Contestaţie la executare. Sentința nr. 6545/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6545/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 10513/236/2011
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ NR.6545
Ședința publică de la 18.09.2013
Instanța constituită din:
Președinte: D. I.
Grefier: N. G.-M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator . LA SCA D. ȘI ASOCIAȚII și pe intimat AGENȚIA D. STATULUI, având ca obiect contestație la executare.
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 04.09.2013, care face corp comun cu prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 11.09.2013, apoi pentru data de azi, reținând următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, contestatoarea . a formulat contestație la executare împotriva ordinului nr._/07.06.2011 emis de Președintele ADS și a executării silite înseși.
S - a solicitat admiterea contestației și pe cale de consecință
- anularea executării silite
- anularea ordinului nr._/07.06.2011
- anularea tuturor actelor de executare subsecvente
De asemenea, s-a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestație la executare.
În fapt, contestatoarea arată, în esență, că la data de 25.04.2000 între . și ADS a intervenit Contractul de concesiune nr. 353, având ca obiect exploatarea de către contestatoare a terenului agricol în suprafață de 2.657 ha situat pe raza comunelor V. și Găujani din Județul G., în schimbul plății unei redevențe, astfel:
- pentru suprafața de teren arabil, echivalentul a 520 kg de grâu STAS/ha/an, calculat în funcție de cotația bursieră de la momentul plății
- pentru suprafața de teren acoperită cu pășuni și fânețe, echivalentul în lei a 515 Kg de grâu STAS/ha/an, calculat în funcție de cotația bursieră de la momentul plății
Conform clauzelor contractuale ,plata redevenței urma a fi făcută de către contestatoare trimestrial, iar în cazul executărilor cu întârziere a obligațiilor de plată, ADS era îndreptățită să perceapă majorări și penalități conform O.G nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare.
Contractul de concesiune urma să își producă toate efectele firești până la data privatizării A..
Contractul de concesiunea încetat la data încheierii între A. și ADS a contractului de concesiune nr. 62/14.11.2002, având ca obiect concesionarea aceleiași suprafețe de teren agricol în conformitate cu noile condiții contractuale.
În temeiul Legii 268/2001 A. a fost privatizată.
Având în vedere dispozițiile Legii nr. 190/2004 privind stimularea privatizării și dezvoltării societăților comerciale din domeniul agriculturii, contestatoarea s-a adresat A.D.S., în calitatea acesteia de autoritate publică implicată în procesul de privatizare, în vederea, demarării procedurii privind emiterea ordinului comun de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în scopul acordării înlesnirilor la plată prevăzute de dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. a din Legea nr. 190/2004.
Mai arată, contestatoarea că, s-a prescris dreptul ADS de a cere executarea silită a pretinsei creanțe izvorând din contractul de concesiune, motivând că, potrivit Codului de procedură fiscală, creanța fiscală se prescrie în termen de 5 ani(art 131 alin 1).
În cauză, termenul de prescripție în ceea ce privește dreptul de a cere executarea silită a pretinselor creanțe datorate A.D.S. în baza contractului de concesiune a început să curgă de la 1 ianuarie 2003, iar în prezent acest drept este prescris.
Pe fondul cauzei, contestatoarea arată că, executarea silită a fost demarată de către ADS în lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Cu privire la penalitățile de întârziere în cuantum de 3.352.299,81 lei, contestatoarea arată că s-a adresat A.D.S., în calitatea acesteia de autoritate publică implicată în procesul de privatizare, în vederea, demarării procedurii privind emiterea ordinului comun de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în scopul acordării înlesnirilor la plată prevăzute de dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. a din Legea nr. 190/2004.
Cu privire la debitul principal în cuantum de 1.136.370,77 Ron, contestatoarea invocă compensația legală.
Cu privire la suma de 78.449,78 RON reprezentând TVA și suma de 143.348,82 RON reprezentând dobânzi de întârziere, intimata nu a specificat suma pentru care s-a calculat taxa.
În drept, contestatoarea a invocat art. 379, art. 389, art.399 și următ. coroborat cu art. 403 C.pr.civ., OUG nr. 64/2005, OUG 51/1998, OUG 147/2001, Legea 268/2001, Legea nr. 190/2004, art.131 alin. 1 C.proc.fiscal, art.1143 și C.civ.
În dovedire, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză.
Contestatoarea a depus la dosar copii de pe înscrisuri: 0rdin nr._/07.06.2011.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea contestației ca neîntemeiată.
De asemenea, s-a invocat excepția necompetenței materiale, excepția inadmisibilității.
Prin încheierea din data de 21.09.2011 a fost respinsă excepția de necompetență materială.
Prin încheierea din data de 23.11.2011 a fost respinsă excepția inadmisibilități contestației și a fost admisă excepția inadmisibilității cererii de suspendare.
La termenul din data de 07.12.2011, intimata a invocat excepția perimării executării silite, cererea a fost calificată apărare de fond.
La solicitarea instanței au fost depuse toate înscrisurile care au stat la baza executării silite, respectiv
- contractul de concesiune nr. 353/25.04.2000 și actul adițional
- comunicate titlului executoriu nr._/11.12.2006.
