Plângere contravenţională. Sentința nr. 5595/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5595/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 5260/236/2012
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ nr. 5595
Ședința publică de la 17 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – I. S. V.
GREFIER - B. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator . și pe intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CESTRIN, având ca obiect plângere contravetionala R12_ .
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 10.06.2013, când s-a reținut cauza spre soluționare, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând supra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, contestatoarea .. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 22.02.2012, întocmit de C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ-CESTRIN, cu sediul în București, .. 401 A, sect. 6, solicitând anularea procesului verbal contestat pentru nelegalitate.
În motivare contestatorul arată, în esență, că procesul verbal contestat nu conține semnătura agentului constatator și că încadrarea autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ în categoria A de vehicule este eronată, autovehiculul făcând parte din categoria B.
În plângerea formulată contestatoarea a adus critici și modalității de comunicare a procesului verbal de contravenție, motivat de faptul că reprezentantul CNADNR a completat procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare cu date nedescifrabile în mare parte, că martorul locuiește la o altă adresă decât cea de predare a procesului verbal, că procesul verbal de afișare nu conține datele de identificare ale contravenintului, precum și că acesta a fost lăsat în poștă, nefiind semnat de primire de către un reprezentat al firmei contestatoare.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
Cererea este legal scutită de plata taxelor de timbru potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. 2/2001 coroborat cu art. 15 lit. i) din Legea 146/1997 și art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995.
Legal citată, intimata nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat atât pentru contestatoare, cât și pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Au fost depuse la dosar de către contestatoare copie proces verbal contravenție, dovadă comunicare, certificat de înmatriculare autovehicul, iar de către intimată certificat calificat semnătură electronică, autorizație de control a agentului constatator, imagine foto detaliu folosită în vederea recunoașterii automate a numerelor de înmatriculare.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . 12 nr._ din data de 22.02.2012, întocmit de C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ-CESTRIN, contestatoarea a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin 1 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modficările și completările ulterioare.
S-a reținut că, la data de 03.09.2011, ora 12.02, pe DN5, km 28+120m, Călugăreni, jud. G., vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_, aparținând contestatoAREI, a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru contravenția săvârșită s-a aplicat contestatoarei sancțiunea amenzii contravenționale de 250 lei, fiind obligată și la contravaloarea tarifului de despăgubire, în valoare de 28 euro, conform art. 8 alin.3 din același act normativ.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat în lipsa contestatoarei și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mjloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei-SIEGMCR.
Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție contestat, în conformitate cu art. 34 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale care reglementează condițiile necesare pentru încheierea sa valabilă.
În ceea ce privește critica vizând lipsa semnăturii olografe a agentului constatator instanța constată că procesul-verbal atacat conține mențiunea expresă că documentul a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către V. C. Raduca.
Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile”, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitatea unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul-verbal corespund în întregime stării de fapt și de drept reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.
Întrucât art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator, se reține că procesul-verbal de contravenție este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe un înscris care, emanând de la intimată și recunoscut de către aceasta, dobândește potrivit legii valoarea unui act autentic, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces-verbal de contravenție.
Reținând natura de act administrativ de drept public a procesului-verbal de contravenție, rezultă că incidența în privința procesului-verbal de contravenție a normelor privind semnătura electronică nu îi răpesc acestuia calitatea de act autentic, emis de un funcționar public competent și cu respectarea solemnităților prevăzute de lege.
Respectarea prevederilor legale enunțate în materia semnăturii electronice, respectiv art. 6 și art. 7 Legea nr. 455/2001, incidente în prezenta cauză, rezultă din probatoriul administrat, constând pe de-o parte în dovada calității de agent constatator a celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție atacat, numitul V. C. Raduca îndeplinind funcția de agent constatator, în cadrul CNADNR SA, pentru sancționarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute de O.G. 15/2002, astfel cum rezultă din copia autorizației de control valabilă la data constatării faptei contravenționale. De asemenea, conform certificatului calificat emis de CERTSIGN și având ca titular pe V. C. Raduca agent constatator, instanța constată a fi respectate exigențele cuprinse în Legea nr. 455/2001, procesul-verbal de contravenție atacat reprezentând un înscris în formă electronică căruia i s-a încorporat sau atașat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Faptul că procesul verbal de contravenție a fost ulterior imprimat pe hârtie și comunicat prin afișare contravenientului nu este de natură să conducă la o altă concluzie, operațiunea fiind efectuată pentru a îndeplini exigențele legate de comunicarea acestuia, potrivit dispozițiilor art. 27 din OG 2/2001.
