentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Potrivit art 112 pct 5 C.pr.civ copiile înscrisurilor vor fi certificate de reclamant că sunt a fel cu originalul, iar potrivit art 139 C.pr.civ partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra sa la ședință originalul înscrisului…., sub pedeapsa de a nu se ține seama de înscris.
Constată instanța că petentul nici nu a certificat înscrisul de la fila 6 și 7 din dosar intitulat contract de vânzare cumpărare, nici nu a prezentat originalul, astfel că instanța nu poate ține seama de acest înscris. Mai mult, în lipsa prezentării certificatului de înmatriculare instanța nu poate stabili că autoturismul care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare este unul și același cu cel pentru care a fost sancționat, în adresa de la fila 7 din dosar prin care se atestă radierea unui autoturism din evidențele fiscale ale petentului nefiind trecut și numărul de înmatriculare, ci doar . și ., date care sunt trecute în certificatul de înmatriculare sau cartea de identitate a autoturismului.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, agentul constatator aplicând amenda în cuantum minim prevăzut de lege.
Cu privire la tariful de despăgubire instanța are în vedere faptul că acesta a fost anulat prin efectul legii, întrucât potrivit art II din Lg. 144/2012 „Tarifele de despagubire prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 424/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, aplicate si contestate in instanta pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi se anuleaza”
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul – verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât urmează să admită în parte plângerea, să mențină procesul verbal atacat și să anuleze tariful de despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul P. C., domiciliat în București ., sector 5 în contradictoriu cu intimatul Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA CESTRIN, cu sediul în București, ..410A, sector6.
Menține procesul-verbal de contravenție . nr_ din 22.02.2012 întocmit de intimatul Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA CESTRIN.
În temeiul art II din Lg. 144/2012 anulează tariful de despăgubire.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 17.01.2013.
Președinte, Grefier,
Teh/Red.jud. BRC
5ex/ 25.01.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6545/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 898/2013.... → |
|---|