- anexă la ordinul de poprire nr. 627/06.02.2007
- notificarea nr._/17.12.2008
- ordinul de poprire nr._/17.12.2008
- procesul verbal de aplicare a sechestrului nr. 9/21.01.2009
- ordinul de deblocare nr._/23.01.2009
- adresa serviciului de urmărire a contractelor de concesiune nr._/23.02.2010
- adresa Direcției Privatizare și Concesionare Activități și Servicii
- adresa nr._/28.06.2010
- adresa nr. 1271/08.07.2010
- adresa nr._/12.08.2010
- adresa nr._/13.08.2010
- adresa nr._/01.09.2010
- procesele verbale 1 și 2
- adresa nr._/31.03.2011
- ordinul de poprire nr._/07.06.2011
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar și expertiză contabilă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține:
Intimata a declanșat procedura de executare silită în baza OUG 51/1998. prin comunicarea titlului executoriu (contractul de concesiune nr._/11.12.2006) ce avea ca obiect debitul în cuantum de 2.798.773, 05 lei din care 1.211.014,81 lei reprezentând redevență și 1.587.758,25 lei penalități, conform căreia neachitarea de bună voie a creanței în termen de 5 zile lucrătoare de la primire dă dreptul creditorului să procedeze la executarea silită fără nici o altă somație.
Neachitându-se suma, a fost emis ordinul de poprire nr. 627/06.02.2007, prin care, intimata a solicitat către toate băncile poprirea conturilor aparținând contestatoarei, până la concurența sumei de 2.798.773.06 lei.
Întrucât debitul nu a fost achitat, acesta a fost reactualizat prin ordinul de poprire nr._/17.12.2008.
Prin procesul verbal de sechestru nr. 9/21.01.2009 au fost sechestrate și indisponibilizate bunurile imobile ale debitoarei.
În baza legii 190/2004, au fost deblocate conturile, conform adresei nr._/23.01.2009.
Prin adresa nr._/30.03.2011 înregistrată la Serviciul Executării Silite și Lichidării sub nr._/31.03.2011 Serviciul Urmărire Contracte a transmis debitul actualizat în valoare de 4.710.469,18 lei, compus din 1.136.370,77 lei- redevență, 78.449,78 lei – TVA, 3.352.299,81 lei- penalități de întârziere și 143.348,82 lei- dobânzi de întârziere.
În consecință, a fost emis ordinul de poprire nr._/07.06.2011, prin care ADS a solicitat către toate băncile precum și trezoreriei statului poprirea conturilor aparținând contestatoarei, până la suma de 4.710.469,18 lei.
Contestatoarea a formulat contestație împotriva ordinului nr._/07.06.2011 emis de Președintele ADS și a executării silite înseși.
S - a solicitat admiterea contestației și pe cale de consecință
- anularea executării silite
- anularea ordinului nr._/07.06.2011
- anularea tuturor actelor de executare subsecvente
Cu privire la susținerea contestatoarei că trebuia să fie scutită de plata penalităților și a dobânzilor calculate pentru neplata în termen a redevențelor, instanța reține, așa, cum s-a menționat în raportul de expertiză că avea datorii, iar potrivit art. 1 alin 2 din Legea nr. 190/2004- beneficiază de înlesnirile acordate numai cesionarii care nu înregistrează debite restante față de Agenția Domeniului Statului pentru perioada de după privatizare, în baza de concesiune încheiate. Astfel, contestatoarea nu a putut să fie scutită de plata penalităților și a dobânzilor calculate pentru neplata în termen a redevențelor.
Cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită, instanța o va respinge, având în vedere că, creanța este fiscală, termenul de prescripție este de 5 ani. Termenul de prescripție a început să curgă la data de 1.01.2004, termen care a fost întrerupt prin emiterea ordinului de poprire nr. 627/06.02.2007, ordinul de poprire nr._/17.12.2008.
Cu privire la compensația legală, instanța o va respinge, constatând că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 1143 și 1144.
Compensația legală operează ca o modalitate de stingere a obligațiilor de plin drept. Potrivit art. 1144 C. civ., "compensația se operează de drept, în puterea legii, și chiar dacă debitorii n-ar ști nimic despre aceasta; cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților lor respective". Plecând de la această definiție legală au fost stabilite mai multe condiții pentru a opera compensația, respectiv reciprocitatea obligațiilor, creanțele să aibă ca obiect bunuri fungibile, creanțele ce urmează a se compensa să fie certe, lichide și exigibile.
Întrucât, s-a reținut că, contestatoarea nu a putut să fie scutită de plata penalităților și a dobânzilor calculate pentru neplata în termen a redevențelor, instanța constată că nu a operat compensația legală, între părți neexistânt datorii reciproce.
Cu privire la apărarea intimatei, și anume că, contestația la executare este perimată, se reține că, potrivit art 389.C.proc civ. - Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei. În caz de suspendarea executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării
În cauză, obiectul contestație la executare este ordinul de poprire nr._/07.06.2011, iar cererea de contestație este formulată în data de 02.08.2011, deci la aproximativ 2 luni. Prin urmare, rezultă că nu au trecut mai mult de 6 luni, astfel că, va respinge apărarea cu privire la perimarea executării silite.
Cu privire la debit, instanța reține că are caracter cert, lichid și exigibil, urmând să respingă contestația.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de către ., cu sediul ales la SCA D. ȘI ASOCIAȚII – București, sector 5, ., nr.3C, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA D. STATULUI, cu sediul în București, sector 1, ..43. ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2013.
Președinte, Grefier,
Red.jud.DI
Tehnored.NGM
Ex.4/03.06.2014
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 459/2013.... → |
|---|