În ceea ce privește critica referitoare la încadrarea eronată a autovehicului în categoria A, instanța constată că este de asemenea neîntemeiată, având în vedere că din certificatul de înmatriculare pus la dispoziție de contestatoare rezultă că acesta este încadrat în categoria “autoturism”, iar potrivit Anexei 1 al OG 15/2002, în categoria A de vehicule sunt incluse autoturismele.
Instanța va respinge criticile ca neîntemeiate aduse procesului verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a actului sancționator contestat, motivat de faptul că, pe de o parte, în cadrul plângerii contravenționale instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, iar pe de altă parte parte, contestatoarei nu i s-a cauzat niciun prejudiciu de vreme ce a luat la cunoștință de procesul verbal de contravenție în termenul legal.
În ceea ce privește temeinicia, instanța reține că potrivit art.8, alin.1 din OG nr.15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Având în vedere că pe parcursul judecății contestatoarea nu a putut face dovada deținerii rovinietei valabile la momentul constatării contravenției, instanța reține că în cauză s-a săvârșit contravenția reținută prin actul contestat.
Dovada deplină a stării de fapt reținute în procesul verbal atacat rezultă și din relațiile furnizate de CNADNR (fila nr.28), putându-se lesne observa că petenta contestatoare a deținut rovinietă valabilă până la data de 02.09.2011.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța observă că această contravenție nu este de natură a determina o urmare imediată materială care să modifice în mod negativ și concret relațiile sociale apărate, din moment ce sancțiunea este prevăzută doar pentru a asigura îndeplinirea unei obligații legale de către proprietarii autovehiculelor, anume de a achita tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Analizând sancțiunea aplicată în speță, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanta constată că la stabilirea sancțiunii nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 4 alin.5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că sancțiunea stabilită nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, proportionalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curtii Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricaror masuri restrictive de drepturi, în cauze precum Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elvetiei.
Astfel, faptul că petenta a omis să achite rovinieta la data de 03.09.2011, lipsa unui scop anume urmărit, precum și buna credință a acesteia cu privire la respectarea O.G.nr.15/2001, în sensul că atât anterior cât și ulterior sancționării a achiziționat rovinietă, constituie argumente suficiente pentru ca instanta să aprecieze că fapta sa cercetată în prezenta cauza prezintă un pericol social redus.
Deși amenda contravențională aplicată a fost în cuantumul minim prevăzut de lege, având în vedere circumstanțele atenuante descrise mai sus, instanta consideră că la aprecierea gradului de pericol social al faptei agentul constatator a omis să dea suficientă relevanță acestor aspecte, posibilitate pe care o avea potrivit disp.art.21 alin.3 din O.G.nr.2/2001.
Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile sa se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de razbunare a societății, ci de prevenire a săvârsirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
În consecință, în cazul faptelor cu un grad scazut de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei masuri de atenționare a contravenientului, fără aplicarea amenzii contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
Deși pentru contravenția savârsită art.8 alin.2 din O.G.nr.15/2002 prevede numai sancțiunea amenzii contravenționale, instanța reține că potrivit art. 7 alin.3 din O.G. nr.2/2001 avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Ca atare, având în vedere prevederile art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost săvârsită fapta, de modul și mijlocele de săvârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanta constată că plângerea este în parte întemeiată, sanctiunea amenzii contraventionale aplicată de agentul constatator petentei fiind neproportionala cu gradul de pericol social al faptei.
Instanța mai reține că, prin procesul-verbal contestat, pe lângă sancțiunea principală a amenzii, a fost reținută și obligația petentului de a achita tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro.
Ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.144/2012, dispozițiile legale care prevedeau această obligație au fost abrogate, motiv pentru care tariful de despăgubire stabilit în cauză va fi anulat.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța va admite în parte plângerea, va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul și va înlătura obligația de plată a contravalorii tarifului de despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de contestatoarea .., cu sediul social în mun.B., ..4, jud.B., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ-CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
În baza art. II din legea nr.144/2012 anulează tariful de despăgubire în valoare de 121,35 lei, echivalentul a 28 euro.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale cu avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii . nr._ din data de 22.02.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./dact.I.S.V.
4 ex./2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Pretenţii. Sentința nr. 6179/2013. Judecătoria GIURGIU → |
|---|
